Daca acuzatia nu este dovedita dincolo de orice indoiala cum isi formeaza convingerea judecatorul pentru a pronunta o solutie

Daca acuzatia nu este dovedita dincolo de orice indoiala cum isi formeaza convingerea judecatorul pentru a pronunta o solutie

Probele obtinute in mod nelegal,ca avocat in Bucuresti,cunosc ca nu pot fi folosite in procesul penal.
De asemenea sunt excluse probele in situatia constatarii nulitatii actului prin care a fost dispusa sau autorizata administrarea unor astfel de probe ori prin care aceste au fost administrate.
Totodata,conform art.103 alin.(2) Cod procedura penala condamnarea inculpatului are loc doar in situatia dovedirii acuzatiei dincolo de orice indoiala.

Avand in vedere aceste garantii procesuale prin Decizia nr.47 din 16 februarie 2016 Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 396 alin,(2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.”

In decizia mentionata,Curtea Constitutionala a definit convingerea magistratului ca fiind acea stare a unei persoane răspunzătoare de aplicarea legii, bazată pe buna-credință, care este împăcată cu propria conștiință morală care a îndrumat-o în aflarea adevărului prin utilizarea tuturor mijloacelor legale, respectiv a probelor.

Convingerea ce stă la baza hotărârilor pe care un judecător le pronunță are drept fundament o conștiință juridică ce se formează numai după epuizarea duelului judiciar. De aceea, în măsura în care judecătorul nu poate ajunge la o concluzie fermă, legiuitorul a consacrat instituția reluării cercetării judecătorești sau a dezbaterilor prevăzută de art. 395 din Codul de procedură penală.

Pentru a ajunge însă la o anumită convingere judecătorul va face o analiză logică, științifică și riguroasă a faptelor relevate, cu respectarea principiilor legale referitoare la loialitatea administrării probelor și a aprecierii lor ca un tot unitar. Așa fiind, câtă vreme convingerea magistratului respectă principiul constituțional al independenței judecătorului care se supune numai legii, atunci ea nu poate fi privită ca un impediment în înfăptuirea actului de justiție, ci, dimpotrivă, ca o garanție a lui.

Că aceasta a fost viziunea legiuitorului stă dovadă însuși dreptul judecătorului dintr-un complet de judecată de a formula, potrivit propriei convingeri, o opinie separată.

Chiar dacă judecătorul, asemeni multor altor profesiuni, poate dezvolta în cadrul activității sale anumite deprinderi, acest fapt nu echivalează cu libertatea sa de a da dezlegare unei pricini bazându-se numai pe ceea ce ar putea crede, deoarece „cunoașterea” evenimentului supus judecății presupune existența unui echilibru între acuzare și apărare, astfel încât acuzația să fie dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă

În plus, Curtea a constatat ca dispozițiile contestate nu contravin principiului independenței judecătorilor, deoarece, dimpotrivă, ele fiind o reflectare a acestuia, care reprezintă garanția constituțională a „nesupunerii” judecătorului unei alte puteri, unor alte persoane sau interese, dinăuntrul sau din afara sistemului judiciar, și a „supunerii” sale doar legii, orice structură de subordonare sau de comandă asupra acestuia este exclusă și nu îi poate afecta independența.

Noțiunea de „lege” este folosită în sensul său larg, care include, pe lângă Legea fundamentală, și toate celelalte acte normative cu forță juridică echivalentă legii sau inferioară acesteia, care constituie ansamblul normativ pe care trebuie să se fundamenteze actul de justiție.

Așa fiind, având în vedere cele mai sus arătate, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate nu afectează prevederile constituționale ale art. 124.

În ce privește critica raportată la statul de drept, la principiul supremației legii și la dreptul la un proces echitabil, Curtea a constatat că tocmai dispozițiile legale contestate referitoare la dispunerea condamnării doar atunci când acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă conferă procedurii caracterul echitabil, deoarece, pe lângă faptul că, potrivit art. 4 alin.(2) din Codul de procedură penală, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului/inculpatului, principiul liberei aprecieri a probelor nu este absolut, fiind mărginit de existența unor mijloace compensatorii care să asigure existența unui echilibru suficient între acuzare și apărare.

