In ce consta malpraxisul medical provenind din erori de tratament si ce prevede legea

In ce consta malpraxisul medical provenind din erori de tratament si ce prevede legea

Din surse mass-media si ca avocat malpraxis in Bucuresti se cunosc cazuri de tratamente medicale sau interventii chirurgicale aplicate gresit,neglijent,inadecvat si care au atras raspunderea personalului medical.
In alte situatii s-a dovedit malpraxis medical pentru insuficienta cunostintelor medicale,pacientul nu a fost examinat suficient de bine inainte de efectuarea operatiei,nu s-au cunoscut contraindicatiile unor medicamente,s-au provocat infectii grave in organismul pacientului ori interventii chirurgicale gresite.
Din pacate,enumerarea actelor de imprudenta, neglijenta ori alte erori medicale in aplicarea tratamentelor este mult mai numeroasa si se cunosc tot mai multe astfel de cazuri.

De aceea,cunoasterea a ceea ce presupune efectuarea unui tratamentul corect precum si a legislatiei care reglementeaza raspunderea personalului medical si a drepturilor pacientului in acest domeniu poate fi benefica.

Intr-un articol precedent am aratat ca o prima etapa in stabilirea relatiei cu pacientul care se prezinta la medic este stabilirea diagnosticului.
Dupa ce medicul stabileste diagnosticul urmeaza aplicarea unui tratament,acesta fiind considerat ca urmatoarea etapa a interventiei cadrului medical in cazul unei afectiuni a pacientului.
In acest stadiu,mai intai medicul va examina pacientul,dupa care va alege medicamentele si metodele de ingrijire ori interventie chirurgicala pe care le considera adecvate si le va folosi in cadrul tratamentului.

In ce priveste prescrierea medicatiei,personalul medical va avea in vedere afectiunea de care sufera precum si caracteristicile pacientului,va trebui sa dovedeasca responsabilitate si sa cunoasca foarte bine efectele medicamentelor.
Se cunosc cazuri in care a fost prescris un alt medicament decat cel necesar tratarii afectiunii,cantitatea de medicamente prescrisa nu a fost cea corecta ori timpul de administrare a fost prea mare sau dimpotriva,prea mic fata de cat era necesar in cazul respectiv.

Asadar,pacientului i se vor prescrie acele medicamente, ingrijiri medicale ori se va interveni chirurgical,astfel incat sa beneficieze de un tratament adecvat afectiunii de care sufera dar si in functie de starea sanatatii sale.

• Ce prevede legea despre raspunderea personalulului medical

Conform dispozitiilor legale,medicul,medicul dentist,asistentul medical sau moasa vor executa obligatia de tratament fata de pacient staruind cu toata constiinciozitatea,priceperea,atentia si buna-credinta pentru a ameliora starea sanatatii pacientului ori pentru a-l imbunatati.

In acelasi sens,conform art.655 din Legea nr.95/2006,in acordarea asistenţei medicale si îngrijirilor de sănătate,personalul medical are obligaţia aplicării standardelor terapeutice, stabilite prin ghiduri de practică în specialitatea respectivă, aprobate la nivel naţional, sau, în lipsa acestora, standardelor recunoscute de comunitatea medicală a specialităţii respective.
Se are in vedere ca exista ghiduri si protocoale medicale ce cuprind recomandari privind activitatile ce se efectueaza in raport de diferite tipurile de afectiune.

Medicul are libertatea de alegere a metodei de tratament, insa lipsa de preventie ori de precautie in alegerea tratamentului pot sa conduca la esecuri in acordarea asistentei medicale si chiar atragerea culpei practicianului in exercitarea actului medical.

Totodata,cadrul medical trebuie sa prescrie acel tratament care sa conduca la riscuri cat mai mici pentru tratament,pe cat posibil sa cunoasca riscurile pe care le impune metoda de tratament.

In mod corespunzator,pacientul are dreptul la ingrijiri medicale de cea mai inalta calitate de care societatea dispune.

