LEGEA 241/2005 PRIVIND COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE

LEGEA 241/2005 PRIVIND COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE

Schimbarea sediului firmei in scopul sustragerii de la plata obligatiilor bugetare se pedepseste conform legii privind evaziunea fiscala

 

 

LEGEA 241/2005 PRIVIND COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE

Un avocat din Bucuresti evaziune fiscala iti spune ca in art.9 alin.(1) legea evaziunii  fiscale se arata constituie infractiune de evaziune fiscala si se pedepseste cu inchisoare si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale:

a)ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

b)omisiunea, in tot sau in parte, in actele contabile ori in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate:
c) evidentierea in documentele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale, ori evidentierea altor operatiuni fictive;
d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau alte mijloace electronice de stocare a datelor;
e) executarea de evidente contabile duble, folosindu-se inscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;
f) sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;

  1. g) substituirea,degradarea sau instrainarea de catre debitor ori de catre terte persoane a bunurilor sechestrate in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala si ale Codului de procedura penala.

Daca este incident alin. 2 al acestui articol din legea evaziunii fiscale, avocat Bucuresti evaziune fiscala iti va spune  ca se preved urmatoarele: daca prin faptele prevazute la alin.(1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 de euro, in echivalentul monedei nationale, limita minima a pedepsei prevazute de lege si limita maxima a acesteia se majoreaza cu doi ani.

Alin. (3), conform avocat Bucuresti evaziune fiscala dispune ca , daca prin faptele prevazute in alin.(1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 de Euro , in echivalentul monedei nationale, limita minima a pedepsei prevazuta de lege si limita maxima a acesteia se majoreaza cu 3 ani.

  • Cum este sanctionata evaziuneea fiscala

Conform articolului publicat pe https://www.hotnews.ro/ si intitulat “Evaziunea fiscala in Romania. Diproprtionalitatea pedepselor. Lipsa remediilor”, in România, infracțiunea de evaziune fiscală (în modalitatea normativă cuprinsă în art. 9 din legea specială) este pedepsită numai cu închisoarea, de la 2 la 8 ani în cazul unui prejudiciu de până la 100.000 euro, de la 7 la 13 ani pentru un prejudiciu de până la 500.000 euro și de la 9 la 15 ani pentru un prejudiciu mai mare de 500.000 euro. În cazul achitării sumelor solicitate de către partea civilă în procesul penal până la primul termen de judecată, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate.

În România, infracțiunea de evaziune fiscală (în modalitatea normativă cuprinsă în art. 9 din legea specială) este pedepsită numai cu închisoarea, de la 2 la 8 ani în cazul unui prejudiciu de până la 100.000 euro, de la 7 la 13 ani pentru un prejudiciu de până la 500.000 euro și de la 9 la 15 ani pentru un prejudiciu mai mare de 500.000 euro.

În cazul achitării sumelor solicitate de către partea civilă în procesul penal până la primul termen de judecată, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate.

Una din modalitatile mai intalnite de savarsire a  infractiunii  de evaziune fiscala este cea prev. de art. 9  alin. (1) lit.b) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale, respectiv, modalitatea omisiunii evidentierii operatiunilor comerciale.
In acest sens, prin acte contabile sau alte documente legale se inteleg documentele cu relevanta in domeniul fiscal, cum ar fi facturile, avizele de insotire a marfii, documentele de evident contabile, declaratii fiscale,etc.

“Omisiunea” , constituie  imprejurarea in care documentul respectiv este intocmit, dar nu sunt evidentiate in tot sau in parte operatiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate.
De asemenea, omisiunea se refera si la situatia in care documentul nu este intocmit.
Pentru a fi intrunite elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala in modalitatea prev.de art. 9 alin.(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 , omisiunea evidentierii tebuie sa priveasca acte contabile sau alte documente legale cu relevanta sub aspect fiscal. Operatiunea comerciala efectuata presupune toate operatiunile generatoare de obligatii fiscale iar prin venituri se inteleg toate tipurile de venituri prezentate in clasa 7 din planul de conturi general.

De mentionat ca exista infractiune chiar daca nu s-a produs un prejudiciu. Prezinta insa importanta in acest sens probarea existatei intentiei precum si stabilirea raportului de cauzalitate.

  • Cauze care favorizeaza evaziunea fiscala

In articolul “Aspecte conceptuale privind frauda fiscala” publicat pe pagina https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/ se arata, cauzele evaziunii fiscale sunt multiple: prevederile legale ce favorizează eludarea fiscului, modul de aplicare a legilor, ce permite sustragerea de la impozitare, contribuabilii care, cu o mentalitate nesănătoasă, recurg la felurite metode de a-și ascunde materialul impozabil, corupția organelor fiscale, repartizarea inechitabilă a cotelor de impozitare pe grupe de venituri și categorii sociale.

Sistemul de impozitare actual poate duce chiar la scăderea muncii, oamenii nemaifiind impulsionați să presteze muncă suplimentară, deoarece veniturile astfel câștigate le vor fi impozitate, ceea ce încurajează munca la negru și implicit sustragerea de la impozitare.

Gradul ridicat de specializare a infracțiunilor de evaziune fiscală reclamă pentru prevenirea și combaterea lor efortul concentrat al mai multor instituții ale statului: Direcția Generală a Finanțelor Publice, Direcția de Investigare a Criminalității Economice din cadrul Poliției, precum și Direcția Generală Antifraudă Fiscală din cadrul ANAF sau departamentele economice ale serviciilor secrete. Se apreciază că direcțiile de acțiune care pot contribui la limitarea ariei evaziunii fiscale trebuie să acopere trei domenii: legislativ, administrativ și social.

În România, creșterea semnificativă a evaziunii fiscale devine tot mai dramatică. Spiritul de evaziune fiscală se naște din simplul joc al interesului. Oricare ar fi cota impozitului pus în sarcină, omul, prin natura sa, are mereu tendința să pună interesul general în urma celui particular. El este înclinat să considere impozitul mai mult un prejudiciu decât o contribuție legitimă la cheltuielile publice și să vadă întotdeauna cu ochi răi pe acela care vrea să îi micșoreze patrimoniul. Astfel, din cele mai vechi timpuri, contribuabilii au căutat să reducă obligațiile fiscale, recurgând la tot felul de metode ingenioase.

