skip to Main Content
0724.260.393 avocat_tudorion@yahoo.com

Ce a avut in vedere I.C.C.J cand a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului ca urmare a împăcării părţilor.

Avocat Dreptul Familiei

Ce a avut in vedere I.C.C.J cand a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului ca urmare a împăcării părţilor.

 

Fiind sesizata cu infractiunea de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului (art. 307 C.p.anterior) prin Decizia nr. 43/2015. ICCJ Sectia penala a dispus incetarea procesului penal fata de inculpata ca urmare a impacarii partilor.

 

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta suprema a avut in vedere ca infractiunea de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului este prevazuta in Codul penal in vigoare in art.379 iar in Codul penal anterior era reglementata de art. 307, aceasta din urma fiind apreciata ca lege penala mai favorabila.

S-au mai avut in vedere dispozitiile legale care se refera la faptul ca reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească, spre creştere şi educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

 

Instanta suprema a analizat hotararea instantei de fond, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, care a dispus:

-in baza art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitată inculpata M. (fostă B.) A.M., cu dimiciliul în municipiul Piteşti, jud. Argeș, avocat în cadrul Baroului Argeş, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 307 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 5 C. pen.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost obligată partea vătămată B.C.M., domiciliată în comuna Albeştii de Argeş, sat Albeştii Pământeni, judeţul Argeş cu reşedinţa în judeţul Argeş la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanta de fond a retinut următoarea situaţie de fapt:

-prin rechizitoriul întocmit la data de 27 iunie 2013, în Dosarul nr. 184/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, inculpata M. (fostă B.) A.M., cu domiciliau, în Pitești, avocat în cadrul Baroului Argeş, fără antecedente penale, a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului prevăzută de art. 307 alin. (2) C. pen., anterior.

 

-conform rechizitoriului, s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 6696 din 27 iunie 2011, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în Dosarul nr. 10969/280/2011, rămasă irevocabilă, prin Decizia civilă nr. 1561 din 18 iunie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul B.C.M., în contradictoriu cu pârâta B.A.M. şi s-a încuviinţat reclamantului ca până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului de divorţ cu nr. 1456/280/2011 al Judecătoriei Piteşti, să aibă legături personale cu minorul B.A.I., în următoarea modalitate: „în prima şi a treia sâmbătă în alin. (2) C. pen., constă în „împiedicarea, în mod repetat, de către persoana căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească spre creştere fi educare, a oricăruia dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul judiciar.”

 

-sub aspect subiectiv, fapta se comite cu intenţie, în sensul că făptuitorul are reprezentarea că prin acţiunile sale de a împiedica pe celălalt părinte să aibă legături cu minorul, urmăreşte să aducă atingere sentimentelor de afecţiune ale celuilalt părinte şi să-l îndepărteze pe copil de el.

 

-din probele administrate în cauză, nu rezultă că inculpata a acţionat în sensul textului de lege pre-citat, pentru a-l îndepărta pe minor de partea vătămată, chiar dacă în anumite situaţii hotărârea pronunţată nu a putut fi pusă în executare în litera ei, dar nu din reaua-voinţă a acesteia, ci din motive obiective, în sensul că uneori copilul era bolnav şi nu putea fi transportat la o distanţă de aproximativ 40 km. până la domiciliul părţii vătămate, sau alteori copilul era speriat în fata acţiunilor, uneori în forţă, ale părţii vătămate de a-l lua la domiciliul său.

Cert este faptul că în nicio situaţie inculpata nu a interzis părţii vătămate să intre în locuinţa sa, unde se afla minorul pentru a avea legături cu acesta.

Într-adevăr, aşa cum precizează martorii audiaţi în cauză, au fost situaţii când executarea hotărârii nu s-a putut realiza, în sensul luării minorului la domiciliul părţii vătămate, dar nu din vina inculpatei, ci din motive obiective.

 

-martorul C.A.M.M. a precizat (fila 45): „ In mod frecvent o vizjte^pe inculpată în comuna Moşoaia sat. Smeura, unde locuieşte cu minorul şi de mai multe ori s-a întâmplat ca atunci când eu eram acolo să vină partea vătămată să ia copilul. De mai multe ori partea vătămată nu voia să intre în curte şi aştepta dincolo de gard unde inculpata îi ducea copilul, şi- de mai multe ori am auzit-o supându-i, du-te A. cu tatăl tău pentru că o să te ducă la mall să cumpere jucării, iar copilul spunea că nu vrea să plece, de faţă era şi partea vătămată”. Tot astfel, precizează martora: „atât în prezenţa părţii vătămate cât şi în lipsa acesteia am auzit-o deseori pe inculpată spunându-i copilului că trebuie să se joace cu tatăl său şi să meargă cu acesta; de mai multe ori am văzut că minorul, deşi fusese luat în braţe de partea vătămată, plângea şi nu voia să urce în maşină, se agăţa de gâtul mamei şi spunea că nu vrea să meargă cu tatăl”.

