Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala

Ce tebuie sa stii despre conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de societatea comerciala

 

United around the table

In exercitarea activitatii pe care o desfasoara, administratorul  unei societati comerciale poate comite fapte prin care  aduce prejudicii societatii pe care o administreaza. Acestea pot consta in decizii inadecvate, contracte paguboase, indeplinirea defectuoasa a unor indatoriri care-i revin din contractul de administratie, hotararile adunarii generale, prevederile legale, actul constitutiv incheiat la infiintarea societatii sau hotararile adunarii generale a societatii.

In mod evident, cand societatea este pagubita, administratorul va raspunde pentru calitatea actului de administratie, neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a atributiilor ce ii revine, precum si pentru eventualul prejudiciul produs. In situatia cand fapta intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni, administratorii pot raspunde potrivit dispozitiilor din Codul penal, legii societatilor sau legilor penale speciale. Pentru a se putea apara, are nevoie sa contacteze un avocat specializat in acordarea de consultanta societati comerciale.

Spre exemplu, in cazul cand administratorul trebuie sa raspunda pentru o decizie de afaceri, in literatura de specialitate s-a aratat ca va fi necesar sa se aprecieze daca decizia este adecvata, bazata pe informatii documentate, administratorul sa fie indreptatit sa ia decizia respectiva, criteriul de apreciere fiind cel al bunului administrator, normal, mediu de prudent si diligent.

Un alt criteriu de care trebuie sa se tina cont in aprecierea culpei existente in luarea unei decizii de afaceri este cel al circumstantelor in care a fost luata decizia respectiva.

In toate aceste cazuri se vor avea in vedere criteriile in raport de care va raspunde administratorul, sa se dovedeasca ca administratorul a actionat cu vinovatie si ca, prin fapta sa, a crest un prejudiciu societatii.

Din dispozitiile legii societatilor comercile rezulta ca vinovatia, respectiv, culpa administratorului, se apreciaza in functia de obligatia de diligenta,de exercitarea atributiilor cu loialitate, cu buna credinta, in interesul societatii si de prudenta.

Criteriile de apreciere difera insa in raport de tipul societatii, in timp ce la societatea pe actiuni raspunderea, respectiv culpa, are drept criteriu de apreciere comportarea unui bun administrator, gestionarul obisnuit, la societatile cu raspundere limitata se aplica dispozitiile privind mandatul. In orice situatie, administratorul are nevoie de un avocat specializat pe acest domeniul de activitate.

avocat-societati-comerciale

Edificator in ceea ce priveste modul in care administratorii trebuie sa-si exercite atributiile este art. 1441 din legea nr.31/1990, care prevede urmatoarele:

  • membrii consiliului de administraţie îşi vor exercita mandatul cu prudenţa şi diligenţa unui bun administrator;
  • administratorul nu încalcă obligaţia de mai sus, dacă în momentul luării unei decizii de afaceri el este în mod rezonabil îndreptăţit să considere că acţionează în interesul societăţii şi pe baza unor informaţii adecvate.
  • Decizie de afaceri, în sensul prezentei legi, este orice decizie de a lua sau de a nu lua anumite măsuri cu privire la administrarea societăţi;
  • membrii consiliului de administraţie îşi vor exercita mandatul cu loialitate, în interesul societăţii;
  • membrii consiliului de administraţie nu vor divulga informaţiile confidenţiale şi secretele comerciale ale societăţii, la care au acces în calitatea lor de administratori. Această obligaţie le revine şi după încetarea mandatului de administrator.
  • conţinutul şi durata obligaţiilor prevăzute la alin. (5) sunt stipulate în contractul de administraţie.

Administratorii societatilor pe actiuni raspund fata de societate atat pentru deciziile si actele proprii cat si pentru faptele directorilor si ale personalului incadrat, conform art. 1442 din legea societatilor comerciale:

  • administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligaţiilor, potrivit prevederilor art. 72 şi 73.
  • administratorii răspund faţă de societate pentru prejudiciile cauzate prin actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcţiei lor.
  • directorii vor înştiinţa consiliul de administraţie de toate neregulile constatate cu ocazia îndeplinirii atribuţiilor lor.
  • administratorii sunt solidar răspunzători cu predecesorii lor imediaţi dacă, având cunoştinţă de neregulile săvârşite de aceştia, nu le comunică cenzorilor sau, după caz, auditorilor interni şi auditorului financiar.
  • in societăţile care au mai mulţi administratori răspunderea pentru actele săvârşite sau pentru omisiuni nu se întinde şi la administratorii care au făcut să se consemneze, în registrul deciziilor consiliului de administraţie, împotrivirea lor şi au încunoştinţat despre aceasta, în scris, pe cenzori sau auditorii interni şi auditorul financiar.

avocat-comercial5

Administratorul are o serie de interdictii, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 1443 din Legea nr. 31/1990, acestea fiind urmatorele:

