Procesul de divort decizia mamei  de deplasare cu minorul și reținerii acestuia

Procesul de divort poate pune in discutie situatia părintelui care a fost separat de copil. Uneori  copilul este retinut de celalalt parinte, fara acordul celuilalt parinte, chiar daca nu s-a finalizat procesul de divort. In alte situatii sunt incidente dispozitiile Convenției de la Haga privind răpirile internaționale de copii

Convenția de la Haga dispune asupra aspectelor  civile  ale răpirii internaționale de copii din 25 octombrie 1980. România a aderat prin Legea nr.100/1992, sunt incidente in speta si o prezentam in acest articol.

Deplasarea sau neînapoierea unui copil se consideră ilicită

• când are loc prin violarea unui drept privind încredințarea, atribuit unei persoane unei instituții;
• a oricărui alt organism acționând fie separat, fie împreună, prin legea statului în care copilul își avea reședința obișnuită;
• imediat, înaintea deplasării sau neînapoierii sale;
•  dacă la vremea deplasării sau neînapoierii, acest drept era exercitat în mod efectiv;
• acționându-se separat sau împreună ori ar fi fost astfel exercitate, dacă asemenea împrejurări nu ar fi survenit.

Procesul de divort, minorul incredintat ambilor parinti

In speta, exista procesul de divort, minorul a fost încredințat de plin drept, prin lege, ambilor părinți.

In situația deplasării/reținerii acestuia pe teritoriul României, fără acordul tatălui, au fost încălcate dispozițiile art.3 din Convenție. Exercitarea efectivă a dreptului privind încredințarea se referă la îngrijirea copilului. Desi exista procesul de divort, fapta se raporteaza la momentul la care a survenit deplasarea/refuzul de înapoiere. Ori de la data la care copilul a fost deplasat/reținut pe teritoriul Romaniei-fără acordul tatălui-nu a mai putut fi exercitat.

Se incalca dispozitiile art.3 din Conventie, referitoare la  exercitarea efectivă a dreptului privind încredințarea. Tatăl exercita acest drept la momentul deplasării ilicite  a  copilului. Ar fi continuat să exercite acest drept, dacă pârâta  nu ar fi refuzat înapoierea minorului.

Retinerea copilului fara acordul celuilalt parinte

Reclamantul a fost Ministerul Justiției în interesul și în calitate de reprezentant al copilului.  A solicitat instanței  ca în contradictoriu Autoritatea tutelară să dispună  înapoierea minorului la reședința obișnuită din Ungaria,  la tatăl sau.

A fost sesizat de către Autoritatea Centrală a Ungariei privind aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenției de la Haga. De asemenea, asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii. Petentul este cetățean maghiar,  cu domiciliul în Ungaria, privind înapoierea minorului la  reședința sa obișnuită din Ungaria.

Minorul a fost reținut pe teritoriul României, la mama acestuia fără acordul  tatălui.

În drept au fost invocate Codul Familiei, art. 72 par. ( 1 ), părinții exercită în comun tutela părintească. In lipsa   unui acord contrar – chiar și atunci când nu mai locuiesc împreuna, deplasarea  fără  drept  a copilului în străinătate.

Conform legislației maghiare. Deplasarea  copilului din Ungaria sau reținerea acestuia în străinătate  este ilegală,   dacă  :

a ) în cazul în care părinții locuiesc împreună. Unul dintre părinți care exercită în comun dreptul  de   tutelă părintească duce  copilul în străinătate. Insa fără  acordul celuilalt părinte, cu excepția unei decizii contrare  a autorității  tutelare.

Raportul explicativ  care rezultă că obiectivele Convenției de la Haga din  1980:

– restabilirea statu quo – ului prin înapoierea imediată a copiilor deplasați sau reținuți ilicit în orice stat contractant;

– respectarea  efectivă  în  celelalte  state  contractante  a  drepturilor de încredințare și de vizită existente într-un stat contractant,

– crearea unui mijloc eficient de descurajare a răpitorului, care pretinde ca acțiunea sa să fie legalizată de autoritățile statului de refugiu. în sensul de a lipsi acțiunile sale de orice consecință practică și juridică. In fapt, pe această cale, persoana particulară poate să schimbe legea aplicabilă și să obțină o decizie judiciară care să-i fie favorabilă”.