Principala problemă cu care se confruntă România în materie de reglementări fiscale este lipsa corelării dintre aceste legi. Mai mult, legile nu sunt clare în privința prevederilor și a instrucțiunilor de implementare. Astfel, cei impozitați, dar și controlorii financiari au mai multe posibilități de a eluda legea fiscală și achitarea obligațiilor financiare.

Speta din care rezulta pe ce motive instanta a retinut evaziunea fiscala

Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 9 al.1 lit.b cu aplicarea art.9 al.2  din Legea nr.241/2005, și art. 9 al.1 lit.f din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.33 lit.a C.p din 1968 pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prev. de art.48 NCP rap. la art. 9 al.1 lit.b cu aplicarea art.9 al.2  din Legea nr.241/2005, și art. 9 al.1 lit.f din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.33 lit.a C.p din 1968.

S-a reținut în actul de sesizare al instanței că inculpatul in calitate de administrator nu a înregistrat în evidența contabilă operațiunile comerciale și veniturile obținute, sustrăgându-se de la plata taxelor și impozitelor și, de asemenea, s-a sustras verificărilor financiar – fiscale prin declararea fictivă a sediului social al firmei, inculpatul R ajutându-l în activitatea infracțională.

În procedura de cameră preliminară a fost constatată legalitatea sesizării instanței nefiind excluse mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală.

 Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța constată realitatea celor menționate în rechizitoriu, doar cu privire la inculpatul S care se face vinovat de infracțiunea de evaziune fiscală astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu (însă în încadrarea juridică pentru fapta prev. de art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005 fără aplicarea art.9 al.2 din aceeași lege), nefiind însă demonstrate că acțiunile celuilalt inculpat R ar reprezenta o faptă penală – complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina celuilalt inculpat.

Astfel, s-a întocmit, în fața unui notar public din municipiul Pitești, contractul de cesiune.

Acționând în baza unei procuri inculpatul S a schimbat sediul social al firmei și a derulat operațiuni bancare printr-un cont deschis de el.

Operațiunile comerciale nu au fost înscrise în contabilitatea firmei scopul inculpatului S fiind acela de a se sustrage de la plata taxelor către bugetul de stat, făcând cerere la banca unde fuseseră deschise conturile societății de lichidare și închidere a acestora. Astfel, acesta a retras toate sumele de bani ce mai erau în cont.

Toate aceste aspecte rezultă din ansamblul materialului probator existent la dosar și în special din înscrisurile notariale care atestă operațiune de cesionare a părților sociale.

 În drept, faptele inculpatului S săvârșite cu vinovăție întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 în formă continuată, respectiv cele ale art. 9 alin.1 lit.f din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce privește prima infracțiune de evaziune fiscală, forma continuată rezultă din faptul că nu au fost înregistrate în contabilitatea societății un număr de 20 de facturi (aferente unui singur contract de livrări de mărfuri, care însă a avut plăți eșalonate în mai multe tranșe successive.

Instanța consideră astfel că obligativitatea înregistrărilor în contabilitate a fost una succesivă în timp, astfel încât comiterea infracțiunii s-a realizat prin mai multe acte materiale (de omisiune a înregistrării) ceea ce justifică reținerea formei continuate a infracțiunii.

Pe de altă parte, din încadrarea juridică dată acestei infracțiuni instanța nu reține aplicabilitatea art.9 al.2 din Legea nr.241/2005. Astfel, instanța constată că prejudiciul comis prin săvârșirea infracțiunii nu depășește echivalentul a 100.000 de euro pentru a se putea reține agravanta legală.

Din perspectiva prejudiciului în rechizitoriu se indică faptul că acesta ar fi de 330.957 lei (151.296 lei impozit pe profit și 179.661 lei TVA). Suma astfel indicată nu atinge echivalentul a 100.000 de euro. În plus, instanța constată că prejudiciul constând în neplata impozitului pe profit datorat statului nu este corect calculat de organele fiscale.

Interesul inculpatului S în desfășurarea operațiunilor este determinabil prin prisma faptului că a încasat 1.125.261 de lei de la alta societate, plătind societății pentru zahăr undeva în jur de 1.020.000 de lei, diferența de aproximativ 100.000 de lei, ce ar fi trebuit remisă statului în contul obligației de plată a TVA, fiind însușită de inculpat, acesta încheindu-și astfel activitatea.

Acest prejudiciu nu depășește însă 100.000 de euro în echivalent și nu se poate reține astfel agravanta legală prevăzută de art.9 al.2 din Legea nr.241/2005, infracțiunii comise de evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005 în formă continuată.

În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 al.1 lit.f din Legea nr.241/2005 instanța se orientează la o pedeapsă îndreptată spre minimul prevăzut de lege, față de faptul că această infracțiune este comisă în strânsă legătură cu cealaltă, având scopul de favorizare a sa și de a îngreuna intervenția organelor de control fiscal și descoperirea mai rapidă a evaziunii fiscale. Pentru aceste considerente și faptul că prejudiciul este creat în special la bugetul de stat prin infracțiunea de evaziune fiscală sancționată de prevederile art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, este suficientă pentru realizarea scopurilor pedepsei aplicarea uneia în cuantum de 2 ani și 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.9 al.1 lit.f din Legea nr.241/2005 săvârșită.