  • administratorul care are într-o anumită operaţiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societăţii trebuie să îi înştiinţeze despre aceasta pe ceilalţi administratori şi pe cenzori sau auditori interni şi să nu ia parte la nicio deliberare privitoare la această operaţiune.
  • aceeaşi obligaţie o are administratorul în cazul în care, într-o anumită operaţiune, ştie că sunt interesate soţul sau soţia sa, rudele ori afinii săi până la gradul al IV-lea inclusiv.
  • dacă prevederile actului constitutiv nu dispun altfel, interdicţiile stabilite la alin. (1) şi (2), referitoare la participarea, la deliberarea şi la votul administratorilor, nu sunt aplicabile în cazul în care obiectul votului îl constituie:
  1. a) oferirea spre subscriere, către un administrator sau către persoanele menţionate la alin. (2), de acţiuni sau obligaţiuni ale societăţii;
  2. b) acordarea de către administrator sau de persoanele menţionate la alin. (2) a unui împrumut ori constituirea unei garanţii în favoarea societăţii.
  • administratorul care nu a respectat prevederile alin. (1) şi (2) răspunde pentru daunele care au rezultat pentru societate.
  • este interzisă creditarea de către societate a administratorilor acesteia, prin intermediul unor operaţiuni precum:
  • acordarea de împrumuturi administratorilor;
  • acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior încheierii de către societate cu aceştia de operaţiuni de livrare de bunuri, prestări de servicii sau executare de lucrări;
  • garantarea directă ori indirectă, în tot sau în parte, a oricăror împrumuturi acordate administratorilor, concomitentă ori ulterioară acordării împrumutului;
  • garantarea directă ori indirectă, în tot sau în parte, a executării de către administratori a oricăror alte obligaţii personale ale acestora faţă de terţe persoane;
  • dobândirea cu titlu oneros ori plata, în tot sau în parte, a unei creanţe ce are drept obiect un împrumut acordat de o terţă persoană administratorilor ori o altă prestaţie personală a acestora.

Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi operaţiunilor în care sunt interesaţi soţul sau soţia, rudele ori afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ai administratorului; de asemenea, dacă operaţiunea priveşte o societate civilă sau comercială la care una dintre persoanele anterior menţionate este administrator ori deţine, singură sau împreună cu una dintre persoanele sus-menţionate, o cotă de cel puţin 20% din valoarea capitalului social subscris.

Prevederile alin. (1) nu se aplică:

  • în cazul operaţiunilor a căror valoare exigibilă cumulată este inferioară echivalentului în lei al sumei de 5.000 de euro;
  • în cazul în care operaţiunea este încheiată de societate în condiţiile exercitării curente a activităţii sale, iar clauzele operaţiunii nu sunt mai favorabile persoanelor prevăzute la alin. (1) şi (2) decât cele pe care, în mod obişnuit, societatea le practică faţă de terţe persoane.

 Exonerarea de raspundere pentru administrator , poate interveni in urmatoarele situatii:

  • pentru actiuni sau inactiuni producatoare de prejudicii, administratorii vor trebui sa se opuna deciziilor respective in cadrul sedintelor consiliului de administratie si sa ceara consemnarea impotrivirii lor in registrul deciziilor consiliului de administratie;
  • in scopul de a nu raspunde pentru prejudicile create, administratorii care s-au opus masurilor respective, urmeaza sa comunice impotrivirea lor, in scris, cenzorilor sau auditorilor financiari.
  • administratorii care au lipsit de la sedintele consiliului de administratie, pot fi exonerati de raspundere pentru deciziile luate la sedintele respective, daca isi manifesta in termen de o luna impotrivirea fata de masurile in cauza prin consemnarea in registrul sedintelor consiliului si prin instiintarea, in scris, a cenzorilor sau auditorului financiar.

www.avocat-tudor.ro

Av. Tudor Ion 0724260393


Deziderate pentru un avocat specializat in drept comercial

Deziderate pentru un avocat de drept comercial

 Un avocat specializat in drept comercial ar trebui sa depuna eforturi pentru solutii pertinente si eficiente sa dispuna de o metodologie care sa fie adaptata la nevoile specifice ale firmei clientului sau si deslusirea problemelor implicate.

De asemenea, ae trebui sa aiba o imagine clara asupra sarcinii pe care o are in fata de rezolvat si sa obtina toate informatiile de care are nevoie.

De exemplu, consilierea clientilor despre modalitatea in care pot sa perfecteze contractele, in asa fel incat sa nu aiba neplaceri , cat de important este sa ceri partenerului actele doveditoare ale identitatii sale( carte identitate, certificat de inmatriculare a societatii, un act emis de banca), sa se convinga ca adresa, telefonul/faxul sunt cele actuale, sa aiba cunostinta de onorabilitatea si solvabilitatea partenerului, cum sa-si recupereze banii.