 

-aceleaşi precizări le-a făcut şi martorul P.G. (fila 46 dosar instanţă): „Eu am mers de mai multe ori cu partea vătămată în comuna Moşoaia unde se afla copilul, de fiecare dată atunci când tatăl încerca să-l ia în braţe, acesta plângea şi nu voia să se ducă la tată; copilul începea să plângă; niciodată nu am auzit pe inculpată cerându-i copilului să nu meargă la tată.”

Afirmaţii asemănătoare le-a făcut martorul S.M.L. (fila 47 dosar instanţă) care menţionează: „În data de 6 octombrie 2012, la solicitarea părţii vătămate am însoţit-o în comuna Moşoaia sat. Smeura, aceasta spunându-mi că trebuie să ia copilul la domiciliul său, iar când am ajuns acolo, am parcat maşina la circa 2 m de poartă. În scurt timp a apărut inculpata cu copilul în braţe, l-a lăsat jos între ea şi partea vătămată, aceasta din urmă l-a luat în braţe, spunând că trebuie să-l ducă la domiciliul său; partea vătămată a plecat cu copilul pe stradă, petrecând 10 minute împreună, iar când s-a întors, partea vătămată a încercat să ia copilul în braţe să îl urce în maşină, iar inculpata a luat copilul”.

 

-deşi copilul avea o vârstă foarte fragedă, aşa cum s-a precizat şi că orice schimbare, inclusiv de domiciliu, îl afecta emoţional, partea vătămată a luat copilul la domiciliul său în municipiul Curtea de Argeş, astfel cum precizează tatăl părţii vătămate – martorul B.V. (fila 46).

Faptul că inculpata nu a intenţionat niciodată să întrerupă legăturile dintre minor şi tatăl său este dovedit şi cu declaraţia aceluiaşi martor (B.V.) care menţionează: „Odată a venit şi inculpata cu copilul la domiciliul nostru, unde era şi partea vătămată, iar odată a venit la noi la Albeşti cu copilul, dar nu a găsit pe nimeni acasă. În ultima vreme a venit copilul atât la gospodăria noastră din Albeşti cât şi la apartamentul din Instanţa de fond de Argeş, unde soţii au locuit”.

 

-martorul S.G. (fila 49 dosar instanţă) preciz;ează că după ce a însoţit-o pe partea vătămată în comuna Moşoaia la domiciliul inculpatei şi nu s-a reuşit luarea copilului, în aceeaşi zi ştiu că inculpata a venit în comuna Albeşti la domiciliul părţii vătămate împreună cu minorul, iar partea vătămată era acasă.

-inclusiv în desele deplasări ale părţii vătămate, însoţite

de executorul judecătoresc la domiciliul inculpatei din comuna Moşoaia, pentru a lua pe minor, faptul nu s-a realizat, dar nu din culpa inculpatei, ci din cauza faptului că minorul văzând multă lume strânsă la locul respectiv, se emoţiona, începea să plângă şi se agăţa de gâtul mamei. In acest sens, relatează martora N.M. (fila 51): „În perioadele în care partea vătămată se juca cu copilul, inculpata nu a intervenit în sensul de a-l determina pe acesta să încetele relaţia cu tatăl său sau să-l influenţele negativ, uneori partea vătămată, deşi avea posibilitatea, stabilită prin hotărârea judecătorească, de a intra în domiciliul inculpatei şi a avea legături cu minorul, aceasta refula sub diverse pretexte, martora amintită (N.M.) menţionând: jartea vătămată a refulat să se ducă în casă, deşi inculpata îi ceruse acest lucru, pretextând că minorul nu trebuia să se afle în acea casă ci în altă casă”.

 

-atitudinea inculpatei de a permite părţii vătămate să aibă legături cu minorul este confirmată şi de martora P.R. (fila 65) care menţionează: „Ştiu că inculpata pregătea copilul cu o zi înainte de ziua în care urma să vină tatăl, şi-i spunea că trebuie să plece cu el. Niciodată nu s-a întâmplat ca inculpata să-i interzică părţii vătămate accesul la locul unde se afla copilul pentru a lua legătura cu el. Niciodată nu s-a opus inculpata, ca partea vătămată să ia copilul la domiciliul său la datele stabilite prin hotărârea judecătorească, dar atitudinea părţii vătămate, care voia să ia copilul brusc îl determina să se sperie, să plângă şi să nu mai vrea să meargă cu tatăl său. În august 2012, când partea vătămată trebuia să-l ia pe copil la domiciliul său, pentru a-l ademeni să se urce în autoturism, i-a aruncat o jucărie în interiorul acestuia, iar după ce copilul a urcat in autoturism după jucărie, partea vătămată i-a încuiat brusc uşa iar copilul s-a speriat şi a început să plângă, moment în care a intervenit inculpata şi l-a luat din autoturism”.