Vor fi stabilite în baza art.9 al.1 din Legea nr.241/2005 și pedepse complementare pentru ambele infracțiuni săvârșite respectiv interzicerea ca inculpatul să exercite drepturile menționate de art. 64 lit.a teza a II-a, b și c C.p. din 1968, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

  • Alte articole de acelasi autor:

Ce obligatii revin partilor in cazul descoperirii unor vicii aparente sau ascunse

Unele garantii in contractul de vanzare-cumparare;

Clauza de confidentialitate poate fi retrasa daca nu sunt indeplinite conditiile pentru care s-a acordat

-cum te aperi in instanta cand esti acuzat de neacordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati in traversarea drumului public;

-in ce consta reaua credinta in cazul savarsirii infractiunii de abandon-de familie si ce prevad celelalte infractiuni contra familiei;

– cand politia nu a probat ca s-a trecut pe culoarea rosie-a semaforului;

-in ce situatii se cere lamurirea ori completarea raportului de expertiza sau o noua expertiza;

-Cum procedam in cazul viciilor ascunse ale constructiilor in vederea tragerii la raspundere a persoanei vinovate

Cand o persoana devine din suspect inculpat si ce drepturi si obligatii are un inculpat in procesul penal;

-in ce situatii este atrasa răspunderea pentru neîndeplinirea îndatoririlor părinteti;

Daca sunteti audiat intr-un dosar penal,dupa ce reguli se face ascultarea,se pun intrebari,raspunsul si consemnarea declaratiei;

 

INTREABA UN AVOCAT

www.avocat-ttudor.ro

avocat-tudorion@yahoo.com

0724260393

 


Vinovatia in actualul si vechiul cod penal

Ca avocat in Bucuresti in penal am in vedere ca un aspect deosebit de important de stabilit intr-un dosar penal este daca inculpatul a savarsit sau nu cu vinovatie o fapta penala.

Si in cazul contraventiei trebuie avut in vedere acest aspect,  contraventia fiind si ea fapta tipica si antijuridica, comisa cu vinovatie si care este prevazuta de lege.

Un avocat Bucuresti penal cunoaste ca vinovatia este o trasatura esentiala a infractiunii si priveste aspectul subiectiv al infractiunii, latura care cuprinde doi factori: unul de constiinta, altul de vointa.

Referitor la aspectul psihic al vinovatiei, in doctrina s-a aratat ca fapta si urmarile ei sunt concepute , meditate si orientate de constiinta, aici apare ideea de a savarsi o fapta precum si reprezentarea urmarilor ei. Prin urmare, mai intai isi imagineaza actiunea sau inactiunea pe care are de gand sa o infaptuiasca, in vederea realizarii unii anumit scop.
Constiinta delibereaza asupra savarsirii faptei si asupra tuturor motivelor care pot determina luarea unei hotarari si decide daca fapta , asupra careia s-a purtat deliberarea , urmeaza a fi savarsita. Odata terminat procesul psihic de luare a unei hotarari, se produce o trecere de la manifestarea de constiinta la manifestarea de vointa

Un avocat Bucuresti penal va spune ca avem de-a face cu o rasfrangere a factorului constiinta asupra factorului vointa si, prin intermediul acestuia din urma asupra faptei, ceea ce reprezinta aspectul catracteristic al vinovatiei.

  1. Cum este reglementata vinovatia in codul penal in vigoare
    In art. 15 , Titlul II al codului penal in vigoare, care se refera la trasaturile esentiale ale infractiunii, se prevede ca “ Infractiunea este fapta prevazuta de legea penala , savarsita cu vinovatie, nejustificata si imputabila persoanei care a savarsit-o”.
    Un avocat penalist Bucuresti este in tema cu situatia ca in actualul cod penal , legiutorul a mentinut vinovatia ca trasatura esentiala a infractiunii, ca si in codul penal anterior.

Spre deosebire insa fata de acesta, codul penal in vigoare mai prevede ca trasaturi esentiale ale infractiunii si ca fapta sa fie nejustificata si imputabila persoanei care a savarsit-o.

De mentionat ca, in codul penal anterior se prevedea ca infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala.
In calitate de avocat Bucuresti in penal apreciez ca noua formulare reprezinta o reglementare mai cuprinzatoare si completa a categoriei juridice privind infractiunea contribuind la realizarea unui sistem de drept superior.

3.Formele vinovatiei. Deosebiri intre Codul penal in vigoare si cel anterior cu privire la vinovatie

In codul penal anterior se prevedea in art. 19 alin. (1) ca: “ Vinovatie exista
cand fapta care prezinta pericol social este savarsita cu intentie sau din culpa”.
In actualul cod penal formularea este insa deosebita pentru ca, art. 16 alin.(1) prevede ca : “Fapta constituie infractiune numai daca a fost savarsita cu forma de vinova
tie ceruta de legea penala”.

  • O alta deosebire intre cele doua coduri in ce priveste vinovatia ca trasatura
    esentiala a infractiunii rezulta din art. 16 alin. (2) din Codul penal actual care, prevede ca vinovatia exista cand fapta este comisa cu intentie, din culpa sau cu intentie depasita.
  • Se poate constata ca actualul cod penal spre deosebire de codul penal anterior prevede si conditia ca fapta sa fie savarsita cu intentie depasita.

In acest sens, in alin. (5) al aceluiasi articol se precizeaza ca :” exista intentie depasita cand fapta constand intr-o actiune sau inactiune intentionata produce un rezultat mai grav, care se datoreaza culpei faptuitorului”.

Din examinarea continutului art. 16 alin. (6) din actualul cod penal rezulta o alta deosebire fata de codul penal anterior in ce priveste vinovatia.
Astfel, in acest articol se prevede ca “fapta constand intr-o actiune sau inactiune constituie infractiune cand este savarsita cu intentie. Fapta comisa din culpa constituie infractiune numai cand legea o prevede in mod expres”.
Este o redactare mai clara si mai sintetica spre deosebire de codul penal anterior in care, aceste situatii erau prevazute in art. 19 pct. 2 alin.(2) si (3) si aveau o alta redactare.

Se constata ca in ambele coduri factorul vointa trebuie sa insoteasca savarsirea oricarei fapte pentru a exista vinovatie.

Incidenta legii penale nu poate interveni atunci cand fapta nu a fost savarsita cu vointa si nu se poate pune problema vinovatiei. Determinarea modalitatii intentiei cu care a fost comisa fapta poate prezenta relevant la individualizarea judiciara a pedepsei.

Astfel, in ce priveste intentia directa, faptuitorul prevede rezultatul faptei. Prezinta insa importanta unele circumstante precum varsta si experienta de viata a faptuitorului. De asemenea, faptuitorul urmareste producerea urmarii socialmente periculoase.

In cazul intentiei indirecte, faptuitorul prevede rezultatul faptei, nu urmareste producerea urmarii socialmente pericuuloase, dar o accepta.

Daca urmarea nedorita, dar acceptata este inevitabila, intentia nu este indirect, ci directa.

In cazul culpei cu prevedere, faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, rezultat pe care nu il accepta, socotind, fara temei, ca el nu se va produce.