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 

Sistemul de comercializare in Franciza

Franciza a fost definita in Legea nr. 79/1998 ca fiind : “un sistem de comecializare bazat pe o colaborare continua intre persoane fizice si juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana denumita francizor , acorda unei alte persoane denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu”.
Aparuta initial in Europa dar cunoscand dezvoltarea si succesul in Statele Unite ale Americii franciza s-a dovedit a fi o metoda relativ sigura si ieftina de a obtine profit, titularul unei afaceri de succes punand la dispozitia unui comerciant cunostintele rezultate din experienta sa (know-howul) avand ca scop exploatarea acestora in schimbul unui avantaj financiar.
Beneficiarului francizei este avantajat pentru ca are posibilitatea sa exploateze o marca de prestigiu si sa aiba acces pe piata folosind tehnici de productie, comercializare si marketing perfectionate in timp, deci, achizitioneaza sau utilizeaza un produs sau un serviciu deja verificat si consacrat .
Obligatiile principale ale francizorului pot fi cu privire la transmiterea Know-how-lui, a dreptului de utilizare a semnelor distinctive, asistenta tehnica sau comerciala, aprovizionarea.
Obligatia principala a beneficiarului este de plata a unei taxe de intrare in retea precum si a unor redevente stabilite. Pe langa acestea, in functie de natura francizei, ii mai pot reveni obligatii cum ar fi: de a respecta regulile impuse de francizor, de a exploata si dezvolta afacerea, de a folosi drepturile transmise conform cu natura si clauzele contractului, pastrarea secretului know-how-lui, de a se aproviziona exclusiv de la francizor, realizarea unei cifre minime de afaceri.
O etapa importanta, obligatorie, anterioara incheierii contractului de franciza o reprezinta informarea precontractuala, cand francizorul analizeaza consecintele introducerii in retea a beneficiarului iar acesta are posibilitatea sa analizeze in cunostinta de cauza ce implicatii are aderarea la reteaua de franciza.
Modurile de incetare a francizei sunt: incetarea existentei unei parti(deces, incapacitate, faliment), expirarea termenului pentru care a fost incheiat contractul, anularea contractului de franciza si rezilierea.
Si in Romania este folosit sistemul francizei, exemple in acest sens fiind firme precum Coca-Cola, Mc.Donald s, Agip, Petrom, Hilton, Marrriot .
Perspectiva unei economii moderne va determina ca in viitor sa cresca numarul francizelor incheiate in Romania, mai ales ca beneficiarului i se ofera dreptul de a intra in posesia unei afaceri sub numele unei firme importante si are acces complet la experienta si profesionalismul acestuia.
Cel mai cunoscut exemplu de dezvoltare a unei companii prin franciza il reprezinta compania McDonald s care a promovat si extins o retea importanta de restaurante fast-food.
Afacerea a inceput in anul 1940 cu un restaurant,dupa care s-a extins spectaculos, astazi devenind liderul mondial al restaurantelor cu servire rapida din intreaga lume.
Dintre elementele ce au stat la baza succesului mentionam cateva: compania a reusit sa anticipeze faptul ca oamenii au nevoie de servicii de calitate, ireprosabile si rapide, a implementat un sistem performant de instruire si promovare a personalului, furnizorii au fost alesi in functie de calitatea produselor livrate, prin campanii de publicitate a fost consolidata. imaginea firmei.
https://www.avocat-tudor.ro/

0724260393


LIPSA CONSIMTAMANTULUI ASOCIAT UNIC-PERSOANA JURIDICA

Prin decizia civila nr.211 din 23.11.2010 Curtea de Apel Timisoara, Sectia Comerciala s-a decis ca un conflict de interese nu poate exista decat in situatia in care interesele personale ale asociatilor prevaleaza asupra celor de grup, adica interesele societatii, imprejurare care poate determina destramarea societatii.
Instanta a avut in vedere ca asociatul unic al societatii parate este o persoana juridica, care are, la randul sau, doi asociati si pentru ca in cadrul adunarii generale sa se poata determina cu certitudine care este decizia pe care asociatul unic a inteles sa o adopte ar fi fost necesar ca acesta sa fi adoptat, in cadrul unei adunari generale a asociatilor, o hotarare prin care sa fi stabilit care este vointa sa sociala.
Vointa societatii mama , ca vointa a asociatului unic al societatii fiica, se formeaza numai prin votul ambilor asociati, care se controleaza reciproc si nu pot obstructiona in mod unilateral dreptul celuilalt asociat de a participa la procesul decizional.
Lipsa unei hotarari a adunarii generale a asociatilor apelantei, in calitate de asociat unic al intimatei, in sensul exprimarii unui consimtamant al persoanei juridice pentru punctele care urmau sa fie dezbatute in cadrul respectivei sedinte, precum si existenta unui dezacord total al mandatarilor celor doi administratori ai asociatului unic determina nulitatea absoluta a hotararii astfel adoptate.
Cabinet avocatura Tudor Ion
www.avocat-tudor.ro

0724260393