În acest sens prin Hotărârea din 15 decembrie 2011, pronunțată în Cauza Al-Khawaja și Tahery împotriva Regatului Unit (paragrafele 131, 134 și 147), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, în cazul în care mărturia neverificată depusă de un martor se coroborează cu alte mijloace de probă, aprecierea caracterului său determinant depinde de forța probatorie a celorlalte mijloace de probă.

În fapt, termenul „determinant (ă) ” trebuie interpretat într-un sens restrâns, ca desemnând o probă de asemenea relevanță sau importanță încât este în măsură să determine soluția cauzei. Așa fiind, s-a concluzionat că, atunci când o declarație relatată reprezintă proba exclusivă sau determinantă împotriva acuzatului, admiterea sa ca mijloc de probă nu implică automat încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În același timp, atunci când o condamnare se bazează exclusiv sau în mod determinant pe mărturiile martorilor care nu se înfățișează în instanță, Curtea trebuie să supună procedura celei mai riguroase examinări. Din cauza riscurilor inerente admiterii probelor de acest tip, instanța europeană a stabilit că în fiecare dintre cauze trebuie să existe suficiente elemente de contrabalansare care să ofere posibilitatea ca o condamnare să se bazeze pe o astfel de probă numai dacă aceasta este suficient de fiabilă ținând seama de importanța ei în cauză.

Cât privește conceptul de îndoială rezonabilă, prin aceeași decizie Curtea a constatat că acesta este tot de sorginte jurisprudențial-europeană, înțelesul fiind regăsit, de exemplu, în Hotărârea din 11 iulie 2006, pronunțată în Cauza Boicenco împotriva Republicii Moldova (paragraful 104), potrivit căreia standardul de probă „dincolo de un dubiu rezonabil” permite deducerea sa și din coexistența unor concluzii suficient de întemeiate, clare și concordante sau a unor prezumții de fapt similare și incontestabile.

Distinct de cele arătate, argumente care își păstrează valabilitatea mutatis mutandis și în prezenta cauză, Curtea reține că standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă își are originea în modul de reglementare a sistemului probator, referitor la care doctrina identifică două orientări majore: cea a capacității probelor de a convinge, respectiv de a conduce la formarea convingerii intime a judecătorului aflat în situația de a soluționa o cauză penală, orientare specifică sistemului de drept continental, și cea a capacității probelor de a demonstra vinovăția, dincolo de orice îndoială rezonabilă, specifică sistemului de drept anglo-saxon și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Din analiza sistematică a întregului Cod de procedura penala rezultă înlocuirea de către legiuitor în cuprinsul noii reglementări a orientării specifice dreptului continental, bazată pe formarea convingerii intime a judecătorului, care a existat în Codul de procedura penala din 1968, cu cea de-a doua orientare, preluată în legislația românească din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Așadar, judecătorul trebuie convins „dincolo de orice dubiu rezonabil” de către procuror sau de către părți, el neavând sarcina de a administra probe pentru aflarea adevărului, așa cum se întâmpla sub imperiul vechiului cod, decât în mod subsidiar pentru formarea convingerii sale, astfel cum rezultă din prevederile art. 100 alin.(2) din Codul de procedură penală.
• Alte articole de acelasi autor:
-Cum stabileste instanta cat de mare este pedepsa cand pronunta condamnarea pentru savarsirea unei infractiuni;
Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
–Ce a avut in vedere I.C.C.J cand a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului ca urmare a împăcării părţilor.
-In ce conditii in cazul cererii de divort din culpa exclusiva a paratului acesta poate fi obligat la plata unei prestatii compensatorii sub forma unei rente viagere;
–Cum solicitati audierea ca martori a rudelor in cazul contraventiilor la
regimul circulatiei rutiere;
-Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca autori de lucrări științifice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat
prin accident;
– Ce inseamna un avocat in Uniunea Europeana;
–Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de
Societatea Comerciala;
–Criterile pe baza carora daunele morale sunt apreciate de Inalta Curte de Casatie si Justitie acordarea daunelor morale in cazul unui prejudiciu de imagine.
Cabinet avocat Tudor Ion
Responsabilitate, profesionalism,loialitate fata de client
www.avocat-tudor.ro
0724260393


