skip to Main Content
0724.260.393 avocat_tudorion@yahoo.com

Din ce considerente instanta a hotarat ca evidentierea operatiunilor fictive trebuie dovedita prin probe certe pentru a constitui infractiunea prevazuta de art.9 lit.c) din Legea nr.241/2005

Din ce considerente instanta a hotarat ca evidentierea operatiunilor fictive trebuie dovedita prin probe certe pentru a constitui infractiunea prevazuta de art.9 lit.c) din Legea nr.241/2005

 

Conform dispozitiilor legale in materie fiscala,contribuabilului ii revine obligatia de a tine evidenta contabila si de a evidentia in mod corect documente toate operatiunile efectuate.

Atunci cand insa,contravine acestor dispozitii si,in scopul de a nu plati,diminua taxa sau contributia, contribuabilul inregistreaza operatiuni sau cheltuieli nereale, acesta poate comite infractiunea prevazuta de art.9 alin.(1) lit.c) din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.

 

  • La ce se refera infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art.9

alin.(1) lit.c) din Legea 241/2005

 

Conform acestui articol din lege, constituie infracţiune de evaziune fiscală fapta săvârşita în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale privind evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;

 

  • Sanctiunea in cazul acestei infractiuni

 

-pedeapsa esteinchisoarea de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.

Legea prevede insa si doua circumstante agravante.

Astfel, dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.

Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.

 

  • In ce consta fapta incriminata de lege

Fapta interzisa de legiuitor in cazul acestei infractiuni este cea de a evidentia in actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu au la baza operatiuni legale ori de a evidentia alte operatiuni fictive.

 

Se poate observa ca infractiunea se poate comite prin modalitatea evidentierii de cheltuieli care au avut la baza operatiuni nereale.

In continuare insa,folosind aceste acte false se opereaza in documentele contabile cheltuieli care nu s-au facut,scopul fiind acela de a diminua veniturile si in mod corespunzator,obligatiile fiscale.

 

  • explicatii despre termenii folositi in acest text de lege

Pentru ca sa se inteleaga mai bine in ce consta aceasta infractiune sunt necesare unele explicatii referitoare la termenii folositi pentru definirea acesteia.

-in Dispozitiile generale din Legea nr.241/2005 la art.2 se arata urmatoarele:

Contribuabil este orice persoana fizica ori juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica care datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat;

Documente legale sunt documentele prevazute de Codul fiscal.Codul de procedura fiscal,Codul vamal,Legea contabilitatii nr.82/1991,republicata si de reglementarile elaborate in vederea punerii in aplicare a acestora.

Operatiune fictivadisimularea realitatii prin crearea aparentei existentei unei operatiuni care in fapt nu exista.

 

-Instanta suprema a hotarat urmatoarele privivind semnificatia termenului

Inregistrarea unor cheltuieli care nu au la baza operatiuni reale.

Se intelege intocmirea unor acte justificative false pentru cheltuieli care nu au fost facute ori au fost mai mici decat cele consemnate in documentele justificative,iar pe baza acestor acte justificative false se opereaza si in celelalte documente contabile cheltuieli nereale,cu consecinta diminuarii venitului net si,implicit a obligatiei fiscal catre stat.

 

  • Pentru existenta infractiunii fictivitatea operatiunilor trebuie dovedita

prin probe certe

 

Fictivitatea operatiunilor inregistrate in contabilitate si astfel, savarsirea infractiunii prevazute de art.9 lit.c) din Legea nr.241/2005 trebuie insa dovedita prin probe certe care sa dovedeasca in mod indubitabil vinovatia.

In caz contrar,conform principiului in dubio preo reo se poate dispune achitarea inculpatului,nefiind dovedita fictivitatea operatiunilor,asa cum rezulta din urmatoarea speta.

 

Nu s-a eliminat, prin administrare de probe,de către organul de anchetă penală, ipoteza de lucru că fictivitatea operaţiunilor înscrise în cele trei avize de însoţire material lemnos ce apare ca intrat în gestiunea firmei deţinute de inculpat să fie imputabilă unora dintre societăţile înscrise în acest lanţ cauzal(fie cele originare, aparţinătoare de drept a avizelor primare, fie cele derivate,care apar înscrise pe avize ca şi emitente, deşi, din punct de vedere legal, nu lor le-au fost eliberate acele acte cu caracter netransmisibil).

 

Este real că avizele de însoţire a materialului lemnos au fost distribuite de Imprimeria Naţională către alte societăţi decât cele care le-au emis, însă,sub acest aspect, nu s-au efectuat verificări, deşi chiar organele fiscale fac vorbire în documentaţia încheiată cu ocazia controlului efectuat la societatea administrată de inculpat despre faptul că formularele respective nu sunt transmisibile.

 

De asemenea, se impunea a se verifica dacă societăţile emitentea avizelor de însoţire a materialului lemnos au înregistrat în contabilitate avizele respective.

S-a susţinut de către acuzare că inculpatul a înregistrat în contabilitatea societăţii achiziţia fictivă a cantităţii de 157,55 mc lemn. Nu s-a dovedit însă fictivitatea achiziţiei, chiar Garda Financiară, în plângerea formulată, acceptând posibilitatea transportării materialului lemnos.

 

Cât priveşte facturile şi chitanţele aferente,în condiţiile în care poartă ştampila societăţilor emitente şi semnătura persoanelor desemnate, nefi ind dovedit caracterul nereal al acestora,nu se poate imputa inculpatului vreo eventuală neregulă.

 

La pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure,certe şi, întrucât,în cauză, probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa

vinovăţiei inculpatului,în mod corect s-a dat eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).

  • Alte articole de acelasi autor:

Ce prevede legea despre independenta sotilor si controlul corespondentei celuilalt sot;

Intre ce persoane exista obligatia de intretinere conform Codului civil;

-In ce conditii se apreciaza ca divortul este din culpa unuia dintre soti;

-Ce prevede Codul civil despre intinderea acordului sotilor cand acesta are loc pe cale judiciara;

Din ce motive nu a fost anulat dreptului de a conduce un vehicul desi a fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice;

In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto.

-Care este deosebirea dintre masurile de siguranta si pedepse;

-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de societatea comerciala;

-Renuntarea la judecata.

– Ce prevede Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis;

Avocat dreptul muncii.

Responsabilitate,profesionalism,confidentialitate fata de client

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 

Avocat Bucuresti

1
Step 1

Consultați un avocat online


keyboard_arrow_leftPrevious

Nextkeyboard_arrow_right

Back To Top