Fapta de evaziune fiscala prevazuta de Legea 241/2005 art.9 lit.b constituie infractiune numai daca s-a produs un prejudiciu

Fapta de evaziune fiscala prevazuta de Legea 241/2005 art.9 lit.b constituie infractiune numai daca s-a produs un prejudiciu

Fapta de evaziune fiscala prevazuta de Legea 241/2005 art.9 lit.b constituie infractiune numai daca s-a produs un prejudiciu

Legea 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscala prevede ca infractiuni in art.9, printre altele, si urmatoarele fapte:

-fapta de a omite, în tot sau în parte, ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate, evidenţierea în actele contabile sau alte documente legale a cheltuielilor care nu au bază operaţiuni reale, precum şi sustragerea de la efectuarea verificărilor ñnanciare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexact cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate

 

Prin domiciliu fiscal se înţelege:

-pentru persoanele fizice, adresa unde îşi au domiciliul, potrivi legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu;

-pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă şi conducerea efectivă a afacerilor,în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat;

-pentru asocierile şi alte entităţi fără personalitate juridică, adresa persoanei care reprezintă asocierea sau entitatea, iar în lipsa unei asemenea persoane, adresa domiciliului fiscal al oricăruia dintre asociaţi.
Documentele în care se inserează date fictive privind sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate vor reprezenta obiectul infractiunii, iar subiect al infractiunii in cazul societăţii cu răspundere limitată va fi asociatul unic sau împuternicitul societăţii, pentru oricare alt tip de societate, respectiv administratorii ori mandatarii .

 

Actul material interzis de lege il reprezinta sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă făcută de contribuabili sau de împuterniciţii acestora cu privire la sediul unei societăţi comerciale ori la sediul secundar, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

 

Declaraţia trebuie făcută în faţa organelor fiscale iar prin sustragere se   creaza posibilitatea pentru contribuabil de a săvârşi acte de evaziune fiscală fără a fi descoperit, deoarece organele fiscale nu îi cunosc sediul real.

 

Astfel, in ceea ce priveşte fapta de evaziune fiscală prevăzută deart. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus ca aceasta nu poate fi reţinută cand îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii. Astfel, potrivit textului de lege, fapta constituie infracţiune doar dacă prin săvârşirea ei s-a produs un prejudiciu,or, prin neînregistrarea în contabilitate a sumei, nu a fost prejudiciat bugetul statului, astfel că nu suntem în prezenţa acestei infracţiuni.

 

Ca instanta de fond, Tribunalul Hunedoara, a dispus condamnarea inculpatului R.V.C. la 500 lei amendă penală pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 631 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat peinculpatul R.V.C. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 9.358 lei către partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Hunedoara

 

În argumentarea soluţiei s-a reţinut, pe scurt, că inculpatul, în calitate de administrator la SC R.C.C. SRL, în perioada 25 decembrie 2008 – august 2010, a dispus utilizarea sumelor reţinute şi destinate bugetului consolidat al statului în alte scopuri (plată facturi, plată utilaje) şi nu a înregistrat în contabilitate suma de 5.400 lei .În cauză s-au formulat cereri de constituire de parte civilă decătre partea vătămată Statul Român – A.N.A.F

Fapta de evaziune fiscala prevazuta de Legea 241/2005 art.9 lit.b constituie infractiune numai daca s-a produs un prejudiciu

.Analizând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, tribunalul a reţinut următoarea stare de fapt: Inculpatul R.V.C., în calitate de administrator al SC R.C.C. SRL,a reţinut de la salariaţi şi nu a virat la bugetul de stat, în perioada 25 decembrie 2008-15 aprilie 2010, contribuţia individuală de asigurări sociale, contribuţia individuală a salariaţilor de asigurări de şomaj,
contribuţia pentru asigurările de sănătate şi impozitul pe venituri din salarii.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320 ind. 1 C. proc. pen. şi a încercat să recupereze o parte din prejudiciu (1.000 lei). S-a reţinut că fapta inculpatului de a reţine şi a nu vărsa la bugetulde stat sumele reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005. Având în vedere criteriile de individualizarea pedepsei, cu referire la persoana inculpatului, poziţia procesuală de recunoaştere, dispoziţia manifestată de inculpat în a recupera prejudiciul produs, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei,aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins şi prin aplicarea unei amenzi penale în cuantum de 500 lei.

În ceea ce priveşte fapta de evaziune fiscală prevăzută de art. 9alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, tribunalul a constatat că acesteia îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii. Astfel, potrivit textului de lege care incriminează fapta săvârşită, fapta constituie infracţiune doar dacă prin aceasta s-a produs un prejudiciu,or, prin neînregistrarea în contabilitate a sumei de 5.400 lei, nu a fost prejudiciat bugetul consolidat al statului, astfel că în cauză nu suntem în prezenţa unei infracţiuni.