Din ce motive au fost achitati pentru constituire grup infractional desi la comiterea faptei au participat trei inculpati

Din ce motive au fost achitati pentru constituire grup infractional desi la comiterea faptei au participat trei inculpati

Ca avocat drept penal in Bucuresti precum si in dosarele mele,am constatat ca in cazul infractiunii de constituirea unui grup infractional organizat practica instantelor consta adesea in faptul ca prezenta a trei persoane la comiterea unei infractiuni constituie premisele existentei infractiunii prevazute de art.367 Cod penal.

Daca inculpatii mai si recunosc comiterea infractiunii de constituirea unui grup infractional organizat,doar ca sa beneficieze de avantajele reducerii pedepsei din cadrul proecdurii simplificate,iar instanta de judecata nu face distinctia corecta intre infractiune si agravanta prevazuta de art.77 alin.(1) lit.a) Cod penal, solutia ar putea sa nu fie cea corecta.

Prezentam in continuare o speta de data recenta in care, desi la comiterea faptelor au participat trei inculpati, instanta de judecata a retinut in mod corect ca nu sunt indeplinite cerintele pentru existenta infractiunii prevazute de art.367 Cod penal,nu a existat un grup infractional organizat, ci,o pluralitatea constituita.

In acest sens,instanta a motivat ca,in lipsa unui probatoriu care sa demonstreze existenta unei activitati autonome a inculpatilor de initiere,respectiv,constituire a unei grupari infractionale,activitate care sa ramana distincta de comiterea infractiunii ce a constituit scopul acesteia si care sa vizeze organizarea actiunilor infractionale,prin fixarea modalitatilor si rolului fiecarui membru in cadrul gruparii constituite,fapta capata valentele juridice ale pluralitatii ocazionale,prevazute de art.77 lit.1Cod penal.(Decizia 644/2019 a Curtii de Apel Craiova).

Nu redam in intregime starea de fapt. S-a retinut insa ca,la comiterea faptei au participat trei inculpati,unul din acestia asigurand paza.
Modul de operare folosit de inculpati consta in fortarea fantei ATM-ului,introducerea dispozitivului tip furculita confectionat artizanal de unul din inculpati in cala de rulare a numerarului,dupa care inculpatii plecau de la locul faptei,asteptand ca un client al bancii sa vina pentru a extrage o suma de bani cu un card valid.

Instanta de fond a apreciat ca gruparea infractionala nu poate fi dedusa doar din participarea inculpatilor la savarsirea infractiunii ce a constituit scopul gruparii si nu poate fi echivalat cu aceasta,in lipsa unor elemente concrete care sa demonstreze intelegerea lor neechivoca de a-si reuni eforturile,de a se supune unei discipline si de a actiona potrivit unui plan bine stabilit pentru savarsirea unei sau mai multor infractiuni.
In consecinta,instanta,in temeiul art.16 alin.(1) lit.a C.pr.pen. i-a achitat pe inculpati pentru comiterea infractiunii de constituirea unui grup infractional organizat,prevazuta de art.367 alin.(1) si (3) C.pen.,nefiind intrunite elementele constitutive ale acesteia sub aspectul tipicitatii obiective si subiective.
A schimbat incadrarea juridica a faptelor pentru care inculpatii au fost trimisi in judecata,retinandu-se forma continuata a infractiunii de furt calificat,savarsita de trei sau mai multe persoane impreuna.

Mai aratam ca si opinia instantelor de judecata este ca pentru existenta infractiunii de constituirea unui grup infrctional este nevoie de o anumita ierarhizare a membrilor grupului pentru a se retine caracterul structural al grupului,actiunea coordonata a membrilor grupului,un program,o impartire a rolului fiecarui membru.