Ce dispune Convetia de la Haga

Conform Convenției, o cerere de înapoiere nu împietează asupra fondului dreptului privind încredințarea (art. 19).

Daca se constată că deplasarea sau reținerea într-un stat contractant s-a făcut ilicit. Instanța trebuie să dea eficiență mecanismului de returnare sumară reglementat de Convenție. Acesta nu pune în discuție dreptul privind încredințarea copilului către un părinte sau altul. Doar reintegrarea copilului în mediul lui obișnuit de viață.

Scopul este de a asigura garantarea înapoierii copilului în statul reședinței sale obișnuite. O măsură urgentă și provizorie, până în momentul în care o instanță competentă se va pronunța. Dreptul privind încredințarea minorului către unul din părinți.

Ce dispune Raportul explicativ al Conventiei de la Haga

In Raportul explicativ al Convenției de la Haga despre discutarea pe fond a dreptului de încredințare contestat. Va fi angajată în fața autorităților competente ale statului în care copilul își avea reședința obișnuită înaintea deplasării. Vizeaza cazul în care deplasarea a avut loc înainte ca o decizie de încredințare să fie dată. Dar si dacă o asemenea deplasare s-a produs cu violarea unei decizii preexistente.

„Convenția nu încearcă să reglementeze definitiv încredințarea copiilor, ceea ce slăbește considerabil argumentele favorabile legii naționale. Normele convenționale se bazează pe ideea subadiacentă că există un fel de competență naturală a tribunalelor reședinței obișnuite a copilului într-un litigiu referitor la dreptul de încredințare.”

Înapoierea imediată permite ca decizia finală privind încredințarea să fie luată de către autoritățile statului reședinței obișnuite a minorilor, avută imediat anterior deplasării ilicite.

Art. 4 din Convenția de la Haga prevede. Aceasta se aplică oricărui copil care își avea reședința obișnuită într-un stat contractant imediat înainte de încălcarea drepturilor privind încredințarea”.

Pentru ce motive niciunul din parinti nu poate lua decizii privind copilul, procesul de divort 

Niciunul dintre părinți nu este cu nimic mai îndreptățit decât celălalt să ia decizii în mod unilateral în privința copiilor. Pârâta a nesocotit  dispozițiile legale privind egalitatea în drepturi și îndatoriri a părinților față de copiii lor minori. A luat în mod unilateral o decizie care a determinat privarea tatălui de dreptul de a avea legături personale cu acesta.

A solicitat să se aibă în vedere pct. 22 din Raportul explicativ  Preambul. Statele semnatare declară că sunt profund convinse că interesul copilului este de o importanță primordială în orice problemă privind încredințarea sa. Este sigur că tocmai având această convingere ele au elaborat Convenția. Să protejeze copilul pe plan internațional împotriva efectelor dăunătoare ale unei deplasări sau neînapoieri ilicite. Precizeaz că „printre manifestările obiective a ceea ce constituie interesul copilului, figurează dreptul de a nu fi deplasat sau reținut în numele unor drepturi mai mult sau mai puțin discutabile asupra persoanei sale.

Ce a retinut instanta

La dosarul cauzei  au fost depuse următoarele înscrisuri:

• cererea de înapoiere a copilului răpit;
• certificatul emis de Ministerul Administrației Publice  și  al Justiției din Ungaria din care rezultă legislația aplicabilă.
• dispozitiile din Codul Familiei art. 72 part ( 1 );
• punctul 1/a al punctului de vedere nr.248 al Secției Civile din cadrul Instanței Supreme dinUngaria;
•   adeverința privind statutul de elev emisă de Șsoala Generală și Grădinița  cu program prelungit;
• cererea  adresată de instanta a dispus efectuarea în cauză a  unei anchete sociale. la domiciliul pârâtei din România în  locul unde se află în prezent copilul pe  teritoriul României.

Ce a motivat instanta

Cererea  de chemare în judecată este întemeiată, urmând a  dispune admiterea  acesteia.

