Revocarea si demisia administratorului societatii comerciale obligarea asociatilor sa-i respecte hotararea

Revocarea administratorului societatii comerciale cum pot fi obligati ceilalti asociati sa-i respecte hotararea

Un avocat in Bucuresti comercial cunoaste ca in conformitate cu principiul libertatii de vointa, administratorul unei societati comerciale are dreptul sa renunte la calitatea de administrator, adica sa-si dea demisia.

Avocatul din Bucuresti in comercial ii va da ca exemplu o speta- ce o vom reda mai jos-din care rezulta ca, daca ceilalti asociati nu dau curs solicitarii renunțării la mandatul de administrator al societatii, acesta se poate adresa instantei de judecata.

Asadar, fiind reprezentat de un avocat in comercial instanta va obliga pârâtul să efectueze demersurile necesare în vederea modificării actului constitutiv în sensul revocării reclamantului din funcția de administrator al societatii. Avocatul in Bucuresti comercial are in vedere ca noul Cod civil prevede raporturi contractuale dintre persoana juridica si organele sale de administrare iar art.209 alin.(3) prevede ca „raporturile dintre persoana juridica si cei care alcatuiesc organele sale de administrare sunt supuse, prin analogie, regulilor mandatului, daca nu s-a prevazut altfel prin lege, actul de constituire sau statut”.

Dispozitiile art.72 din Legea societatilor comerciale nr.31/1990 sunt in sensul ca „obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat”. Art.137 lin(4) din Legea nr.31/1990 prevad ca „administratorii pot fi revocati oricand de catre adunarea generala ordinara a actionarilor”. In consecinta, este posibila revocarea administratorului prin hotararea adunarii generale, in orice moment si fara a fi incunostiintat cel in cauza, temeiul fiind pierderea increderii societatii in administrator. Desigur ca aceasta masura poate interveni si ca o sanctiune pentru nerespectarea obligatiilor contractuale sau legale, incompetenta, frauda, activitate ineficienta, greseli in gestiune.

Potrivit dispozitiilor art.216 alin(2) din noul Cod civil „administratorii nu pot insa ataca hotararea privitoare la revocarea lor din functie. Ei au numai dreptul de a fi despagubiti daca revocarea fost nejustificata sau intempestiva si au suferit astfel un prejudiciu”. Deci, administratorii societatii comerciale nu pot ataca cu o actiune in anularea hotararii adunarii generale si nici nu pot apela la instanta pentru a fi reintegrati in functie. Daca insa dovedesc un prejudiciu, ei pot cere doar despagubiri, in cazul in care revocarea a avut loc in mod abuziv sau fara justa cauza.

Adunarea generala a actionarilor hotaraste cu privire la revocarea administratorilor în conditiile de cvorum si majoritatea prevazuta de lege pentru luarea hotarârilor de catre acest organ de decizie al societatii.

Conform art.137 ind.1 din Legea 31/1990, administratorii sunt desemnaţi de către adunarea generală ordinară a acţionarilor, cu excepţia primilor administratori, care sunt numiţi prin actul constitutiv.

Candidaţii pentru posturile de administrator sunt nominalizaţi de către membrii actuali ai consiliului de administraţie sau de către acţionari.

Pe durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot încheia cu societatea un contract de muncă. În cazul în care administratorii au fost desemnaţi dintre salariaţii societăţii, contractul individual de muncă este suspendat pe perioada mandatului.

Administratorii pot fi revocaţi oricând de către adunarea generală ordinară a acţionarilor. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptăţit la plata unor daune-interese.

Se poate deduce astfel ca administratorii pot fi revocati ca urmare a pierderii increderii societatii in administrator dar si ca o sanctiune pentru nerespectarea obligatiilor contractuale sau legale, incompetenta, frauda, activitate ineficienta, greseli in gestiune.

In ce priveste nulitatea actelor emise de organele juridice in art.216 Cod civil se arata ca Hotărârile și deciziile contrare legii, actului de constituire ori statutului pot fi atacate în justiție de oricare dintre membrii organelor de conducere sau de administrare care nu au participat la deliberare ori care au votat împotrivă și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de ședință, în termen de 15 zile de la data când li s-a comunicat copia de pe hotărârea sau decizia respectivă ori de la data când a avut loc ședința, după caz. De asemenea, se prevede ca, administratorii nu pot însă ataca hotărârea privitoare la revocarea lor din funcție. Ei au numai dreptul de a fi despăgubiți, dacă revocarea a fost nejustificată sau intempestivă și au suferit astfel un prejudiciu.

Cererea de anulare se soluționează în camera de consiliu de către instanța competentă în circumscripția căreia persoana juridică își are sediul, în contradictoriu cu persoana juridică în cauză, reprezentată prin administratori. Hotărârea instanței este supusă numai apelului.