Dispozitii in ce priveste raspunderea personalului medical se gasesc si in art.642 din Legea nr.95/2006.
Acest text de lege dispune ca personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.
Personalul medical răspunde civil şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor prezentului titlu privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale.

Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei şi atunci când îşi depăşeşte limitele competenţei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal medical ce are competenţa necesară.

Răspunderea civilă reglementată prin aceasta lege nu înlătură insa angajarea răspunderii penale, dacă fapta care a cauzat prejudiciul constituie infracţiune conform legii.

• Practica judiciara
In practica judiciara si in literatura de specialitate s-au dat numeroase exemple de malpraxis medical ca urmare a unor erori in efectuarea tratamentului si care au atras raspunderea pentru malpraxis medical:
-au fost administrate injectii care nu erau prescrise corect de medic;
-injectiile sau medicamentele nu s-au aplicat in dozajul corespunzator;
-incizia asupra unui alt organ decat cel care trebuia operat;
-insuficienta ori gresita examinare a unor analize medicale sau radiografii.

• Alte articole de acelasi autor;
-La ce moment unei persoane i se atribuie calitatea de suspect in procesul penal;
-Ce prevede Ordinul nr. 1343/2006 din 06/11/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis.
-De ce este necesara modernizarea metodei de efectuare a anchetei psihosociale in cazul stabilirii conditiilor exercitarii autoritatii parintesti de catre instanta de tutela;
-Ce avantaje prezinta solicitarea de despagubiri accidente in cadrul procesului penal;
-In ce conditii revine unei persoane raspunderea pentru fapta proprie.
-Daca sunteti audiat intr-un dosar penal,dupa ce reguli se face ascultarea,se pun intrebari,raspunsul si consemnarea declaratiei;
Care sunt conditiile atragerii raspunderii persoanelor juridice care au savarsit infractiuni;
-Ce masuri trebuiesc intreprinse daca ti-a fost avariata masina;
-Fapta de evaziune fiscala prevazuta de Legea 241/2005 art.9 lit.b constituie infractiune numai daca s-a produs un prejudiciu;
–A fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice dar nu s-a anulat si dreptul de a conduce autovehicule;
–In ce cazuri se acorda exercitarea autoritatii parintesti unui singur parinte
in caz de divort.
-Cum procedati daca sunteti victima unui accident provocat de un conducator auto ce are inmatriculat autoturismul in alta tara;
-Ce infractiuni contra securitatii nationale prevede Codul penal;
-Ce trebuie sa dovedesti daca esti sanctionat pentru taximetrie
clandestina in scopul anularii procesului verbal;
-Contencios administrative si fiscal;
-In ce cazuri se acorda exercitarea autoritatii parintesti unui singur parinte
in caz de divort
www.avocat-tudor.ro
0724260393


In ce situatii in caz de malpraxis medical intervine raspunderea pentru diagnosticul eronat

In ce situatii in caz de malpraxis medical intervine raspunderea pentru diagnosticul eronat

Diagnosticul eronat poate conduce la malpraxis medical,fiind apreciat ca un act medical de o importanta deosebita in activitatatea medicala.
Daca diagnosticul este eronat si tratamentul administrat va fi gresit,iar consecintele pot fi din cele mai nefaste.
Diagnosticul este o prima etapa in obligatia de ingrijire,de a acorda asistenta medicala si constituie o indatorire principala a personalului medical.

In ce priveste normele aplicabile in acest domeniu,art.652 al Legii nr.95/2006,dispune ca medicul, medicul dentist, asistentul medical/moaşa au obligaţia de a acorda asistenţă medicală/îngrijiri de sănătate unei persoane doar dacă au acceptat-o în prealabil ca pacient, criteriile de acceptare urmând a fi stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Din acelasi text de lege mai rezulta ca medicul, medicul dentist, asistentul medical/moaşa nu pot refuza să acorde asistenţă medicală/îngrijiri de sănătate pe criterii etnice, religioase şi orientare sexuală sau pe alte criterii de discriminare interzise prin lege.
Totodata,medicul, medicul dentist, asistentul medical/moaşa au obligaţia de a accepta pacientul în situaţii de urgenţă, când lipsa asistenţei medicale poate pune în pericol, în mod grav şi ireversibil, sănătatea sau viaţa pacientului.