Faptuitorul apreciaza in mod eronat ca rezultatul nu se va produce.

In cazul culpei fara prevedere, faptuitorul nu prevede rezultatul, desi putea si trebuia sa prevada. In acest caz, spre deosebire de toate celelalte feluri ale vinovatiei, infractorul nu prevede urmarea faptei

O alta forma de vinovatie este praeterintentia si consta in suprapunerea unei culpe peste o intentie directa, faptuitorul urmarind producerea unui rezultat prevazut de legea penala, dar se produce un rezultat mai grav, pe care faptuitorul nu-l prevede, dar putea si trebuia sa-l prevada, sau il prevede, dar nu-l accepta.

  • speta relevanta in ce priveste analiza vinovatiei cu care a fost comisa fapta

Ca avocat Bucuresti penal cunosc ca, asemenea  unei infracțiuni, contraventia este fapta tipica si antijuridica, comisa cu vinovatie si care este prevazuta de lege.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 132 pct. 22 și sancționată de art. 133 alin. 1 lit. c din Legea nr. 295/2004.

În concret, s-a reținut în sarcina petentului fapta de a fi purtat cu ocazia participării la o adunare publică autorizată, la centura, la vedere, în toc, un pistol cu bilă de cauciuc, pe care îl deține legal.

Procesul verbal de contravenție contestat a fost semnat de către petent, acesta menționând la rubrica obiecțiuni că recunoaște și regretă fapta comisă.

Facand aplicarea dispozitiilor legale in materie (art. 34 O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor), instanta constata ca plangerea contraventionala formulata de petent a fost depusa in termenul prevazut de lege, respectiv in termen de 15 zile de la data inmanarii procesului verbal de constatare a contraventiei (art. 31 O.G. nr. 2/2001).

La analiza din oficiu a legalitatii si temeiniciei procesului verbal contestat, conform art. 34 alin.1 din OG nr.  2/2001, nu au fost identificate cauze de nulitate expresa a acestuia, fiind respectate, la completarea sa,  dispozitiile art. 10, art. 1 7 si  art. 19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,   sanctiunea contraventionala dispusa fiind individualizata in concordanta cu dispozitiile art. 21 alin. 3 din acelasi act normativ.

Cu privire la  fapta retinută in sarcina cont estatorului, in drept , instanta retine ca dispozitiile art. 132 pct. 22 din Legea nr. 295/2004 , prevad ca este considerată contravenție neindeplinirea conditiilor prevazute la art. 62 cu privire la portul de arma, iar art. 62 din același act normativ statuaează în alineatul doi lit. a că este interzis portul armelor neletale, destinate pentru autoaparare, in locuri aglomerate, stadioane, sali de spectacol si adunari publice, precum si in alte locuri in care folosirea acestor arme este interzisa prin lege .

Asemenea  unei infracțiuni, contraventia este fapta tipica si antijuridica, comisa cu vinovatie si care este prevazuta de lege. De asemenea, contraventia are un obiect juridic, un obiect material, un subiect activ, un subiect pasiv, o latura obiectiva si o latura subiectiva.  In ceea ce priveste latura obiectiva , aceasta consta in actiunea sau inactiunea descrisa in norma de stabilire si sanctionare a contraventiei, in urmarea pe care comportamentul ilicit il produce si in raportul de cauzalitate care trebuie sa existe

 

Textul legal desemneaza exact fapta care constituie contravenție. Si in speta de fata, textul art. 132 pct. 22 din  actul normativ aplicabil in cauza desemneaza actiunea incriminata ca fiind portul armelor neletale, destinate pentru autoaparare, in locuri aglomerate, stadioane, sali de spectacol si adunari publice, precum si in alte locuri in care folosirea acestor arme este interzisa prin lege .

Din inscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv din procesul verbal de contravenție coroborat cu recunoașterea faptei de către petent, în cuprinsul plângerii contravenționale, rezulta ca sunt intrunite elementele constitutive ale contraventiei reglementate de art. 132 pct. 22 din Legea nr. 295/2004 .

Pe cale de consecinta, avand in vedere acest aspect, rezulta ca fapta de savarsirea careia se face vinovat petentul a fost corect retinuta de catre agentul constatator, fiind indeplinita  conditia tipicitatii, care reprezinta corespondenta ce  trebuie sa existe de catre contravenient si modul abstract descris prin norma de incriminare a contraventiei ( portul armelor neletale, destinate pentru autoaparare, in locuri aglomerate, stadioane, sali de spectacol si adunari publice , fapta sanctionata de  art. 133 alin. 1 lit. c din Legea nr. 295/2004 ).

Fapta retinuta in sarcina petentului este antijuridica , reprezentand o atingerea adusa ordinii juridice existente. Acest lucru rezulta si din limita minima a amenzii contraventionale intr-un cuantum extrem de ridicat (1 . 000 de lei). De asemenea, fapta este comisa cu vinovatie (aceasta conditie presupune ca persoana care a comis actul incriminat sa fi realizat, la momentul comiterii acelui act, implicatiile sale si sa fi putut determina efectele acestuia).

In plus, sanctiunea este corect individualizata , avand in vedere situatia de fapt retinuta in procesul verbal de constatare a contraventiei, respectiv faptul ca petentul, cu ocazia participării la o adunare publică autorizată, a purtat la centura pantalonului, la vedere, în toc, un pistol, cu bilă de cauciuc, pe care îl deține legal. Sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 1.000 de lei a fost aplicata in limitele prevazute de actul normativ si este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite. In aprecierea gradului de pericol social al faptei au fost avute in vedere imprejurarile comiterii faptei (respectiv faptul ca petentul a purtat , cu ocazia participării la o adunare publică autorizată, la centura, la vedere, în toc, un pistol cu bilă de cauciuc ), de modul si de mijloacele de savarsire a acesteia, de urmarea produsa ( petentul a periclitat asigurarea liniștii publice și a încălcat regimul armelor și munițiilor, astfel cum este reglementat prin lege ) . De asemenea, mai este de mentionat ca, la stabilirea cuantumului amenzii contraventionale, s-au respectat dispozitiile legale de individualizare ale acesteia, contestatorului fiindu-i aplicata amenda spre limita minimă prevazută de lege .