Conform https://legestart.ro/ https://legestart.ro/ in articolul ”Încetarea raporturilor juridice dintre administrator şi societate”, in accepţiunea legii societăţilor comerciale, funcţia de administrator se exercită raportat direct la dispoziţiile referitoare la contractul de mandat, astfel încât încetarea sa urmează a se produce în aceleaşi condiţii ca şi încetarea contractului de mandat.

În situaţia în care intervine, pentru orice motiv, încetarea funcţiei de administrator, este supus aceloraşi condiţii de publicitate ca şi  numirea. Neefectuarea acestor formalităţi atrage inopozabilitatea încetării atribuţiilor administratorului, de a obliga societatea, faţă de terţi, exceptând situaţia în care aceştia ar cunoaşte actele sau faptele ce ar face obiectul publicităţii.

Încetarea funcţiei de administrator poate interveni pentru motive ce ţin de voinţa societăţii (revocarea), de persoana administratorului (renunţarea la mandate, incapacitatea, condamnarea într-o cauză penală), de cauze naturale (moartea) sau de alte cauze (dizolvarea societăţii).

În practica  judiciară, s-a arătat că revocarea administratorilor desemnaţi prin actul constitutiv se face cu votul unanimităţii asociaţilor.

În ceea ce priveşte societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni, revocarea administratorului este de competenţa adunării generale ordinare a acţionarilor.

În această situaţie, legea nu face distincţie între ipoteza desemnării administratorilor prin act constitutiv sau cea a numirii ulterioare, prin decizia adunării generale.

Principiul revocabilităţii ad nutum a administratorilor se justifică prin asimilarea administratorului cu un mandatar.

  • Speta privind revocarea administrarea administratorului societatii comerciale

Avocata reclamantului solicită admiterea acți unii, astfel cum a fost formulată, în sensul de a se lua act de manifestarea de voință a reclamantului de renunțare la mandatul de administrator al societatii.

Mai solicită obligarea pârâtului în calitate de asociat unic și administrator să efectueze demersurile necesare în vederea modificării Actului Constitutiv în sensul revocării reclamantului din funcția de administrator al societății comerciale pârâte , iar în caz de refuz, hotărârea ce se va pronunța să țină locul Hotărârii Adunării Generale, respectiv de revocare a reclamantului din funcția de administrator.

De asemenea, solicită să se dispună înscrierea la ORC a mențiunii privind revocarea subsemnatului din calitatea de administrator, la data rămânerii definitive a hotărârii.

Susține că s-a adus la cunoștința pârâților intenția reclamantului de a renunța la calitatea de administrator, având în vedere faptul că societatea are doi administrator, respectiv reclamantul și pârâtul care a devenit asociat unic prin retragerea reclamantului din societate , conform sentinței nr. 535/2015.

Mai susține că sentința a fost înscrisă la Registrul comerțului și întrucât pârâtul nu a dat curs solicitării reclamantului de a modifica actul constitutiv și a face demersurile necesare la ORC , au fost nevoiți să formuleze o cerere la ORC , înscrisă în certificatul constatator și au formulat prezenta acțiune în temeiul disp.art.196 și 197 alin.2 din Legea nr.31/1990

Pentru motivele expuse și cele invocate pe larg în cerere solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli  de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial, justificate  cu chitanțele de la dosar .

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului reclamantul în contradictoriu cu pârâții a  solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:

1 . Să ia act de manifestarea de voință a reclamantului de renunțare la mandatul de administrator al societatii, începand cu data data comunicării notificării către cei doi pârâți .

  1. Obligarea pârâtului T în calitate de asociat unic și administrator al societatii să efectueze demersurile necesare în vederea modificării Actului Constitutiv în sensul revocării subsemnatului din funcția de administrator al societății comerciale pârâte de ordin 2, iar în caz de refuz, hotărârea ce o va pronunța să țină locul Hotărârii Adunării Generale, respectiv de revocare a reclamantului din funcția de administrator.
  2. Să dispun ă înscrierea la ORC a mențiunii privind revocarea reclamantului din calitatea de administrator, la data rămânerii definitive a hotărârii.
  3. O bligarea pârâtului T la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces

In motivare , se arată că reclamantul , împreună cu pârâtul au decis înființarea unei societăți cu răspundere limitată care să aibă ca principal obiect de activitate construcții de clădiri și lucrări de geniu.

Dacă la începutul activității, relațiile dintre asociați au fost destul de bune, întrucât au avut unele comenzi, ulterior, datorită lipsei comenzilor și a banilor au început conflictele între aceștia .

Întrucât lucrurile mergeau tot mai greu și găsirea unui loc de muncă în țară a devenit extrem de dificilă, reclamantul a încercat să-și găseasca în străinătate, rămânând ca de administrarea societății să se ocupe în continuare celălalt asociat și administrator.