Presupunand ca o persoana a fost acceptata ca pacient si ca la un anumit moment sufera de o afectiune, prima etapa in asistenta medicala si tratament este stabilirea unui diagnostic. Oricine a fost la medic cunoaste
ca medicul urmeaza sa cunoasca de ce natura este boala de care sufera pacientul,gradul acesteia precum si evolutia acesteia.
De asemenea,medicul se va informa despre afectiunile anterioare si prezente ale pacientului,acesta urmand sa furnizeze informatiile cerute,se fac investigatii de specialitate.

Desigur ca poate constitui o problema in fixarea unui diagnostic corect daca pacientul prezinta informatii reale sau false. In acest din urma caz,in mod evident ca medicul nu poate fi acuzat de culpa medicala.
In functie de diagnosticul fixat se va determina si tratamentul ce va fi aplicat pacientului.

• dispozitiile legale care reglementeaza modul in care medicul trebuie
sa execute obligatia de diagnostic

Conform art.70 din Codului deontologic al medicilor,medicul, in vederea elaborarii diagnosticului si a tratamentului trebuie sa consacre toata constiinciozitatea si timpul necesar,ajutandu-se,daca este cazul,de cunostintele cele mai avansate in materie si recurgand la consulturi cat mai competente.

In cazul in care diagnosticul este eronat iar culpa apartine medicului,care nu a dovedit constiinciozitate,acesta va raspunde civil. Se are in vedere si consecinta ca, urmare a diagnosticului gresit si tratamentul pacientului s-a aplicat gresit.

In practica instantelor referitoare la erorile de diagnostic,s-au constatat cazuri datorate neglijentei medicului care nu a depus diligentele necesare pentru interpretarea corecta a datelor de care a dispus,de lipsa de cunostinte de specialitate a medicului,ignorarea regulilor stiintei medicale.

Desigur ca,aceste deficiente in activitatea de diagnostic trebuie sa fie probate in mod corespunzator,sa se demonstreze culpa acestuia,numai astfel pot conduce la obligarea acestuia la repararea prejudiciului suferit de pacient.
In literatura de specialitate,medicul trebuie sa angajeze toata inteligenta,priceperea si indemanarea sa si sa utilizeze toate mijloacele pe care stiinta medicala i le pune la dispozitie in acel moment pentru a stabili natura afectiunii de care sufera pacientul.

De fixarea unui diagnostic corect depinde tratamentul administrat si evolutia corespunzatoare a starii de sanatate a pacientului.
In mod corespunzator,daca diagnosticul este rezultatul unei confuzii,al necunoasterii profesiei,imprudentei,omiterii unor investigatii absolute necesare se va angaja raspunderea medicului.

In acest sens,sunt si dispozitiile art.642 alin.(2) din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii,care dispune ca persoanlul medical raspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare,care include si neglijenta,imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in exercitarea profesiunii,prin acte individuale in cadrul procedurilor de diagnostic.
• Alte articole de acelasi autor:
-In ce conditii se comite infractiunea de spalarea banilor conform hotararii instantei supreme;
-Cum sa nu se depaseasca limitele libertatii de exprimare in cazul articolelor de presa conform motivarii unei instante;
-infractiunile contra sigurantei si integritatii sistemelor si datelor informatice;
-infractiunile contra integritatii corporale sau sanatatii;
-Ce prevede legislatia drogurilor daca consumatorul de droguri cercetat nu este cooperant cu procurorul sau nu isi da acordul pentru a fi inclus in programul de asistenta a persoanelor consumatoare de droguri;
–Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
–Ce a avut in vedere I.C.C.J cand a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului ca urmare a împăcării părţilor;
-In ce conditii in cazul cererii de divort din culpa exclusiva a paratului acesta poate fi obligat la plata unei prestatii compensatorii sub forma unei rente viagere;
–Cum solicitati audierea ca martori a rudelor in cazul contraventiilor la
regimul circulatiei rutiere;
-Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de
favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca autori de lucrări științifice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat
prin accident;
-Ce inseamna un avocat in Uniunea Europeana;
–Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de
Societatea Comerciala;
-Criterile pe baza carora daunele morale sunt apreciate de Inalta Curte de
Casatie si Justitie acordarea daunelor morale in cazul unui prejudiciu de imagine.
Cabinet avocat Tudor Ion
Responsabilitate, profesionalism,loialitate fata de client
www.avocat-tudor.ro
0724260393