Copilul s-a nascut în Ungaria,  fiind copil rezultat din casatorie. A locuit anterior momentului la care pârâta  a   venit împreună cu copilul în România in Ungaria

Fără  a informa  pe  tatăl copilului si a-i cere acordul, pârâta împreună cu copilul minor părăsesc reședința obișnuită din Ungaria. se deplasează pe teritoriul României, stabilindu-se la părinții acesteia  și respectiv bunicii materni ai copilului.

Concluziile anchetei sociale  efectuate  la locuința copilului de pe   teritoriul României.  pârâta  a plecat împreună  cu minorul din  Ungaria urmare faptului  că cei doi soți se află în proces de divorț. tatăl copilului nu a fost de  acord  cu această  deplasare, astfel cum recunoaște însăși pârâta.

Situatia de fapt

Această situație  de  fapt este susținută și de înscrisurile administrate în cauză. Rezultă că acțiunea  de divorț a soților este în curs în fața instantelor din Ungaria. Coroborată cu adeverința  228/2011 privind Statutul de Elev  al copilului,  eliberată de   Școala Generală. Minorul a fost elevul instituției , dupa care  copilul a fost retras de la școală de către mama sa. Fără a  notifica/înșiința instituția  școlară  cu privire la înscrierea copilului la o altă   școală.

La  data deplasării minorului în România,   acesta locuia în Ungaria. Drepturile părintești  de supraveghere  asupra  minorului erau exercitate de  cei doi părinți  împreună. Nu era pronunțată încă o  hotărâre  cu privire la încredințarea copilului. Parata, mama copilului a deplasat minorul pe teritoriul României în mod ilicit. se aplica art. 3 al Convenției de la Haga asupra  aspectelor  civile ale răpirii internaționale de copii. Situația premisă  cuprinsă în art.  3 și 4 ale Convenției  este îndeplinită se justifica cererea formulată  de  reclamant.

Dispozițiile  internaționale relevante care sunt incidente în cauză se regăsesc în Convenția de la Haga. Respectiv, aspectele  civile  ale răpirii internaționale de copii, la care România a aderat prin Legea nr.100/1992.

Referitor la îndeplinirea în cauză a cerințelor art.3 lit.a al Convenției. Se reține condiția pentru ca deplasarea sau neînapoierea unui copil să se considere ilicită. Aceasta să aibă loc prin violarea unui drept privind încredințarea, atribuit unei persoane, unei instituții. Sau oricărui organism care acționează fie separat fie împreună, prin Legea Statului în care copilul își avea reședința obișnuită imediat înaintea deplasării sau neînapoierii sale.

Așadar, dreptul tatălui privind încredințarea rezultă din atribuirea de legea statului în care acesta își avea reședința obișnuită.

Minorul a fost încredințat de plin drept, prin lege, ambilor părinț. In situația deplasării/reținerii acestuia pe teritoriul României, fără acordul tatălui, au fost încălcate dispozițiile art.3 din Convenție.

Pentru toate aceste considerente, instanta va admite cererea formulată de reclamantul Ministerul Justiției.

Alte articole de acelasi autor:

-in ce situatii se poate limita dreptul de vizitare a minorului de catre un parinte dupa divort;

-revocarea si demisia administratorului societatii comerciale

-avocat drept financiar;

Pentru ce fapte pot fi sanctionati politistii si care este procedura de
cercetare a abaterii disciplinare;
DREPTURILE SI OBLIGATIILE PARTILOR IN ASIGURAREA DE RASPUNDERE CIVILA AUTO;
-Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de
favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca
autori de lucrări științifice;

• Alte articole recomandate
  – Cum este aparat dreptul la propria imagine prin mijloace juridice
• – Ce criterii a avut in vedere instanta la admiterea cererii de stabilirea
  paternitatii din afara casatoriei formulata de reclamanta in conditiile in tatal
  biologic intervine in solutionarea cererii.
  – Avocat civil Bucuresti;
  -Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de
  Societatea Comerciala;

www.avocat-tudor.ro

0724260393

avocat_tudorion@yahoo.com