Când s -a întors în țară, a constatat că celălalt administrator nu s-a ocupat deloc de societate, mai mult, nici nu a achitat datoriile societății către bugetul de stat, motiv pentru care a primit la sediul societății somații cu datoriile neachitate.

A luat legătura cu pârâtul în vederea găsirii unei soluții de achitare a datoriilor și de dizolvare a societății întrucât aceasta nu mai funcționa de o lungă perioadă de timp și doar acumula datorii, însă acesta a refuzat să contribuie în vreun fel la acoperirea datoriilor. A solicitat, de asemenea, retragerea pe cale amiabilă din cadrul societății, întrucât, fiind mai tot timpul plecat din țară, nu se putea ocupa de bunul mers al societății, sens în care i-a comunicat pârâtului o invitație la adunare generală, în care urma să discut e toate problemele, însă acesta a refuzat să dea curs invitației .În această situație, a fost nevoit să introduc ă o acțiune pentru retragerea din societate, acțiune care a făcut obiectul dosarului civil cerere care a fost admisă prin sentința civilă pronunțată de Tribunal rămasă definitivă.

A adus la cunoștința asociatului unic al societății și societății pârâte faptul că își exprima voința de a renunța la mandatul de administrator al societății și a solicitat pârâtului T să întreprindă toate demersurile în vederea revocării sale din calitatea de administrator și înscrierea acestei hotărâri la ORC A..

Întrucât pârâtul nu s-a conformat și nu a efectuat modificările necesare, la data de 03.03.2016 a depus la ORC A o cerere înregistrată sub nr. 6369/03.03.2016, prin care a solicitat înregistrarea în registrul comerțului a unor modificări referitoare la persoane împuternicite, cerere care i-a fost admisă prin rezoluția nr. 3090/04.03.2016 a ORC.

Î n drept, dispozițiile art. 196 ind. 1 și art. 197 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, art. 194 și urm. Cod procedură civilă, art. 453 C .p.c.

În probațiune s-au depus înscrisuri : notificarea de renunțare la mandat și dovada comunicării cu pârâții rezoluția emisă de O R certificat constatator emis de ORC A.

Pârâții, deși legal citați, nu au depus întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală față de acțiunea reclamantului.

 Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

  Prin sentința civilă pronunțată de Tribunal în dosar s-a dispus  retragerea  reclamantului din societate și modificarea  sediului societății  de la  sediul pe care îl avea la acea dată , la  domiciliul pârâtului.

Ulterior , reclamantul a notificat pe pârâtul T cu privire la voința sa de a renunța la calitatea de administrator al societății și i-a solicitat pârâtului, în calitate de asociat unic, să efectueze formalitățile necesare în vederea modificării actului constitutiv în sensul revocării sale din funcția de administrator și realizării cerințelor de publicitate la ORC de pe lângă Tribunal..

Potrivit disp. art. 847 alin.1 Cod civil „Administratorul poate renunța la atribuțiile sale, pe baza notificării adresate, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, beneficiarului și, după caz, celorlalți administratori sau persoanei împuternicite să desemneze un administrator”.

Reclamantul a respectat dispozițiile legale menționate anterior, însă pârâtul, până la momentul actual, nu a dat curs solicitărilor reclamantului, situație în care acesta din urmă a sesizat instanța de judecată pentru a obține o hotărâre judecătorească prin care pârâtul să fie obligat să întreprindă demersurile necesare în vederea modificării a ctului constitutiv în sensul revocării reclamantului din funcția de administrator al societatii, iar în caz de refuz,  hotărâre a pronunțată să țin ă loc de hotărâre de revocare a reclamantului din funcția de administrator social.

Luarea unei hotărâri în privința modificării actului constitutiv al societății îi aparține doar pârâtului, acesta fiind asociatul unic al societatii .În acest sens , disp. art.196 ind.1 din Legea nr.31/1990 prevăd că :  „ 1) În cazul societăților cu răspundere limitată cu asociat unic, acesta va exercita atribuțiile adunării generale a asociaților societății.

(2) Asociatul unic va consemna de îndată, în scris, orice decizie adoptată în conformitate cu alin. (1). ”

Având în vedere faptul că pârâtul nu a înțeles să îndeplinească formalitățile de procedură necesare pentru revocarea reclamantului din funcția de administrator, ca urmare a renunțării acestuia la mandat, instanța reține că este întemeiată solicitarea privind obligarea pârâtului să se conformeze dispozițiilor legale în acest sens, iar în caz contrar , prezenta hotărâre va ține loc de hotărârea adunării generale de revocare a reclamantului din funcția de administrator .