Care sunt situatiile de malpraxis medical in care unitatea sanitara nu raspunde impreuna cu personalul medical pentru prejudiciile cauzate de acesta

Care sunt situatiile de malpraxis medical in care unitatea sanitara nu raspunde impreuna cu personalul medical pentru prejudiciile cauzate de acesta

Incălcarea regulilor datorita unei conduite necorespunzătoare antrenează răspunderea socială din partea celui vinovat si il obliga să suporte consecinţele faptei sale.
De exemplu,atunci cand un act medical este exercitat in mod defectuos si constituie malpraxis medical, raspunderea poate fi atrasa nu numai pentru personalul medical ci si pentru unitatea sanitara publica sau privata al carui angajat este personalul medical respectiv.

• temeiul legal in care este atrasa raspunderea unitatii medicale pentru
fapta personalului medical

1. Mai intai,pentru a fi angajata raspunderea furnizorilor de servicii
medicale pentru faptele prejudiciabile ale personalului medical angajat este necesar sa fie intrunite toate conditiile raspunderii pentru fapta proprie a angajatului,respectiv, conditiile raspunderii civile delictuale ori contractuale.
Asadar,victima prejudiciului-pacientul sau persoana indreptatita la despagubire-pentru a putea beneficia de posibilitatea tragerii la raspundere a unitatii sanitare pentru fapta angajatului sau,va trebui sa faca dovada:
-existentei prejudiciului,
-a faptei ilicite a persoalului medical;
-a existentei raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
-a vinovatiei angajatului.

• personalul medical răspunde civil pentru urmatoarele prejudicii:
In ce priveste prima conditie,a existentei prejudiciului,Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul justitiei dispune ca personalul medical raspunde pentru urmatoarele prejudicii:
-prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament;
-prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor prezentului titlu privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale.
-prejudiciile produse în exercitarea profesiei şi atunci când îşi depăşeşte limitele competenţei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal medical ce are competenţa necesară.
Se precizeaza insa ca,răspunderea civilă reglementată prin prezenta lege nu înlătură angajarea răspunderii penale, dacă fapta care a cauzat prejudiciul constituie infracţiune conform legii.

Proportia in care raspund pentru prejudiciu,din art.643 al legii mentionate rezulta ca, toate persoanele implicate în actul medical vor răspunde proporţional cu gradul de vinovăţie al fiecăruia.

• In ce situatii personalul medical nu este răspunzător pentru daunele
şi prejudiciile produse în exercitarea profesiunii:
Ca exceptie a dispozitiilor de mai sus,Legea nr.95/2006 prevede ca totusi,personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse în exercitarea profesiunii in urmatoarele situatii:

a) când acestea se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicale şi sanitare folosite;
b) când acţionează cu bună-credinţă în situaţii de urgenţă, cu respectarea competenţei acordate.

2. persoana prejudiciata va trebui sa faca dovada calitatii de angajat a
personalului medical care a comis fapta recalamata.

Aceasta reprezinta o cerinta importanta in vederea atragerii raspunderii unitatii sanitare.
Trebuie cunoscuta insa semnificatia termenului de personal medical.
Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii se refera la raspunderea civila a personalului medical si defineste termenul de personal
medical ca fiind medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medical.
De asemenea,este definit si malpraxisul, ca fiind eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.