Or,in speta mai sus aratata,dupa cum s-a aratat si in literatura juridica,nu au existat probe care sa demonstreze existenta unei activitati autonome a inculpatilor,de initiere si constituire a unei grupari infractionale,activitate care sa ramana distincta de comiterea infractiunii ce a constituit scopul acesteia.
Alte articole de acelasi autor:
-In ce conditii se pedepseste evaziunea fiscala prin nedeclarare,declarare fictiva ori declarare inexacta cu privire la sediile principale conform Legii 241/2005;
Care sunt conditiile atragerii raspunderii persoanelor juridice care au savarsit infractiuni;
-Ce masuri trebuiesc intreprinse daca ti-a fost avariata masina;
-Fapta de evaziune fiscala prevazuta de Legea 241/2005 art.9 lit.b constituie infractiune numai daca s-a produs un prejudiciu;
–A fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice dar nu s-a anulat si dreptul de a conduce autovehicule;
–In ce cazuri se acorda exercitarea autoritatii parintesti unui singur parinte in caz de divort;
-Cum invoci si ce neregularitati exista privind citarea si comunicarea actelor intr-un proces;
Ce prevede legea despre independenta sotilor si controlul corespondentei celuilalt sot;
-Intre ce persoane exista obligatia de intretinere conform Codului civil;
-In ce conditii se apreciaza ca divortul este din culpa unuia dintre soti;
-Ce prevede Codul civil despre intinderea acordului sotilor cand acesta are loc pe cale judiciara;
Din ce motive nu a fost anulat dreptului de a conduce un vehicul desi a fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto.
-Care este deosebirea dintre masurile de siguranta si pedepse;
-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de societatea comerciala;
-Renuntarea la judecata.
–Ce prevede Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis;
–Avocat dreptul muncii.
Responsabilitate,profesionalism,confidentialitate fata de client.
www.avcat-tudor.ro
0724260393


De ce natura trebuie sa fie constrangerea in cazul infractiunii de santaj si cum se deosebeste de amenintare

De ce natura trebuie sa fie constrangerea in cazul infractiunii de santaj si cum se deosebeste de amenintare

In aceasta luna in presa au aparut cateva stiri despre posibile infractiuni de santaj.
Un exemplu,un fost angajat din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI), care s-a apucat de afaceri dupa ce s-a pensionat, a fost condamnat la 2 ani si 10 luni de inchisoare cu suspendare intr-un caz fara precedent de santaj asimilat infractiunilor de coruptie.
Acuzatiile in acest caz vizeaza amenintari la adresa unuia dintre directorii unui institut medical, santajul vizand semnarea unor contracte de achiziti publice, spun procurorii.

In alt caz, se arata ca directorul Serviciului Judetean de Ambulanta Caras
Severin si angajati ai aceleiasi institutii sunt cercetati pentru constituirea unui grup infractional organizat si santaj, potrivit unui comunicat al procurorilor DIICOT. Anchetatorii spun ca directorul ar fi amenintat si constrans psihic si fizic.

• In ce consta infractiunea de santaj

Infractiunea de santaj este prevazuta de art.207 Cod penal.
Acest text de lege prevede ca se pedepseste constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul.

O forma asimilata a infractiunii de santaj este constrangerea constand in ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia,în scopul de a dobandi in mod injust un folos nepatrimonial,pentru sine sau pentru altul.

• In ce modalitati se poate comite infracriunea de santaj

-in forma de baza,prin constrangerea unei persoane sa dea,sa faca sau sa sufere ceva.
-in forma asimilata,modalitatea este amenintarea cu darea in vileag a unei fapte reale sau imaginare,compromitatoare pentru persoana amenintata ori pentru un membru de familie in scopul de a dobandi in mod injust un folos nepatrimonial,pentru sine sau pentru altul.
-in situatia in care scopul urmarit este obtinerea in mod injust a unui folos patrimonial pentru sine sau pentru altul va exista forma agravanta a infractiunii de santaj,care se pedepseste mai sever.