Temeinicia cererii reclamantului și interesul său de a obține o soluționare favorabilă a pretențiilor sale rezidă și din faptul că potrivit disp. art.197 alin.2 din Legea nr.31/1990 „ Administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaților, mandatul de administrator în alte societăți concurente sau având același obiect de activitate, nici să facă același fel de comerț ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancțiunea revocării și răspunderii pentru daune. ” Așadar, în lipsa unei hotărâri de revocare din funcția de administrator al societatii ,  reclamantul nu are posibilitatea legală de a administra o altă societate cu același obiect de activitate, nici să desfășoare ca și persoană fizică, o activitate similară cu aceea a societății al cărui administrator este, în caz contrar, fiind pasibil să plătească anumite daune.

Față de aspectele expuse mai sus, instanța va lua act de manifestarea de voință a reclamantului în sensul renunțării la mandatul de administrator al societatii, și, în consecință, va o bligă pârâtul în calitate de asociat unic și administrator al societati să efectueze demersurile necesare în vederea modificării Actului Constitutiv în sensul revocării reclamantului din funcția de administrator al societatii, iar în caz de refuz, prezenta hotărâre va ține loc de hotărârea adunării generale de revocare a reclamantului din funcția de administrator .

Admite acțiunea civilă formulată de reclamant, în consecință, ia act de manifestarea de voință a reclamantului în sensul renunțării la mandatul de administrator al societatii.

Obligă pârâtul în calitate de asociat unic și administrator al societatii să efectueze demersurile necesare în vederea modificării Actului Constitutiv în sensul revocării reclamantului din funcția de administrator al societatiiiar în caz de refuz, prezenta hotărâre va ține loc de hotărârea adunării generale de revocare a reclamantului din funcția de administrator.

  • Alte articole de acelasi autor:

– Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;

Pentru ce motive instanta a acordat despagubiri pentru accidentul rutier desi societatea de asigurare a sustinut ca nu s-a dovedit ca piatra care a sărit în parbriz aparține vehiculului ce a proiectat-o în parbriz.

Cum a motivat Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la sanctiunea ce se aplica in cazul lipsei consimtamantului pentru incheierea unui act juridic ca efect al depasirii limitelor legale ale mandatului administratorilor;

Ce consecinte poate avea divulgarea datelor medicale despre pacient cum sunt cele psihiatrice

Cantitatea de droguri mare detinuta pentru consum propriu si monitorizarea limbajului codificat a determinat acuzația de trafic de droguri de mare risc

In ce conditii este atrasa vinovatia si raspunderea pentru fapta proprie in cazul comiterii unei fapte ilicite

Ce avantaje prezinta negocierea cu asiguratorul in cazul unui accident de circulatie si cum a motivat instanta despre tranzactia partilor

A fost achitat pentru evaziune fiscala pentru ca expertiza judiciară are valoare probatorie superioară față de constatările efectuate de inspectorul antifraudă

In ce situatii o persoana comite infractiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere si pe ce argumente a respins instanta lipsa reprezentarii anularii permisului

www.avocat-tudor.ro

0724260393

avocat_tudorion@yahoo.com


Ce trebuie sa stim despre infractiunile prevazute de Legea 31/1990 privind societatile

firma avocat

Ce trebuie sa stim despre infractiunile prevazute de Legea 31/1990 privind societatile

 

  • Modul de investire in vederea cercetarii infractiunilor prevazute de Legea societatilor

 

In cazul infractiunilor prevazute in Legea societatilor, in ce priveste actiunea penala, nu se cere o plangere prealabila, ca o conditie obligatorie in vederea investirii, astfel ca actiunea penala se poate pune in miscare si din oficiu, de catre procuror.

Se mai considera in acest sens si ca, in cazul infractiunilor prevazute de Legea societatilor nu este necesara intrunirea unor conditii in vederea sesizarii, precum votul adunarii generale.

In mod evident, va avea dreptul sa formulize un denunt creditorul, asociatul sau terta persoana care are cunostinta de asemenea infractiuni ce privesc societatile comerciale.

 

  • actiunea civila, modul cum se valorifica pretentiile societatii

 

Actiunea civila poate fi exercitata odata cu actiunea penala, prin constituirea de parte vatamata si, respectiv, parte civila in procesul penal, fie, se pot valorifica pretentiilesocietatii,ulterior la instanta civila.

Societatea va avea un reprezentant in raporturile cu organul de cercetare penala, acesta fiind desemnat de catre adunarea generala.

 

  • Ce infractiuni prevede legea societatilor

Avocat Infractiuni Informatice

O prima infractiune se refera la fondatorul, administratorul, directorul, -directorul executiv sau reprezentantul legal al societăţii, care comite urmatoarele fapte:

-prezintă, cu rea-credinţă, în prospectele, rapoartele şi comunicările adresate publicului, date neadevărate asupra constituirii societăţii ori asupra condiţiilor economice ale acesteia sau ascunde, cu rea-credinţă, în tot sau în parte, asemenea date;

-prezintă, cu rea-credinţă, acţionarilor/asociaţilor o situaţie financiară inexactă sau cu date inexacte asupra condiţiilor economice ale societăţii, în vederea ascunderii situaţiei ei reale;

refuză să pună la dispoziţie experţilor, în cazurile şi în condiţiile prevăzute la art. 26 şi 38, documentele necesare sau îi împiedică, cu rea-credinţă, să îndeplinească însărcinările primite.