3. prejudiciul sa fi fost creat in exercitarea actului medical sau medico-
farmaceutic,prin acte medicale ale practicianului,in cadrul procedurilor de preventie,diagnostic si tratament.

4. sa existe un raport de subordonare,in cadrul careia angajatorul a
incredintat o functie angajatului,pe care acesta din urma a acceptat sa o primeasca.

Acesta reprezinta o alta conditie esentiala a raspunderii angajatorului/comitentului pentru fapta angajatului/prepusului.
Se are in vedere faptul ca raportul de subordonare in cadrul raporturilor juridice din domeniul sanitar rezulta din contractul de munca.
In literatura de specialitate s-a aratat ca activitatea medicului incadrat in spitale si alte unitati sanitare este considerata un ansamblu de prestatii,in cadrul careia,desi conducerea unitatii nu poate sa dea indicatii in concret asupra asistentei medicale,totusi este prezenta o anumita subordonare,angajatorul avand si posibilitatea de a trage la raspundere disciplinara medicul angajat,dar numai ulterior acordarii asistentei medicale.

• Argumente in acest sens rezulta si din prevederile legale

Art.1373 din Codul civil
Se refera la “Raspunderea comitentilor pentru prepusi. Rezulta insa si situatii in care angajatorul/comitentul nu rtaspunde pentru fapta personalului medical:
(1) Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
(2) Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia.
(3) Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

Dispozitiile Codului civil,precum si ale Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
Raspunderea civila delictuala a unitatilor sanitare publice si private poate fi atrasa atat pentru fapta proprie cat si pentru fapta altuia,in calitate de comitent.
Astfel,referitor,la aplicarea dispozitiilor Codului civil in acest domeniu,in literatura de specialitate s-a aratat ca raspunderea civila delictuala a unitatilor sanitare publice si private furnizoare de servicii medicale este una cu caracter special. Persoanalul medical,desi se afla in raport de prepusenie fata de unitatea sanitara nu exercita actul medical sub indrumarea si controlul acesteia ci,in baza pregatirii acestuia.

In art.643 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul justitiei
Se arata ca unitatile sanitare si producatorii de medicamente si dispozitive medicale,substante medicamentoase si materiale sanitare raspund potrivit legii civile pentru prejudiciile produse pacientilor in mod direct sau indirect,de viciile ascunse ale echipamentelor si dispozitivelor medicale,substantelor medicamentoase si materialelor in perioada de garantie/valabilitate potrivit legislatiei in vigoare

Art.644 din Legea 95/2006
Dispune ca unităţile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa:
a) infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie;
b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor şi aparaturii medicale folosite în mod abuziv, fără a fi reparate;
c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substanţelor medicamentoase şi sanitare, după expirarea perioadei de garanţie sau a termenului de valabilitate a acestora, după caz;
d) acceptării de echipamente şi dispozitive medicale, materiale sanitare, substanţe medicamentoase şi sanitare de la furnizori, fără asigurarea prevăzută de lege, precum şi subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fără asigurare de răspundere civilă în domeniul medical.
(2) Unităţile prevăzute la alin. (1) răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta.

Art.645 dispune ca unităţile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, răspund civil şi pentru prejudiciile cauzate, în mod direct sau indirect, pacienţilor, generate de nerespectarea reglementărilor interne ale unităţii sanitare.

Totodata,potrivit art.646 din aceeasi lege,unităţile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, şi producătorii de echipamente şi dispozitive medicale, substanţe medicamentoase şi materiale sanitare răspund potrivit legii civile pentru prejudiciile produse pacienţilor în activitatea de prevenţie, diagnostic şi tratament, generate în mod direct sau indirect de viciile ascunse ale echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicamentoase şi materiale sanitare, în perioada de garanţie/valabilitate, conform legislaţiei în vigoare.

Prevederile art. 646 se aplică în mod corespunzător şi furnizorilor de servicii medicale sau nemedicale, subcontractate de către unităţile sanitare publice sau private furnizoare de servicii medicale, în cazul prejudiciilor aduse pacienţilor în mod direct sau indirect, ca urmare a serviciilor prestate.
Furnizorii de utilităţi către unităţile sanitare publice sau private furnizoare de servicii medicale răspund civil pentru prejudiciile cauzate pacienţilor, generate de furnizarea necorespunzătoare a utilităţilor.