• Care sunt cerintele esentiale pentru existenta infractiunii de santaj

-sa existe un interval de timp intre exercitarea constrangerii si activitatea victimei de a da,a face,a nu face sau a suferi ceva.
Aceasta cerinta,precum si deosebirea fata de infractiunea de amenintare rezulta dintr-o hotarare a instantei care a solutionat un dosar avand acest obiect.

Astfel,instanta a motivat ca, pentru existenta infractiunii de santaj este necesar ca pericolul la care se vede expusa victima trebuie sa fie un pericol viitor,si nu iminent,iar rezultatul violentei sau amenintarii,urmarit de inculpat, sa fie distantat in timp de actul constrangerii. Cat timp lipseste cerinta ca fapta sa fie de natura a produce celui impotriva caruia se exercita o stare de temere,lipseste un element constitutive al infractiunii. Forma de vinovatie in cazul santajului este intentia,in ambele modalitati,directa sau indirect. Dobandirea in mod injust a unui folos reprezinta o conditie atasata elementului subiectiv.

Daca nu se urmareste dobandirea unui folos,fapta nu reprezinta infractiunea de santaj,ci,eventual,o alta infractiune,respectiv,amenintare.

Cata vreme inculpatul nu a urmarit scopul prevazut in norma de incriminare,dobandirea in mod injust a unui folos nepatrimonial,nu a actionat cu vinovatia ceruta de lege pentru existenta infractiunii de santaj,in aceasta situatie,constrangerea psihica constituind infractiunea de amenintare.

Infractiunea de amenintare
Este prevazuta de art.206 Cod penal,care dispune ca,fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepseşte. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

• Alte cerinte esentiale pentru existenta infractiunii de santaj

Rezulta din urmatoarea motivare a instantei supreme in care a retinut ca
infractiunea de santaj presupune,sub aspectul elementului material,o constrangere exercitata asupra unei persoane,fie de natura fizica,fie de natura psihica,pentru a impune acesteia sa faca ceea ce i se cere,asa cum i se cere,sau sa nu faca ceva.

Constrangerea in cazul infractiunii de santaj trebuie sa fie de asa natura incat ea sa prilejuiasca o stare de temere(de alarmare) ceea ce determina victima sa actioneze intr-un alt mod decat acela pe care si-l doreste si sa aiba drept scop o anumita comportare(asa cum doreste constrangatorul) din partea victimei,de pe urma careia faptuitorul sau alta persoana sa obtina un folos injust.

De mentionat ca in cazul infractiunii de santaj nu este posibila impacarea partilor.
• Alte articole de acelasi autor:
-Ce neregularitate a procesului verbal de contraventie rutiera se poate invoca in instanta conform ultimei hotarari a instantei supreme publicate recent in Monitorul Oficial;
–Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
–Ce a avut in vedere I.C.C.J cand a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului ca urmare a împăcării părţilor.
-In ce conditii in cazul cererii de divort din culpa exclusiva a paratului acesta poate fi obligat la plata unei prestatii compensatorii sub forma unei rente viagere;
–Cum solicitati audierea ca martori a rudelor in cazul contraventiilor la regimul circulatiei rutiere;
-Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca autori de lucrări științifice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident;
– Ce inseamna un avocat in Uniunea Europeana;
–Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;
–Criterile pe baza carora daunele morale sunt apreciate de Inalta Curte de Casatie si Justitie acordarea daunelor morale in cazul unui prejudiciu de imagine.
Cabinet avocat Tudor Ion
Responsabilitate, profesionalism,loialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724260393


Cand pentru infractiunea de luare de mita se dispune achitarea de catre instanta

Cand pentru infractiunea de luare de mita se dispune achitarea de catre instanta

Definitia legala a infractiunii de luare de mita rezulta din prevederile art.289 Cod penal. Textul de lege dispune ca,fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte.