In speta, instanta nu va aplica sanctiunea avertimentului, intrucat gradul de pericol social al faptei nu  impune o asemenea sanctiune. In acest sens, sanctiunea avertismentului nu este in masura sa disciplineze conduita petentului si sa previna savarsirea de noi contraventii. Aceasta cu atat mai mult cu cat stabilirea unui minim  special intr-un cuantum ridicat duce la concluzia ca fapta este considerata de legiuitor ca prezentand o gravitate sporita .

Fata de considerentele anterior invocate si de dispozitiile legale aplicabile in cauza, instanta va respinge plangerea ca neintemeiata.

  • Alte articole de acelasi autor:

In ce situatie nu este informata legal persoana despre prelucrarea datelor sale personale si are dreptul sa ceara stergerea acestora si cum rezulta din practica instantelor

Cum procedeaza instanta daca parintii firesti refuza adoptia copilului;

–In ce conditii o persoana poate fi condamnata pentru punerea in circulatie;

-In ce situatii martorul care nu declara realitatea nu este condamnat pentru infractiunea de marturie minicinoasa;

-Ce infractiuni contra securitatii nationale prevede Codul penal;

-In ce situatii se aplica răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri;

–Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;

-Criterile pe baza carora daunele morale sunt apreciate de Inalta Curte de Casatie si Justitie acordarea daunelor morale in cazul unui prejudiciu de imagine;

-Cum a motivat instanta revocarea unei masuri preventive dispuse fata de un inculpat acuzat de savarsirea unei infractiuni grave;

–Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;

–Infractiunea de evaziune fiscala savarsita prin “sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate”.

Responsabilitate,pofesionalism,confidentialitate fata de client

 

 

INTREABA UN AVOCAT

www.avocat-tudor.ro

avocat_tudorion@yahoo.com

0724260393


Pentru ce motive instanta suprema a refuzat executarea mandatului european de arestare a persoanei condamnate

Pentru ce motive instanta suprema a refuzat executarea mandatului european de arestare a persoanei condamnate

Pentru ce motive instanta suprema a refuzat executarea mandatului european de arestare a persoanei condamnate

Ca avocat in Bucuresti specializat in penal, despre executarea mandatului european de arestare, aratam intr-un articol anterior ca, Legea nr. 302/2004 reglementeaza dispozitiile privind mandatul european de arestare ca acesta este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate(art. 84 alin. (1) din lege)

In acelasi articol am mai aratat ca mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei – cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.

In ce priveste refuzul de a executa mandatul european de arestare, am exemplificat printr-o speta in care Înalta Curte a constatat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de dispozițiile art. 98 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, fiind incident unul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, respectiv mandatul european de arestare se referă la posibile infracțiuni comise pe teritoriul României și, totodată, nu sunt îndeplinite condițiile de formă, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 86 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, referitoare la conținutul mandatul european de arestare, privind descrierea circumstanțelor, momentul, locul și gradul de implicare al persoanei solicitate.

Pentru toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de Parchet.

Instanta suprema a mai retinut ca, mandatul european de arestare emis de autoritățile franceze pe numele persoanei solicitate nu îndeplinește condițiile de formă și de fond, conform dispozițiilor mai sus menționate, prevăzute de art. 86 lit. e) din Legea nr. 302/2004, întrucât nu conține o descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare al persoanei solicitate, fiind necesar să se precizeze activitatea infracțională reținută în sarcina acesteia.

De asemenea ca, mandatul european de arestare descrie o situație legată de alte persoane respectiv B., C., D. și E., singura referire la persoana solicitată fiind că trăiește în concubinaj.

Intr-un alt caz de refuz executare mandat european de arestare, de data relativ recenta,  initial, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile şi predarea sa în stare de arest către autorităţile din Italia.

Prin Sentinţa penală pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.

În baza art. 109 alin. (1) şi 104 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Italia pe numele persoanei solicitate cu privire la pedeapsa aplicată prin Sentinţa Tribunalului.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată în baza mandatului de arestare provizorie în vederea predării. S-a luat act că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii şi nu a consimţit la predare.

S-a dispus ca predarea persoanei solicitate să se efectueze cu respectarea dispoziţiilor art. 111 din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri autorităţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

Prin Decizia nr.163 din 5 martie 2020 Inalta Curte de Casatie si Justitie Sectia penala a revocat măsura arestării preventive dispusă de Curtea de Apel Braşov, dispunând punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea mandatului de arestare preventivă si luarea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de persoana solicitată pe o perioadă de 60 de zile, precum și trimiterea cauzei spre rejudecare

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta suprema a constatat că autorităţile italiene nu au informat in mod complet persoana solicitata, ca aceasta nu s-a prezent la proces şi nici nu a fost încunoştinţata că împotriva sa poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces. De asemenea, a criticat modul cum Curtea de Apel Braşov a analizat cauza, nu a procedat la verificari minime privind aspectele relatate de persoana solicitată despre îndeplinirea condiţiilor referitoare la citare şi încunoştinţarea sa despre procesul din Italia, respectiv declarația persoanei solicitate făcută în faţa CA Brașov.

In acest sens, a facut referire la data la care a luat la cunoştinţă, în faţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, că pe numele său a fost emis un mandat european de arestare

Pe baza considerentelor de mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestarecând persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent, persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la process. (art. 99 alin. 2 lit. i) din Legea nr. 302/2004).

Alte articole de acelasi autor:

Ce prevede legea despre mandatul european de arestare;

Pentru ce motive a respins instanta suprema emiterea unui mandat european de arestare pentru un cetatean roman;

Ce este mandatul european de arestare, in ce conditii se executa si pentru ce fapte;

Ce modificari aduce proiectul de lege pentru actualizarea legislației privind cooperarea judiciară internațională în materie penală;

In caz de refuz nejustificat autoritatea publica poate fi obligata sa elibereze certificatul de urbanism;

Cum solicitati audierea ca martori a rudelor in cazul contraventiilor la regimul circulatiei rutiere;

Ce trebuie sa stim, conform avocat asigurari despre ce reprezinta si ce riscuri acopera asigurarea RCA si asigurarea facultativa CASCO;

-Avocat penalist Bucuresti;

In ce situatii se poate limita programul de vizitare a minorului de catre un parinte dupa divort;

In ce situatii desi legea da posibilitatea incetarii procesului penal prin impacare sau acord de mediere unele persoane nu pot beneficia de aceste prevederi;

Ce trebuie sa stim in opinia unui avocat infractiuni trafic si consum de droguri despre ce prevede Legea nr.143/2000;

-Concedierea salariatului pentru necorespundere profesionala.