• In ce situatii este exonerata de raspundere furnizorul de servicii
medicale

Exonerarea de raspundere a unitatii sanitare va fi posibila in situatiile aratate mai sus.
In mod conceret,aceasta se va face prin inlaturarea conditiilor speciale ale raspunderii angajatorului pentru fapta angajatului.
Ca exemple pot fi urmatoarele:
-inexistenta raportului de subordonare intre unitatea sanitara si personalul medical la momentul savarsirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii;
-savarsirea faptei de catre angajat fara sa existe o legatura cu functiile incredintate de angajator acestuia;
-inexistenta faptei ilicite;
-inexistenta vinovatie;
-nu exista un raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu;
-existenta fortei majore,fapta victimei sau fapta unui tert.

1. Alte articole de acelasi autor:
-In caz de refuz nejustificat autoritatea publica poate fi obligata sa elibereze certificatul de urbanism;
–Cum solicitati audierea ca martori a rudelor in cazul contraventiilor la regimul circulatiei rutiere;
–Ce trebuie sa stim, conform avocat asigurari despre ce reprezinta si ce riscuri acopera asigurarea RCA si asigurarea facultativa CASCO;
-Avocat penalist Bucuresti;
–In ce situatii se poate limita programul de vizitare a minorului de catre un parinte dupa divort;
–In ce situatii desi legea da posibilitatea incetarii procesului penal prin impacare sau acord de mediere unele persoane nu pot beneficia de aceste prevederi;
–Ce trebuie sa stim in opinia unui avocat infractiuni trafic si consum de droguri despre ce prevede Legea nr.143/2000;
-Concedierea salariatului pentru necorespundere profesionala.
Profesionalism,responsabilitate,loialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724260393


Ce se poate face intr-un caz de malpraxis soldat cu decesul pacientului daca spitalul refuza accesul familiei la dosarul medical

Ce se poate face intr-un caz de malpraxis soldat cu decesul pacientului daca spitalul refuza accesul familiei la dosarul medical

Ca avocat malpraxis in Bucuresti,am constatat ca in unele cazuri cand exista o suspiciune de malpraxis privind pacientul decedat,familia sa intampina greutati in obtinerea actelor medicale.
Daca familiei pacientului decedat nu i se va permite accesul la actele medicale,fisa de observatii sau dovezile privind tratamentul aplicat este deosebit dificil de dovedit un act de malpraxis.

Temeiul de drept pe care unitatile medicale au refuzat cererea familiei pacientului decedat de acces la actele medicale s-au intemeiat in cele mai multe cazuri pe dispozitiile art.21 si 22 din Legea nr.46/2003 privind drepturile pacientului. Acestea dispun ca toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar și după decesul acestuia.
Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își da consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.

• In raport de refuzul accesului la dosarul medical,familia pacientului
decedat a fost nevoita sa se adreseze instantei de judecata cu o actiune de obligare a spitalului sa elibereze catre familie actele medicale ale pacientului decedat.

In mai multe cazuri, cererea a fost insa respinsa,in temeiul art.21-25 din Legea nr.46/2003 privind drepturile pacientului,precum si in temeiul altor articole din aceeasi lege.

Astfel,s-a motivat ca pacientul are acces la datele medicale personale.
Orice amestec in viata privata, familiala a pacientului este interzis, cu exceptia cazurilor in care aceasta imixtiune influenteaza pozitiv diagnosticul, tratamentul ori ingrijirile acordate si numai cu consimtamantul pacientului.
Sunt considerate exceptii cazurile in care pacientul reprezinta pericol pentru sine sau pentru sanatatea publica.