Se mai prevede si ca,fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

• ce calitate trebuie sa aiba faptuitorul

Din analiza continutului infractiunii de luare de mita,rezulta ca autorul,complicele,instigatorul la infractiune trebuie sa aiba o anumita calitate,de functionar public sau asimilata functionarului public.
In ce priveste notiunea de functionar public în sensul legii penale,aceasta este definita de art.175 Cod penal,ca fiind persoana care,cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:
a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;
b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia

In ce priveste exemple de persoane asimilate functionarului public,acestea pot fi;medicii,farmacistii,notarii publici,executorii judecatoresti,daca fapta în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

• Modalitatile in care se poate comite infractiunea de luare de mita

1.pretindere de bani sau alte foloase materiale;
2.primirea de bani sau alte foloase necuvenite;
3.acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite.
De mentionat ca acordul trebuie sa fie explicit sau implicit,direct sau indirect,al faptuitorului de a accepta oferta de mita.

• cerintele esentiale pentru ca fapta sa constituie infractiune

-banii sau foloasele nu trebuie sa fie cuvenite;
-actul pentru a carui indeplinire,neindeplinire,se pretinde,primeste sau accepta promisiunea de bani sau alte foloase necuvenite trebuie sa intre in cadrul atributiilor de serviciu ale functionarului;
-pretinderea,primirea sau acceptarea de promisiuni de bani sau alte foloase necuvenite trebuie comisa in legatura cu indeplinirea,neindeplinirea,urgentarea ori intarzierea indeplinirii unui act ce intra in in indatoririle sale de serviciu sau in legatura cu indeplinirea unui act contrar acestor indatoriri.

• Un exemplu din practica instantelor in legatura cu aceasta ultima
cerinta

Ca situatie de fapt,instanta a retinut ca niciuna dintre probele administrate nu confirma sustinerea martorului denuntator in sensul ca inculpatul ar fi pretins bunurile in legatura cu indeplinirea atributiilor sale de ordonator de credite,respectiv de a dispune plata facturii,iar o asemenea conditionare nu poate fi extrasa nici din materialitatea faptei in raport de principiile de executie bugetara.

Acuzatiile aduse prin rechizitoriu,respectiv ca ar fi primit foloase necuvenite si o suma de bani in scopul indeplinirii unei indatoriri de serviciu, constand in achitarea de catre unitatea administrative-teritoriala a contravalorii facturii emise de aceasta din urma,nu sunt confirmate de probele administrate in cauza.

Urmarea celor de mai sus,instanta a motivat ca,pentru existenta infractiunii de luare de mita prevazuta de art.289 Cod penal,este necesar ca pretinderea,primirea sau acceptarea promisiunii de bani ori alte foloase sa fie facuta in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu.

Sintagma “in legatura” subliniaza necesitatea unei conditionari a indeplinirii sau neindeplinirii atributiilor de serviciu de catre functionarul public de primire a banilor sau a altor foloase,conditionare care poate sa rezulte in unele situatii din materialitatea faptei sau din probele tstimoniale administrate.

Atunci cand faptele si imprrejurarile rezultate din probele administrate nu pot conduce la stabilirea dincolo de orice dubiu rezonabil a comiterii unei infractiuni de catre acuzat,instanta are obligatia de a dispune solutia de achitare,intrucat infaptuirea justitiei penale impune judecatorului sa isi fundamenteze hotararea pronuntata pe elemente apte sa conduca dincolo de orice dubiu rezonabil la stabilirea realitatii obiective cu privire la acuzatia ce formeaza obiectul judecatii.