 

Împotriva acestei soluţii a declarat apel D.G.F.P. Hunedoara, pentru Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând modificarea hotărârii, în sensul obligării inculpatului şi la plata accesoriilor calculate până la data plăţii efective a prejudiciului, în conformitate cu prevederile art. 119 alin. (1) şi art. 120 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.

 

Deşi a fost legal citată pe parcursul derulării procedurilor în faţa instanţei de fond, partea civilă nu a invocat un alt cuantum al prejudiciului şi nici nu a solicitat obligarea inculpatului la plata accesoriilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen., constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale şi în faţa primei instanţe până la citirea actului de sesizare. În consecinţă, în mod corect instanţa de fond a acordat daunele materiale părţii civile în limitele pretenţiilor formulate. Faptul că sumele datorate de inculpat părţii civile sunt purtătoare de accesorii nu justifică acordarea acestora, atâta vreme cât nu au fost solicitate în termenul prescris de lege în cadrul procesului penal.  Curtea, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă D.G.F.P. Hunedoara împotriva sentinţei penale nr. 46 din 23februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Hunedoara.

 

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Hunedoara. Prin motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta critică modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, apreciind că prejudiciul produs prin fapta inculpatului nu a fost corect stabilit de către instanţele anterioare. Recurenta-parte civilă reiterează cele invocate şi în apel, susţinând că inculpatul R.V.C. trebuia obligat şi la plata accesoriilor calculate până la data plăţii efective a prejudiciului, în conformitate cu prevederile art. 119 alin. (1) şi art. 120 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003. Prin urmare, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare şi obligarea inculpatului şi la plata accesoriilor calculate până la data plăţii efective a prejudiciului, în conformitate cu prevederile art. 119 alin. (1) şi art. 120 alin. (1) dinO.G. nr. 92/2003. Analizând decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate,cât şi din oficiu, în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că recursul declarat în cauză este nefondat, fiind respins ca atare.

 

Înalta Curte a reţinut că în mod corect instanţa de fond a ţinut cont,la stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin fapta inculpatului,de suma de 10.358 lei, reprezentând impozite şi contribuţii salarialec u reţinere la sursă neachitate la scadenţă mai vechi de 30 de zile, dar şi de faptul că, la instanţa de fond, s-a depus de către inculpate dovada achitării sumei de 1.000 lei din cuantumul prejudiciului.

De asemenea, pe parcursul derulării procedurilor în faţa instanţei de fond, partea civilă nu a invocat un alt cuantum al prejudiciului şi nici nu a solicitat obligarea inculpatului la plata accesoriilor, aceste pretenţii fiind formulate tardiv în faţa instanţei de apel, astfel că în mod justificat s-a respins apelul părţii civile ca nefondat, întrucât înmod corect instanţa de fond a acordat daunele materiale părţii civileîn limitele pretenţiilor formulate.

 

Faptul că sumele datorate de inculpat părţii civile sunt purtătoare de accesorii nu justifică acordareaa cestora, atâta vreme cât nu au fost solicitate în termenul prevăzutd e dispoziţiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen. Având în vedere că întinderea prejudiciului cauzat prin infracţiunea comisă de către inculpat a fost corect determinată în considerarea unor probe judicios administrate şi evaluate de către instanţele anterioare, Înalta Curte, constatând că decizia recurată este legală şi temeinică, nefiind incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385ind. 9 C. proc. pen., în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b )C. proc. pen., a respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Hunedoara.

 

În ceea ce priveşte fapta de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, instanta a constatat că acesteia îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii. Astfel, potrivit textului de lege

 

  • Alte articole de acelasi autor:

 

Cum solicitati audierea ca martori a rudelor in cazul contraventiilor la regimul circulatiei rutiere;

-Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca autori de lucrări științifice;

In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident;

– Ce inseamna un avocat in Uniunea Europeana;

Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;

Criterile pe baza carora daunele morale sunt apreciate de Inalta Curte de Casatie si Justitie acordarea daunelor morale in cazul unui prejudiciu de imagine.

www.avocat-tudor.ro

0724260393

Avocat Bucuresti

Distribuie pe:

Avocat Drept Penal | Avocat Divort, Dreptul Familiei | Avocat ANRP | Avocat Societati Comerciale | Avocat Legislatie Rutiera | Avocat Dreptul Transporturilor | Avocat Fiscal | Avocat Achizitii Publice | Avocat CEDO | Avocat Malpraxis | Avocat infractiuni contra sigurantei statului | Avocat infractiuni contra persoanei | Avocat adoptii | Avocat infractiuni contra vietii, integritatii corporale si sanantatii Avocat infractiuni contra patrimoniului | Avocat infractiuni contra familiei | Avocat infractiuni legi speciale | Avocat civil Bucuresti | Avocat penal Bucuresti | Avocat penalist Bucuresti | Avocat drept contencios si administrative | Cabinet avocatura Bucuresti | Avocat Bucuresti | Baroul de avocati Bucuresti | Lawyer Romania | Avocat legislatia muncii | Avocat cetatenie | Avocat drept imobiliar | Avocat codul muncii | Avocat Uniunea Europeana