S-a mai motivat si ca prin dispozitiile art.18 din Codul deontologiei profesionale,care se refera la “Obligaţia medicului de a păstra secretul profesional este opozabilă inclusiv faţă de membrii familiei persoanei respective.
Obligaţia medicului să păstreze secretul profesional persistă şi după ce persoana respectivă a încetat să îi fie pacient sau a decedat.

De asemenea,s-a mai motivat si ca in lipsa unui acord explicit al pacientului catre rudele sale de acces la dosarul medical cererea nu poate fi admisa.

De mentionat ca, in sensul celor de mai sus este si Decizia nr.162/2008,Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a art.21 si 22 din Legea 46/2003 precizand ca informatiile privind sanatatea persoanelor la care se refera articolele criticate intra in notiunea de viata privata,fiind prin urmare un mod de a realiza protectia drepturilor pevazute de art.26 din Constitutia Romaniei,consecrate in egala masura si de art.8 din Conventia europeana
Pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

In acelasi sens, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului a facut referire la art.8 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,pe respectul caracterului confidential al informatiilor referitoare la sanatatea persoanei.

• introducerea unei actiuni de obligare a unitatii medicale sa
elibereze catre familie actele medicale ale pacientului decedat a fost admisa de unele instante

Alte instante au admis insa cererile familiei pacientului decedat,sens in care dam cateva exemple din motivarea instantelor in astfel de cazuri:

-art.26 din Constitutie,care se referala viata intima,familial si privata si careprevede ca,autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

-art.8 din Conventia europeana a drepturilor omului,care prevede ca orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie,a domiciliului sau si a corespondentei sale.

-interesul mostenitorilor primeaza,ceea ce inseamna ca instanta are posibilitatea sa oblige unitatea sanitara,in temeiul dreptului la informare sa,sa puna la dispozitie datele solicitate.

-in literatura de specialitate s-a dat ca exemplu decizia Curtii de Apel Bucuresti care a motivat ca:reclamantii fac parte din familia defunctului,iar legatura biologica peste care se suprapune o relatie personala reala,efectiva,ce este dovedita prin eforturile permanente ale acestora de a afal toate imprejurarie incetarii din viata,pe fondul unei reale suspiciuni privitoare la acestea,ii exclude din categoria “tertilor”.

-art.3 din Declaratia promovarii drepturilor pacientilor in Europa,care se refera la consimtamant.
Se arata ca,acordul informat al pacientului este un imperativ pentru orice interventie medicala.
Un pacient are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala. Implicatiile refuzului sau opririi unei astfel de interventii trebuie explicate cu grija pacientului.
Atunci cand un pacient nu este capabil sa-si exprime vointa si cand este necesara o interventie medicala urgenta, acordul pacientului se poate deduce, doar daca nu este evident, dintr-o exprimare anterioara a vointei, ca Intr-o astfel de situatie, consimtamantul ar fi refuzat.
Atunci cand este necesar consimtamantul unui reprezentant legal si cand interventia este absolut urgenta, aceasta se poate face, daca nu este posibil sa se obtina la timp consimtamantul reprezentantului.
Atunci cand se cere consimtamantul reprezentantului legal, pacientii (fie ei minori sau adulti), trebuie oricum sa fie implicati In procesul de luare a deciziei, atat cat permite capacitatea lor de Intelegere.
Daca un reprezentant legal refuza sa-si dea consimtamantul, iar daca doctorul sau alt furnizor este de parere ca interventia este In interesul pacientului, atunci hotararea trebuie transferata unui tribunal sau unei alte forme de arbitraj.
In toate celelalte situatii In care pacientul nu este capabil sa-si dea consimtamantul si In care nu exista un reprezentant legal sau unul desemnat de catre pacient In acest scop, trebuiesc luate decizii adecvate pentru a substitui procesul de luare a deciziilor, luand In considerare ceea ce se stie si, pe cat posibil, ce se poate presupune despre dorintele pacientului.
Consimtamantul pacientului este cerut pentru pastrarea si folosirea tuturor substantelor corpului omenesc. Consimtamantul se poate presupune atunci cand acestea trebuiesc folosite In cursul diagnosticului, tratamentului si Ingrijirilor pacientului respectiv.
Consimtamantul informat al pacientului este necesar pentru participarea la procesul de Invatamant medical clinic.
Consimtamantul informat al pacientului este imperativ pentru participarea sa la cercetarea stiintifica. Toate protocoalele trebuiesc supuse unor proceduri de revizuire etica, adecvata. O astfel de cercetare nu trebuie facuta asupra celor care nu sunt capabili sa-si exprime vointa, cu exceptia obtinerii consimtamantului unui reprezentant legal si daca cercetarea poate fi In interesul pacientului. Ca o exceptie de la cerinta ca implicarea sa fie In interesul pacientului, o persoana handicapata poate fi implicata Intr-o cercetare de observatie care nu reprezinta un beneficiu direct asupra sanatatii sale, daca acea persoana nu face obiectiuni, riscul si/sau afectarea sunt minime, iar cercetarea are o valoare semnificativa si nu sunt disponibile alte metode alternative sau alti subiecti pentru cercetare.
Unele date din articol sunt preluate din articolul”Ipoteze practice in legatura cu imposibilitatea accesarii dosarului medical al pacientului decedat” revista “Dreptul” nr. 5/2019