Profesionalism,responsabilitate,loialitate fata de client.

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 


Pentru ce motive a fost condamant pentru infracțiunea de lipsire de libertate in mod ilegal forma agravata desi nu a lovit victima

Pentru ce motive a fost condamant pentru infracțiunea de lipsire de libertate in mod ilegal forma agravata desi nu a lovit victimaPentru ce motive a fost condamant pentru infracțiunea de lipsire de libertate in mod ilegal forma agravata desi nu a lovit victima

 

Ca avocat in penal Bucuresti, cazurile de lipsire de libertate ilegala a unei persoane, restrangerea libertatii de miscare ori rapirea unei persoane aflata in imposibilitate de a se apara sunt pedepsite de legea penala si constituie modalitati prin care se comite infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal.

Definitia legala a infractiunii este data de art. 205 Cod penal care prevede ca lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte. Se consideră lipsire de libertate şi răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa ori de a se apăra.

Legea penala prevede si variante agravate ale infractiunii de lipsire ilegala de libertate in mod ilegal dacă fapta este săvârşită in urmatoarele conditii:

-de către o persoană înarmată;

-asupra unui minor;

-punând în pericol sănătatea sau viaţa victimei,

-dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei.

O cerinta esentiala pentru existenta infractiunii este ca lipsirea de libertate sa fi fost savarsita in mod ilegal. De asemenea, trebuie sa se probeze ca exista legatura de cauzalitate intre actele effectuate si urmarea produsa, adica, lipsirea de libertate de miscare a victimei.

De mentionat ca pentru existenta infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, legea nu cere o anumita durata de timp in care persoanele sa fie private de libertate.

  • Un exemplu din practica instantelor

Daca lipsirea de liberate este insotita de provocarea de suferinte victimei, punandu-i sanatatea si viata in pericol, precum in speta la care ne referim in continuare, instanta poate retine forma agravata a infractiunii de lipsire de libertate in mod illegal care se pedepseste mai aspru.

In acest sens, in speta urmatoare instanta a retinut ca partea vătămată se deplasa  pe jos spre casă, pe la  ora 01:00, aceasta a trecut  pe lângă  stâna  inculpatului,care lucra ca cioban, locuia efectiv  în clădirea special amenajată, l-a luat de  braț și l-a determinat  să meargă  la stână, amenințându-l  că  va pune  câinii pe el să-l mănânce.

Inculpatul a dus-o pe partea vătămată  în camera  unde locuia la stână, a legat-o  de un scaun  cu mâinile  la spate și a lovit-o cu  palma  peste față. După aproximativ  15 minute, a dezlegat-o  și i-a cerut să se descalțe de cizme și să se culce pe jos, urmând ca a doua zi s-o pună să muncească la animalele de la stână. În tot acest timp, partea vătămată l-a implorat pe inculpat s-o lase să plece pentru că o aștepta acasă mama în vârstă și bolnavă, însă acesta a refuzat-o și a amenințat-o că va asmute câinii.

Partea vătămată a declarat că îi era foarte frică atât de inculpat cât și de câinii ciobănești de la stână. La un moment dat, partea vătămată a încercat să plece, dar inculpatul a împiedicat-o, trăgând-o înapoi. În locuința respectivă s-a mai aflat  și martorul  care i-a spus inculpatului s-o lase pe partea vătămată să plece , însă acesta l-a refuzat. În cameră a mai  venit și martora  care locuia într-o cameră  alăturată și care  a  auzit zgomote. Aceasta a mers să vadă ce  se întâmplă și a văzut partea vatamata legata  de scaun.

Dimineața,  pe la ora 06:00, inculpatul a trezit-o pe partea vătămată  și a pus-o să presteze  diferite treburi gospodărești pe lângă stână, cu toate că  i-a cerut în repetate  rânduri  s-o lase să plece, lucru care s-a întâmplat abia în jurul orei  14:00.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut  faptul  că a dus-o la stână  și a legat-o pe partea vătămată de  un scaun, cu mâinile  la spate,  împotriva voinței  acesteia, însă a negat faptul  că a lovit-o. Acesta  a recunoscut  și faptul  că dimineața a pus-o pe partea vătămată să presteze  diferite  munci la stână.

În fața instanței, inculpatul a recunoscut săvârșirea tuturor infracțiunilor reținute în sarcina sa, și-a însușit probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și a solicitat judecata în procedură simplificată.

Faptele inculpatului au rezultat  și din declarațiile  martorilor  care au văzut-o pe partea vătămată legată de scaun, precum și din declarația unui alt cioban, care a văzut-o pe partea vătămată în timp  ce  presta diferite  munci  pe lângă stână, fiind obligată de inculpat.

În rechizitoriu s-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, lovire sau alte violențe și supunerea la muncă forțată sau obligatorie.

În opinia instanței, lovirea sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal este absorbită în mod natural ca element al formei simple a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal, iar dacă are o anumită intensitate și durată constituie, prin voința legiuitorului, o circumstanță agravantă (supunerea victimei unei suferințe ).

In aceste condiții se poate reține că suferința trăită de partea vătămată se circumscrie formei agravate a infracțiunii de lipsire de libertate motiv pentru care instanța a dispus , schimbarea încadrării juridice a faptelor de lipsire de libertate în mod ilegal și de lovire sau alte violențe într-o singură infracțiune de lipsire de libertate.

  • Alte articole de acelasi avocat.