 

Conform art. 272 din Legea societatilor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amenda fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, care:

dobândeşte, în contul societăţii, acţiuni ale altor societăţi la un preţ pe care îl ştie vădit superior valorii lor efective sau vinde, pe seama societăţii, acţiuni pe care aceasta le deţine, la preţuri despre care are cunoştinţă că sunt vădit inferioare valorii lor efective, în scopul obţinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos în paguba societăţii.

 

  • Ce actiuni sunt pedepsite in acest caz

 

Se constata ca legea pedepseste achizitionarea sau instrainarea de catre societatea condusa de cel care comite fapta, de actiuni emise de catre o alta societate, iar pretul de cumparare, respectiv de vanzarea acestor actiuni sa fie in mod vadit supraevaluat, respectiv subevaluat, in raport cu valoarea efectiva ce fac obiectul actiunii de cumparare, respectiv de vanzare.

 

foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.

 

  • Care sunt cerintele prevazute de lege

 

Ca si cerinte in vederea savarsirii acestei variante a infractiunii perevazute de art. 272 din Legea societatilor, mentionam obtinerea unui folos de pe urma bunurilor si fapta sa fie contrara interesului societatii.

Se cunoaste si, reprezinta o realitate in practica societatilor comerciale, faptul ca in unele cazuri bunurile societatii sunt folosite in interes personal, astfel cum este cazul telefonului sau autoturismului.

In consecinta, este dificil sa se faca o departajare, insa, ceea ce trebuie sa se stabileasca in cazul unor astfel de infractiuni este daca societatea este prejudiciata prin folosinta personala.

se împrumută, sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea pe care o administrează, de la o societate controlată de aceasta ori de la o societate care controlează societatea pe care el o administrează, suma împrumutată fiind superioară limitei prevăzute la art. 1444alin. (3) lit. a), sau face ca una dintre aceste societăţi să îi acorde vreo garanţie pentru datorii proprii;

– încalcă dispoziţiile art. 183.

 

  • In ce situatii legea dispune ca fapta nu constituie infractiune

 

Nu constituie insa infracţiune fapta prevăzută la alin. (1) pct. 2, dacă a fost săvârşită de administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii în cadrul unor operaţiuni de trezorerie între societate şi alte societăţi controlate de aceasta sau care o controlează, direct ori indirect.

De asemenea, nu constituie infracţiune fapta prevăzută la alin. (1) pct. 3, dacă este săvârşită de către o societate comercială ce are calitatea de fondator, iar împrumutul este realizat de la una dintre societăţile controlate ori care o controlează pe aceasta, direct sau indirect.

 

Legea societatilor prevede ca infractiune si se pedepseşte fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, care:

răspândeşte ştiri false sau întrebuinţează alte mijloace frauduloase care au ca efect mărirea ori scăderea valorii acţiunilor sau a obligaţiunilor societăţii ori a altor titluri ce îl aparţin, în scopul obţinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos în paguba societăţii;

încasează sau plăteşte dividende, sub orice formă, din profituri fictive ori care nu puteau fi distribuite, în lipsă de situaţie financiară sau contrarii celor rezultate din aceasta.

 

Se pedepseşte administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societăţii, care:

emite acţiuni de o valoare mai mică decât valoarea lor legală ori la un preţ inferior valorii nominale sau emite noi acţiuni în schimbul aporturilor în numerar, înainte ca acţiunile precedente să fi fost achitate în întregime;

 se foloseşte, în adunările generale, de acţiunile nesubscrise sau nedistribuite acţionarilor;

acordă împrumuturi sau avansuri asupra acţiunilor societăţii;

predă titularului acţiunile înainte de termen sau predă acţiuni liberate în total sau în parte, în afară de cazurile stabilite de lege, ori emite acţiuni la purtător fără a fi achitate integral;

nu respectă dispoziţiile legale referitoare la anularea acţiunilor neachitate;

emite obligaţiuni fără respectarea dispoziţiilor legale sau acţiuni fără să cuprindă menţiunile cerute de lege.

 

Se pedepseşte administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societăţii, care:

îndeplineşte hotărârile adunării generale referitoare la schimbarea formei societăţii, la fuziunea ori la divizarea acesteia sau la reducerea capitalului social, înainte de expirarea termenelor prevăzute de lege;

-indeplineşte hotărârile adunării generale referitoare la reducerea capitalului social, fără ca asociaţii să fi fost executaţi pentru efectuarea vărsământului datorat ori fără hotărârea adunării generale care îi scuteşte de plata vărsămintelor ulterioare.