Asadar,in cazul in care probele referitoare la comiterea faptei care formeaza obiectul judecatii nu sunt certe si complete,ci exista indoiala cu privire la participarea inculpatului la comiterea faptei ori referitor la vinovatia acestuia,se aplica regula in dubio pro reo,potrivit careia orice indoiala profita inculpatului.
Pentru considerentele de mai sus instanta a dispus achitarea inculpatului pentru infractiunea fe luare de mita.
• Alte articole de acelasi autor:
-Care sunt limitele in care raspunde mandatarul si cum se refera la mandat legislatia cu privire la societatile comerciale;
– –Ce avantaje si dezavantaje aduce asiguratilor noua lege RCA;
–In ce situatii in cazul raspunderii solidare pentru repararea prejudiciului fiecare inculpat raspunde doar pentru responsabilitatea sa;
–In ce situatii conflictul de interese este apreciat ca fiind infractiune;
-Ce masuri trebuiesc intreprinse daca ti-a fost avariata masina;
–Fapta de evaziune fiscala prevazuta de Legea 241/2005 art.9 lit.b constituie infractiune numai daca s-a produs un prejudiciu;
–A fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice dar nu s-a anulat si dreptul de a conduce autovehicule;
–In ce cazuri se acorda exercitarea autoritatii parintesti unui singur parinte in caz de divort.
Cabinet avocat Tudor Ion
Responsabilitate, profesionalism, loialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724260393


In ce fel se poate obtine repararea prejudiciului cauzat printr-o infractiune si se calculeaza de catre instanta

In ce fel se poate obtine repararea prejudiciului cauzat printr-o infractiune si se calculeaza de catre instanta

Savarsirea unei infractiuni produce in unele cazuri si un prejudiciu material sau moral in dauna unei persoane fizice sau juridice,situatie in care infractiunea este si o sursa de obligatii civile.

Prin urmare,persoana care a suferit un prejudiciu ca urmare a savarsirii unei infractiuni are posibilitatea sa solicite tragerea la raspundere civila a uneia sau mai multor persoane care au produs prejudiciul.
Aceasta se poate face in cadrul procesului penal in care este cercetata persoana care a savarsit infractiunea,se constituie parte civila in cadrul procesului penal.

Mijlocul legal prin care persoana prejudiciata fizic sau moral cere sa-i fie reparat prejudiciul cauzat este actiunea civila.
Intr-un proces penal,actiunea penala are un caracter principal, pe cand actiunea civila este considerata ca fiind o actiune cu caracter accesoriu actiunii penale.

Persoana prejudiciata prin savarsirea unei infractiuni are insa un drept de optiune,adica poate sa exercite actiunea numai in fata instantei civile.
De asemenea,poate si sa renunte sa exercite actiunea civila,astfel ca actiunea civila este facultativa,fiind la latitudinea persoanei prejudiciate sa exercite sau nu tragerea la raspundere delictuala a inculpatului,partii responsabile civilmente,a succesorilor in drepturi ai acestora in vederea repararii prejudiciului produs de acestia.

• Conditiile in vederea exercitarii actiunii civile in procesul penal

Pentru ca actiunea civila sa poata fi exercitata in cadrul procesului penal se cer a fi indeplinite cumulativ,anumite conditii,si anume:
-infractiunea sa fi produs un prejudiciu material ori moral.
-prejudiciul trebuie sa fie cert si sa nu fi fost reparat inca.
Aceasta conditie impune ca actiunea civila sa fie exercitata pentru recuperarea unui prejudiciu sigur,atat sub aspectul existentei sale,cat si sub aspectul posibilitatilor de evaluarew.
-sa existe o legatura de cauzalitate intre infractiunea savarsita si prejudiciul cerut a fi acoperit;
-sa existe vinovatia inculpatului pentru prejudiciul produs.
Cu alte cuvinte,trebuie sa existe o fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu,respectiv,incalcarea unei dispozitii legale care da dreptul la repararea daunei;
-sa existe cererea de constituire parte civila in cadrul procesului penal
-persoana prejudiciata sa se constituie parte civila in procesul penal

Odata ce persoana prejudiciata a optat pentru exercitarea actiunii civile in procesul penal instanta penala urmeaza sa se pronunte in cadrul limitelor in care s-a exercitat actiunea civila in procesul penal referitor la repararea prejudiciului. In ce priveste intinderea acestuia,conform art.1385 din Codul civil,inculpatul este obligat sa repare integral prejudiciul produs prin infractiune,iar instanta de judecata poate acorda daune.