In ce domenii va poate consilia un avocat specializat in drept penal

Infractiunea de evaziune fiscala savarsita prin “sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea , declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate”-Avocat drept penal Tudor Ion;

Ce date nu trebuie sa lipseasca de la o actiune pentru majorarea pensiei de intretinere;

n caz de refuz nejustificat autoritatea publica poate fi obligata sa elibereze certificatul de urbanism;
–Cum solicitati audierea ca martori a rudelor in cazul contraventiilor la regimul circulatiei rutiere;
–Ce trebuie sa stim, conform avocat asigurari despre ce reprezinta si ce riscuri acopera asigurarea

RCA si asigurarea facultativa CASCO;

-Avocat penalist Bucuresti;

–In ce situatii se poate limita programul de vizitare a minorului de catre un parinte dupa divort;

–In ce situatii desi legea da posibilitatea incetarii procesului penal prin impacare sau acord de mediere unele persoane nu pot beneficia de aceste prevederi;

–Ce trebuie sa stim in opinia unui avocat infractiuni trafic si consum de droguri despre ce prevede

Legea nr.143/2000;

-Concedierea salariatului pentru necorespundere profesionala.

Profesionalism,responsabilitate,loialitate fata de client.

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 


Pentru ce motive a fost achitat pentru ultraj inculpatul desi l-a lovit cu pumnul in fata pe politistul care trebuia sa incheie un proces verbal

Pentru ce motive a fost achitat pentru ultraj inculpatul desi l-a lovit cu pumnul in fata pe politistul care trebuia sa incheie un proces verbal

 

Pentru ce motive a fost achitat pentru ultraj inculpatul desi l-a lovit cu pumnul in fata pe politistul care trebuia sa incheie un proces verbal

Ultrajul face parte din categoria infractiunilor contra autoritatii si este prevazut de art.257 Cod penal. In forma de baza infractiunea de ultraj consta in ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii,

Varianta asimilata a infractiunii de ultraj consta in săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu,.

Se sancţionează faptele comise în condiţiile alin. (2), dacă privesc un membru de familie al funcţionarului public. Varianta agravanta a infractiunii de ultraj se refera la faptele prevăzute în alin. (1)-(3), comise asupra unui poliţist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii.

Dupa cum se poate observa din definitia legala a infractiunii de ultraj, o conditie esentiala pentru existenta infractiunii este ca fapta sa fie comisa impotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii.

 

  • Un exemplu din practica instantelor cand inculpatul a agresat politistul dar a fost achitat

Din urmatorul exemplu din practica instantelor rezulta ca nu a fost indeplinita conditia ca functionarul sa se afle in exercitarea atributiilor de serviciu, motiv pentru care l-a achitat pe inculpat pentru infractiunea de ultraj. De remarcat insa ca politistul a fost agresat, a participat si fratele inculpatului, au interveni si colegii politistului, aspecte pe care posibil instanta sa nu le fi retinut la semnificatia reala.

Astfel, inculpatul a fost trimis in judecata pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj retinandu-se ca lucrătorii de poliție judiciară au procedat, conform atribuțiunilor de serviciu, la o verificare a situației deșeurilor de fier, achiziționat de societatea comerciala. In urma verificărilor s-au constatat diferente semnificative între stocurile criptic și faptic ale depozitului, de circa 15 tone.

In același timp, s-a observat existența unor documente care atestau efectuarea unor operațiuni cu aparență de fictivitate, situație în care lucrătorii de Poliție judiciară s-au sesizat în mod corespunzător, din perspectiva art. 9 din Legea 241/2005 și au înregistrat la această unitate de parchet un dosar.

Realizând că se află în fața iminenței unei anchete penale pentru evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de disp. art. 6 și art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, invinuitul l-a contactat pe un agent  oferindu-i  mită,  în  scopul  îndeplinirii  necorespunzătoare a atribuțiunilor de serviciu, vis-a-vis de instrumentarea infracțiunii de evaziune fiscală faptă prev. și ped . de disp. art. 6 și art. 9 din Legea nr. 241/2005, Polițistul a sesizat în mod corespunzăt ororganele judiciare, astfel ca a fost surprins în flagrant învinuitul, oferind suma de 150 lei polițistului, în scopul expus.

S-a dispus inceperea urmaririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscal, faptă prevazuta de art. 6 și art. 9 lit.b din Legea 241 /2005, estimându-se un prejudiciu de circa 7.000 lei, măsură procesuală luată având în vedere constatarea inițiala lucrătorilor de poliție judiciară.

După prezentarea materialului de urmărire penală la procuror, învinuitul a fost chemat la sediul SRPT  pentru a aduce fisa de magazie, unul dintre actele contabile necesare instrumentării dosarului evaziune fiscală.

Respectivul s-a prezentat la sediul unității de poliție, însoțit de fratele său,fiind așteptat de lucrătorul de poliție pentru a-i întocmi dovada de predare a actului solicitat.  Invinuitul a rămas la intrarea în unitatea de poliție, sala de așteptare, iar celalalt a intrat în biroul lucrătorului de politie  judiciară, în scopul menționat.

Pentru că înscrisul prezentat avea probleme în sensul că pe acesta apăreau modificări, polițistul a întrebat  care este explicatia acestui fapt, moment în care respectivul a devenit brusc agitat, a trântit foaia pe jos și a ieșit spre poarta unității de poliție, înjurând atât acest polițist cât și pe ceilalți implicați în dosarele penale ce i se instrumentează.  In mod firesc, polițistul s-a dus după învinuit și a apucat să îl prindă de mânecă, solicitându-i să se liniștească și să rămână sa întocmească dovada procedurală a întocmirii actului.

Gradul de agitație al  invinuitului a crescut, manifestat prin cuvinte și strigăte apte de a fi produs larmă, fapt ce a atras imediat atenția mai multor colegi  ai lucrătorului de poliție, aflați în interiorul sediului.

Alertat de strigătele fratelui său, învinuitul a alergat la rândul său către locul unde se afla acesta, s-a interpus, brusculându-1 practic pe polițist, între acesta și fratele său exact în momentul când respectivul îi pusese mâna în gât polițistului.

Peste umărul fratelui său și încurajat probabil de intervenția acestuia, învinuitul i-a aplicat o lovitură de pumn în figura polițistului, care a reușit să evite încasarea acestuia în mod direct, printr-o eschivă laterală cu capul, astfel că pumn ul agresorului i-a șters fața.

Imediat au intervenit alți lucrători de poliție aflați în zonă, care au imobilizat agresorii, au întocmit rapoarte de eveniment și au sesizat procurorul.

Analizand probele administrate in procesul penal, instanta constata ca fapta nu exista.