 

Se pedepseşte administratorul care:

încalcă, chiar prin persoane interpuse sau prin acte simulate, dispoziţiile art. 1443;

nu convoacă adunarea generală în cazurile prevăzute de lege sau încalcă dispoziţiile art. 193 alin. (2).

începe operaţiuni în numele unei societăţi cu răspundere limitată, înainte de a se fi efectuat vărsământul integral al capitalului social;

emite titluri negociabile reprezentând părţi sociale ale unei societăţi cu răspundere limitată;

dobândeşte acţiuni ale societăţii în contul acesteia, în cazurile interzise de lege.

Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se pedepseşte şi asociatul care încalcă dispoziţiile art. 127 sau ale art. 193 alin. (2).

 

Se pedepseşte cenzorul care nu convoacă adunarea generală în cazurile în care este obligat prin lege.

 

Se pedepseşte persoana care a acceptat sau a păstrat însărcinarea de cenzor, contrar dispoziţiilor art. 161 alin. (2), sau persoana care a acceptat însărcinarea de expert, cu încălcarea dispoziţiilor art. 39.

Hotărârile luate de adunările generale în baza unui raport al unui cenzor sau expert, numit cu încălcarea dispoziţiilor art. 161 alin. (2) şi ale art. 39, nu pot fi anulate din cauza încălcării dispoziţiilor cuprinse în acele articole.

Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se pedepseşte şi fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv şi cenzorul care exercită funcţiile sau însărcinările lor cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi referitoare la incompatibilitate.

Dispoziţiile art. 271–277 se aplică şi lichidatorului, în măsura în care se referă la obligaţii ce intră în cadrul atribuţiilor sale.

Se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută la art. 275 lichidatorul care face plăţi asociaţilor cu încălcarea dispoziţiilor art. 256.

 

Se pedepseşte acţionarul sau deţinătorul de obligaţiuni care:

    – trece acţiunile sau obligaţiunile sale pe numele altor persoane, în scopul formării unei majorităţi în adunarea generală, în detrimentul altor acţionari sau deţinători de obligaţiuni;

     –votează, în adunări generale, în situaţia prevăzută la pct. 1, ca proprietar de acţiuni sau de obligaţiuni care în realitate nu-i aparţin;

     –în cazurile nepermise de lege, îşi ia – în schimbul unui avantaj material – obligaţia de a vota într-un anumit sens în adunările generale sau de a nu lua parte la vot.

 

-Persoana care determină pe un acţionar sau pe un deţinător de obligaţiuni ca, în schimbul unei sume de bani sau al unui alt avantaj material, să voteze într-un anumit sens în adunările generale ori să nu ia parte la vot, se pedepseşte.

 

-Se pedepseşte, în afară de răspunderea pentru daunele pricinuite, prin operaţiunile sale, statului român şi terţilor, cel care exercită un comerţ în favoarea şi pe seama unor societăţi constituite în ţară străină, în cazurile în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru funcţionarea acelor societăţi.

-Transmiterea fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia, constituie infracţiune şi se pedepseşte.

-Determinarea înmatriculării unei societăţi în temeiul unui act constitutiv fals constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani.

-Folosirea, cu ştiinţă, a actelor unei societăţi radiate ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege sau a actelor unei societăţi create în modalitatea prevăzută la art. 2802, în scopul producerii de efecte juridice, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani. 

 

  • Alte articole de acelasi autor:

 

Drepturile si obligatiile partilor in asigurarea de raspundere civila auto;

Intre ce persoane exista obligatia de intretinere conform Codului civil;

-Ce sustin procurorii privind traficul de influenta in cazul lui Dan Sova;

Avocat accidente – despagubiri accidente rutiere

Ce trebuie sa stim in opinia unui avocat infractiuni trafic si consum de droguri despre ce prevede Legea nr.143/2000

 

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 


Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala

Ce tebuie sa stii despre conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de societatea comerciala

 

United around the table

In exercitarea activitatii pe care o desfasoara, administratorul  unei societati comerciale poate comite fapte prin care  aduce prejudicii societatii pe care o administreaza. Acestea pot consta in decizii inadecvate, contracte paguboase, indeplinirea defectuoasa a unor indatoriri care-i revin din contractul de administratie, hotararile adunarii generale, prevederile legale, actul constitutiv incheiat la infiintarea societatii sau hotararile adunarii generale a societatii.

In mod evident, cand societatea este pagubita, administratorul va raspunde pentru calitatea actului de administratie, neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a atributiilor ce ii revine, precum si pentru eventualul prejudiciul produs. In situatia cand fapta intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni, administratorii pot raspunde potrivit dispozitiilor din Codul penal, legii societatilor sau legilor penale speciale. Pentru a se putea apara, are nevoie sa contacteze un avocat specializat in acordarea de consultanta societati comerciale.