 

-atitudinea inculpatei în a permite părţii vătămate să aibă legături cu minorul este ilustrată şi în planşele foto aflate la. fila 120 din dosarul de urmărire penală, care o prezintă pe partea vătămată în interiorul locuinţei, jucându-se cu minorul.

Faţă de declaraţiile martorilor anterior menţionaţi, instanţa de fond a apreciat că în sarcina inculpatei M. (B.) A.M. nu poate fi reţinută infracţiunea de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului prevăzută de art. 307 alin. (2) C. pen. anterior (cu corespondent în art. 379 alin. (2) C. pen.), deoarece, aşa cum s-a precizat sub aspect subiectiv aceasta nu a avut intenţia de a aduce atingere sentimentelor de afecţiune şi solidaritate ce trebuie să caracterizeze relaţiile dintre membrii familiei, în general, dintre părinţi şi copii, în special. Tot astfel, în cauză nu sunt probe din care să rezulte că atitudinea neinfracţională a inculpatei ar reprezenta o primejdie pentru desfăşurarea normală a procesului de creştere şi educare

a minorului.

 

Multitudinea plângerilor penale făcute inculpatei, cât şi actele de apelare la executorul judecătoresc, pentru a-l lua pe minor, (care uneori era în imposibilitate de a părăsi domiciliul mamei din cauza vârstei fragede, sau stării de sănătate) dovedesc, aşa cum s-a precizat, o atitudine de şicană a părţii vătămate care, nu dorea să înţeleagă şi situaţiile obiective privind imposibilitatea luării cu sine a minorului.

În concluzie, instanţa de fond a apreciat că sub aspect subiectiv inculpatei M. (B.) A.M. nu i se poate imputa săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată, astfel că va dispune achitarea acesteia în temeiul art. 16 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., făcându-se şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen.

Pe cale de consecinţă, a fost obligată partea vătămată B.C.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

 

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de partea vătămată B.C.M.

La termenul din data de 27 ianuarie 2015, inculpata şi partea vătămată s-au prezentat personal şi, după identificarea acestora, au declarat că înţeleg să se împace, astfel încât să înceteze prezentul proces penal; manifestarea de voinţă a acestora a fost consemnată, declaraţiile fiind ataşate la dosar.

 

Înalta Curte apreciază că, din perspectiva stabilirii legii penale mai favorabile (conform art. 5 C. pen.), C. pen. anterior constituie „lege penală mai favorabilă.”

În consecinţă, Înalta Curte va admite apelurile, va desfiinţa, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, în baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 lit. g) din C. proc. pen. combinat cu art. 132 C. pen. ant. rap. la art. 307 alin. (4) C. pen. ant, prin aplicarea disp. art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpata M. (fostă B.) A.M. pentru infracţiunea de „nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului”, prev. de art. 307 alin. (2) C. pen. ant. ca urmare a „împăcării părţilor”.

 

Desfiinţarea sentinţei va fi dispusă „în parte”, în sensul că se va referi numai la soluţionarea acţiunii penale, dispoziţia din sentinţă cu privire la plata cheltuielilor judiciare fiind menţinută deoarece desfiinţarea hotărârii atacate nu este consecinţa nelegalitătii ori netemeiniciei acesteia, ci este consecinţa conduitei procesuale a părţilor care, în apel, au înţeles să convină asupra încetării procesului penal prin împăcare.

 

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de partea vătămată B.C.M. împotriva sentinţei penale nr. 86/F din 22 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Desfiinţează, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, în baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 lit. g) din C. proc. pen. combinat cu art. 132 C. pen. ant. rap. la art. 307 alin. (4) C. pen. ant., prin aplicarea disp. art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, încetează procesul penal faţă de inculpata M. (fostă B.) A.M. pentru infracţiunea de „nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului”, prev. de art. 307 alin. (2) C. pen. ant. ca urmare a „împăcării părţilor”.

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 

Avocat Bucuresti

Ne puteti contacta pentru orice detalii legate de serviciile oferite de cabinetul nostru de avocatura - 0724 260 393

Back To Top web hosting inregistrare domenii gazduire site hosting romania inregistrare domeniu gazduire domenii gazduire site gazduire domenii gazduire web host site magazin online gazduire web magazin online gazduire woocommerce redactare articole articole seo gazduire e-mail advertoriale seo pret advertoriale seo gazduire website gazduire email gazduire mail gazduire e-mail gazduire website agentie web design oferta creare site web oferta creare site web magazin online pret oferta magazin online agentie de web design bratari bratari barbati bratari femei bratari dama bratari ieftine seturi de bratari brățări bărbați agentie marketing reclame facebook reclame google agentie promovare site promovare online campanii google campanii facebook promovare seo servicii marketing promovare social media