1. Ce fel de daune se pot acorda

Pentru pierderea suferita;
-pentru castigul pe care in conditii obisnuite partea civila ar fi putut sa-l realizeze si de care a fost lipsita;
-cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului;
-pierderea sansei de a obtine un avantaj sau de a evita o paguba.

2. In ce fel se repara prejudiciul

In principal,conform legii civile,repararea prejudiciului se face in natura,respectiv,prin restituirea lucrurilor,restabilirea situatiei anterioare,desfiintarea totala sau partiala a unui inscris fals.
De asemenea,repararea prejudiciului se poate face si prin echivalent,aceasta avand insa un caracter subsidiar.
Potrivit legii civile,repararea prejudiciului se poate face si prin plata unei despagubiri daca:
-repararea in natura nu este posibila;
-persoana vatamata nu este interesata de reparatia in natura,preferand reparatia prin echivalent banesc.

3. Ce are in vedere instanta in cazul infractiunilor contra integritatii
corporale si sanatatii
Reglementarile de mai sus sunt de ordin general.
Legea civila prevede insa si ipoteze distincte,cum sunt cele in ce priveste repararea prejudiciului cauzat prin infractiuni contra integritatii corporale si infractiuni contra vietii.

Astfel,conform art.1387 alin.(1) Cod civil, in caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condiţiile art. 1388 şi 1.389, după caz:
– echivalentul câştigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă.;
-despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicala; cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale celui păgubit, precum şi orice alte prejudicii materiale.

4. Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câştigului din muncă

Aceasta se acordă, ţinându-se seama şi de sporirea nevoilor de viaţă ale celui prejudiciat,sub formă de prestaţii băneşti periodice.
La cererea victimei, instanţa va putea acorda despăgubirea, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale.

Se va stabili pe baza venitului mediu lunar net de munca al persoanei vatamate din ultimul an inainte de pierderea sau reducerea capacitatii sale de munca,ori in lipsa,pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza,tinandu-se seama de calificarea profesionala pe care o avea.

Cu toate acestea, dacă cel păgubit face dovada posibilităţii obţinerii unui venit din muncă mai mare în baza unui contract încheiat în ultimul an, iar acesta nu a fost pus în executare, se va ţine seama în stabilirea despăgubirii de aceste venituri.

Dacă cel păgubit nu avea o calificare profesională şi nici nu era în curs să o primească, despăgubirea se va stabili pe baza salariului minim net pe economie.

În toate cazurile, instanţa va putea acorda celui păgubit o despăgubire provizorie pentru acoperirea nevoilor urgente.

• Dispozitiile legii civile in situatia cand persoana prejudiciata este un
minor

Dacă cel care a suferit vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii este un minor, despăgubirea stabilită potrivit prevederilor art. 1388 alin. (1) va fi datorată de la data când, în mod normal, minorul şi-ar fi terminat pregătirea profesională pe care o primea.

Până la acea dată, dacă minorul avea un câştig la momentul vătămării, despăgubirea se va stabili pe baza câştigului de care a fost lipsit, iar dacă nu avea un câştig, potrivit dispoziţiilor art. 1388, care se aplică în mod corespunzător. Această din urmă despăgubire va fi datorată de la data când minorul a împlinit vârsta prevăzută de lege pentru a putea fi parte într-un raport de muncă.
• Alte articole de acelasi autor:
–Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
–Ce a avut in vedere I.C.C.J cand a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului ca urmare a împăcării părţilor.
-In ce conditii in cazul cererii de divort din culpa exclusiva a paratului acesta poate fi obligat la plata unei prestatii compensatorii sub forma unei rente viagere;
–Cum solicitati audierea ca martori a rudelor in cazul contraventiilor la regimul circulatiei rutiere;
-Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca autori de lucrări științifice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident;
– Ce inseamna un avocat in Uniunea Europeana;
–Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;
–Criterile pe baza carora daunele morale sunt apreciate de Inalta Curte de Casatie si Justitie acordarea daunelor morale in cazul unui prejudiciu de imagine.
Cabinet avocat Tudor Ion
www.avocat-tudor.ro
0724260393