Spre exemplu, in cazul cand administratorul trebuie sa raspunda pentru o decizie de afaceri, in literatura de specialitate s-a aratat ca va fi necesar sa se aprecieze daca decizia este adecvata, bazata pe informatii documentate, administratorul sa fie indreptatit sa ia decizia respectiva, criteriul de apreciere fiind cel al bunului administrator, normal, mediu de prudent si diligent.

Un alt criteriu de care trebuie sa se tina cont in aprecierea culpei existente in luarea unei decizii de afaceri este cel al circumstantelor in care a fost luata decizia respectiva.

In toate aceste cazuri se vor avea in vedere criteriile in raport de care va raspunde administratorul, sa se dovedeasca ca administratorul a actionat cu vinovatie si ca, prin fapta sa, a crest un prejudiciu societatii.

Din dispozitiile legii societatilor comercile rezulta ca vinovatia, respectiv, culpa administratorului, se apreciaza in functia de obligatia de diligenta,de exercitarea atributiilor cu loialitate, cu buna credinta, in interesul societatii si de prudenta.

Criteriile de apreciere difera insa in raport de tipul societatii, in timp ce la societatea pe actiuni raspunderea, respectiv culpa, are drept criteriu de apreciere comportarea unui bun administrator, gestionarul obisnuit, la societatile cu raspundere limitata se aplica dispozitiile privind mandatul. In orice situatie, administratorul are nevoie de un avocat specializat pe acest domeniul de activitate.

avocat-societati-comerciale

Edificator in ceea ce priveste modul in care administratorii trebuie sa-si exercite atributiile este art. 1441 din legea nr.31/1990, care prevede urmatoarele:

  • membrii consiliului de administraţie îşi vor exercita mandatul cu prudenţa şi diligenţa unui bun administrator;
  • administratorul nu încalcă obligaţia de mai sus, dacă în momentul luării unei decizii de afaceri el este în mod rezonabil îndreptăţit să considere că acţionează în interesul societăţii şi pe baza unor informaţii adecvate.
  • Decizie de afaceri, în sensul prezentei legi, este orice decizie de a lua sau de a nu lua anumite măsuri cu privire la administrarea societăţi;
  • membrii consiliului de administraţie îşi vor exercita mandatul cu loialitate, în interesul societăţii;
  • membrii consiliului de administraţie nu vor divulga informaţiile confidenţiale şi secretele comerciale ale societăţii, la care au acces în calitatea lor de administratori. Această obligaţie le revine şi după încetarea mandatului de administrator.
  • conţinutul şi durata obligaţiilor prevăzute la alin. (5) sunt stipulate în contractul de administraţie.

Administratorii societatilor pe actiuni raspund fata de societate atat pentru deciziile si actele proprii cat si pentru faptele directorilor si ale personalului incadrat, conform art. 1442 din legea societatilor comerciale:

  • administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligaţiilor, potrivit prevederilor art. 72 şi 73.
  • administratorii răspund faţă de societate pentru prejudiciile cauzate prin actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcţiei lor.
  • directorii vor înştiinţa consiliul de administraţie de toate neregulile constatate cu ocazia îndeplinirii atribuţiilor lor.
  • administratorii sunt solidar răspunzători cu predecesorii lor imediaţi dacă, având cunoştinţă de neregulile săvârşite de aceştia, nu le comunică cenzorilor sau, după caz, auditorilor interni şi auditorului financiar.
  • in societăţile care au mai mulţi administratori răspunderea pentru actele săvârşite sau pentru omisiuni nu se întinde şi la administratorii care au făcut să se consemneze, în registrul deciziilor consiliului de administraţie, împotrivirea lor şi au încunoştinţat despre aceasta, în scris, pe cenzori sau auditorii interni şi auditorul financiar.

avocat-comercial5

Administratorul are o serie de interdictii, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 1443 din Legea nr. 31/1990, acestea fiind urmatorele:

  • administratorul care are într-o anumită operaţiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societăţii trebuie să îi înştiinţeze despre aceasta pe ceilalţi administratori şi pe cenzori sau auditori interni şi să nu ia parte la nicio deliberare privitoare la această operaţiune.
  • aceeaşi obligaţie o are administratorul în cazul în care, într-o anumită operaţiune, ştie că sunt interesate soţul sau soţia sa, rudele ori afinii săi până la gradul al IV-lea inclusiv.
  • dacă prevederile actului constitutiv nu dispun altfel, interdicţiile stabilite la alin. (1) şi (2), referitoare la participarea, la deliberarea şi la votul administratorilor, nu sunt aplicabile în cazul în care obiectul votului îl constituie:
  1. a) oferirea spre subscriere, către un administrator sau către persoanele menţionate la alin. (2), de acţiuni sau obligaţiuni ale societăţii;
  2. b) acordarea de către administrator sau de persoanele menţionate la alin. (2) a unui împrumut ori constituirea unei garanţii în favoarea societăţii.
  • administratorul care nu a respectat prevederile alin. (1) şi (2) răspunde pentru daunele care au rezultat pentru societate.
  • este interzisă creditarea de către societate a administratorilor acesteia, prin intermediul unor operaţiuni precum:
  • acordarea de împrumuturi administratorilor;
  • acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior încheierii de către societate cu aceştia de operaţiuni de livrare de bunuri, prestări de servicii sau executare de lucrări;
  • garantarea directă ori indirectă, în tot sau în parte, a oricăror împrumuturi acordate administratorilor, concomitentă ori ulterioară acordării împrumutului;
  • garantarea directă ori indirectă, în tot sau în parte, a executării de către administratori a oricăror alte obligaţii personale ale acestora faţă de terţe persoane;
  • dobândirea cu titlu oneros ori plata, în tot sau în parte, a unei creanţe ce are drept obiect un împrumut acordat de o terţă persoană administratorilor ori o altă prestaţie personală a acestora.

Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi operaţiunilor în care sunt interesaţi soţul sau soţia, rudele ori afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ai administratorului; de asemenea, dacă operaţiunea priveşte o societate civilă sau comercială la care una dintre persoanele anterior menţionate este administrator ori deţine, singură sau împreună cu una dintre persoanele sus-menţionate, o cotă de cel puţin 20% din valoarea capitalului social subscris.

Prevederile alin. (1) nu se aplică:

  • în cazul operaţiunilor a căror valoare exigibilă cumulată este inferioară echivalentului în lei al sumei de 5.000 de euro;
  • în cazul în care operaţiunea este încheiată de societate în condiţiile exercitării curente a activităţii sale, iar clauzele operaţiunii nu sunt mai favorabile persoanelor prevăzute la alin. (1) şi (2) decât cele pe care, în mod obişnuit, societatea le practică faţă de terţe persoane.

 Exonerarea de raspundere pentru administrator , poate interveni in urmatoarele situatii:

  • pentru actiuni sau inactiuni producatoare de prejudicii, administratorii vor trebui sa se opuna deciziilor respective in cadrul sedintelor consiliului de administratie si sa ceara consemnarea impotrivirii lor in registrul deciziilor consiliului de administratie;
  • in scopul de a nu raspunde pentru prejudicile create, administratorii care s-au opus masurilor respective, urmeaza sa comunice impotrivirea lor, in scris, cenzorilor sau auditorilor financiari.
  • administratorii care au lipsit de la sedintele consiliului de administratie, pot fi exonerati de raspundere pentru deciziile luate la sedintele respective, daca isi manifesta in termen de o luna impotrivirea fata de masurile in cauza prin consemnarea in registrul sedintelor consiliului si prin instiintarea, in scris, a cenzorilor sau auditorului financiar.

www.avocat-tudor.ro

Av. Tudor Ion 0724260393


Revocarea administratorului societatii comerciale.

Revocarea administratorului societatii comerciale.

Se poate constata o dubla natura, de masura discretionara adoptata prin vointa unilaterala a asociatilor dar si de sanctiune a administratorului.
Astfel, noul Cod civil are in vedere raporturi contractuale dintre persoana juridica si organele sale de administrare iar art.209 alin.(3) prevede ca „raporturile dintre persoana juridica si cei care alcatuiesc organele sale de administrare sunt supuse, prin analogie, regulilor mandatului, daca nu s-a prevazut altfel prin lege, actul de constituire sau statut”. Dispozitiile art.72 din Legea societatilor comerciale nr.31/1990 sunt in sensul ca „obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat”.
Dispozitiile art.137 lin(4) din Legea nr.31/1990 prevad ca „administratorii pot fi revocati oricand de catre adunarea generala ordinara a actionarilor”. In consecinta, este posibila revocarea administratorului prin hotararea adunarii generale, in orice moment si fara a fi incunostiintat cel in cauza, temeiul fiind pierderea increderii societatii in administrator. Desigur ca aceasta masura poate interveni si ca o sanctiune pentru nerespectarea obligatiilor contractuale sau legale, incompetenta, frauda, activitate ineficienta, greseli in gestiune.
Potrivit dispozitiilor art.216 alin(2) din noul Cod civil „administratorii nu pot insa ataca hotararea privitoare la revocarea lor din functie. Ei au numai dreptul de a fi despagubiti daca revocarea fost nejustificata sau intempestiva si au suferit astfel un prejudiciu”. Deci, administratorii societatii comerciale nu pot ataca cu o actiune in anularea hotararii adunarii generale si nici nu pot apela la instanta pentru a fi reintegrati in functie. Daca insa dovedesc un prejudiciu, ei pot cere doar despagubiri, in cazul in care revocarea a avut loc in mod abuziv sau fara justa cauza.

www.avocat-tudor.ro

0724260393