Astfel, conform infractiunii de ultraj, lovirea sau orice acte de violenta savarsite impotriva unui functionar public care indeplineste o functie c e implica exercitiul autoritatii de stat aflat in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii se pedepseste

In declaratie martorul arata ca  impotriva inculpatului s-a deschis un dosar penal de evaziune fiscala si pentru dare de mita, iar procurorul a dispus ca inculpatul sa depuna inscrisuri care lipseau. Deoarece se afla la sediul Politiei l-a chemat pe inculpat acolo, a observat ca acesta modificase un inscris si l-a intrebat de ce l-a modificat. Deoarece  nu putea retine inscrisurile decat prin incheierea unui proces verbal a fugit dupa inculpat si l-a prins de mana si i-a spus sa vina inapoi sa incheie procesul verbal. Acesta a inceput sa il impinga si a venit si fratele sau,iar la un moment dat s-a trezit cu un pumn la care nu s-a asteptat.

Mai arata ca au intervenit colegii de la biroul economic,s-au bagat, i-au despartit.

La intrebarea daca dosarul de evaziune fiscala era in competenta sa la momentul la care a avut loc incidentul, martorul arata ca primele acte de cercetare au fost efectuate de acesta, ca el a facut controlul si apoi ca sef de post a dat dispozitie ca alt lucrator sa se ocupe de cercetare in continuare deoarece el mai are si alte atributii.

La intrebarea „Care a fost motivul pentru care l-a chemat pe inculpat cu acele inscrisuri daca dosarul nu mai era la martor in lucru?”, agentul de politie raspunde ca nu el l-a chemat pe inculpat. ci dl procuror care i-a spus sa ii aduca actele, iar inculpatul avea numai numarul de telefon al martorului. La intrebarea de ce nu l-a trimis pe inculpat la sediul unde se facea cercetarea, martorul a raspuns ca lucratorii de politie de la Postul de politie in ture de 12/24 si crede ca mai mult ca sigur acel lucrator era liber.

Instanta constata ca martorul, agent sef al Postului de politie nu avea atributii de cercetare penala in dosarul de evaziune fiscala al inculpatului la data faptelor, ci alt lucrator de politie desemnat de acesta.

Acest fapt rezulta fara echivoc din actele dosarului penal de evaziune fiscala, precum si din declaratiile martorului care arata si ca nu el l-a chemat pe inculpat sa depuna acte, ci dl procuror iar inculpatul nu avea decat numarul de telefon.

De asemenea, faptul ca nu avea atributii de cercetare in dosarul inculpatului rezulta si din alte probe.

Prin urmare, dl procuror a cerut depunerea unor inscrisuri de catre inculpat in dosarul de evaziune fiscala, iar dl agent care nu efectua cercetarea penala in acel dosar penal l-a chemat pe inculpat la alt sediu decat sediul unde se afla inregistrat dosarul penal si unde se efectua cercetarea penala, fara sa existe vreo ordonanta de delegare sau comisie rogatorie catre alta unitate de politie sau ordonanta de trecere a cauzei de la un organ de cercetare la altul.

Prin urmare, nici predarea de catre inculpat a unor inscrisuri in curtea altei unitati de politie decat cea in care era inregistrat dosarul si unde se efectueaza cercetarea penala nu ar fi fost legala.

Dl agent nu lucreaza la Politia unde l-a chemat pe inculpate si nu putea in mod legal sa incheie un proces verbal de predare acte in curtea unei unitati de politie unde nu lucreaza si unde nu este inregistrat nici un dosar penal pe numele inculpatului. Este evident ca reactia inculpatului la cererea de a incheia proces verbal de predare a actelor nu a fost una fireasca deoarece procedura de cercetare penala nu a fost cea legala.

De asemenea, nu exista nici un act de violenta al inculpatului exercitat impotriva agentului care a declarat ca pumnul inculpatului i-a sters fata deoarece s-a ferit, deci nu a fost lovit si nici nu s-a exercitat asupra lui vreun alt act de violenta. Reactia inculpatului de a lovi cu pumnul s-a datorat faptului ca agentul l-a tras de mana pe inculpat pentru a-l opri sa incheie un proces verbal in mod nelegal.

Pentru toate aceste considerente, instanta constata ca fapta de ultraj la politist nu exista deoarece dl politist nu avea atributii de cercetare penala in dosarul penal de evaziune fiscala a inculpatului si in mod nelegal l-a chemat la alta unitate de politie decat cea unde era inregistrat dosarul sau penal si unde se efectua cercetarea si unde politistul nu avea birou si nici nu indeplineste vreo activitate din cele aflate in competenta Postului Politie in referire la dosarul de evaziune fiscala.

In baza art.396 alin.5 in ref. la art.16 alin.1 lit.a NCPP instanta va achita inculpatul pentru savarsirea infractiunii de ultraj

  • Alte articole de acelasi autor:

Ce criterii are in vedere instanta la stabilirea vinovatiei unei persoane juridice acuzata ca a comis o fapta penala;

Care este procedura de anulare a permisului de conducere si cand se acumuleaza 15 puncte de penalizare sau mai putine;

In ce conditii o persoana care a comis o fapta penala nu raspunde pentru ca fapta este justificata;

Daca sunteti audiat intr-un dosar penal,dupa ce reguli se face ascultarea,se punintrebari,raspunsul si consemnarea declaratiei;

-Ce masuri trebuiesc intreprinse daca ti-a fost avariata masina;

-Fapta de evaziune fiscala prevazuta de Legea 241/2005 art.9 lit.b constituie infractiune numai daca

s-a produs un prejudiciu;

–A fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice dar nu s-a anulat si dreptul

de a conduce autovehicule;

–In ce cazuri se acorda exercitarea autoritatii parintesti unui singur parinte in caz de divort.

-CUM PROCEDATI DACA SUNTETI VICTIMA UNUI ACCIDENT PROVOCAT DE UN

CONDUCATOR AUTO CE ARE AUTOVEHICULUL ÎNMATRICULAT ÎN ALTĂ ȚARĂ;

e infractiuni contra securitatii nationale prevede Codul penal;

– Ce trebuie sa dovedesti daca esti sanctionat pentru taximetrie clandestina in scopul anularii

procesului verbal;

– CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL;

–In ce cazuri se acorda exercitarea autoritatii parintesti unui singur parinte in caz de divort

www.avocat-tudor.ro

0724260393