• Alte articole de acelasi autor:
-In ce cazuri evaziunea fiscala este considerata legala si cand este sanctionata de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Cum trebuie procedat pentru limitarea puterilor unui sot care prin actele sale afecteaza grav interesele familiei;
Din ce motive este bine sa se rezerve dreptul de uzufruct sau abitatie la instrainarea unei locuinte si ce greseli trebuie evitate;
-Ce solutii poate da instanta daca mandatarul depaseste limitele mandatului incredintat;
–Ce este promisiunea de a contracta si care sunt conditiile de validitate ale acesteia;
–In ce conditii o persoana raspunde pentru o fapta ilicita sau este sanctionata pentru o raspundere contractuala;
–In ce situatii casatoria se desface din culpa sotilor si ce trebuie dovedit;
–Cum se stabilesc despagubirele in cazurile de accidente produse de vehicule si modalitatea in care trebuie sa procedati in relatiile cu societatea de asigurare;
–In ce consta infractiunea de frauda informatica;
– Ce se poate invoca pentru anularea deciziei de sanctionare disciplinara cu referire la procedura cercetării disciplinare;
–Cum interpreteaza notiunea de accident de circulatie din definirea infractiunii de parasirea locului accidentului Curtea Constitutionala;
-Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de
favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca autori de lucrări științifice.
Responsabilitate,profesionalism,loialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724260393
avocat_tudorion@yahoo


De ce raspund pentru malpraxis medical unitatile sanitare si pentru fapta personalului medical

De ce raspund pentru malpraxis medical unitatile sanitare si pentru fapta personalului medical

Raspunderea unitatilor sanitare pentru malpraxis medical este angajata nu numai pentru fapta proprie ci, si pentru fapta personalului medical angajat. Acest aspect rezulta din dispozitiile art.644 alin.(2) al Legii nr.95/2006,conform caruia unităţile sanitare răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta.

De fapt,este vorba de o raspundere a unitatilor sanitare pentru faptele culpabile ale personalului medical angajat,care este de natura sa provoace prejudicii pacientilor.
In ce priveste raspunderea civila pentru fapta proprie a unitatilor sanitare,respectiv,in cazul spitalelor,art.168 din Legea nr.95/2006 dispune ca spitalul asigură condiţii de investigaţii medicale, tratament, cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice.
Totodata,spitalul răspunde, în condiţiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condiţiilor de cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nozocomiale, precum şi pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienţilor.

• Raspunderea civila a medicilor si a unitatii sanitare

In literatura de specialitate au existat diverse opinii in ce priveste aceasta raspundere,dat fiind independenta medicului din punct de vedere al actului medical pe care-l exercita precum si faptului ca unitatea sanitara nu poate interveni in actul medical.

Exista insa opinii in literatura de specialitate,precum si hotarari ale instantelor de judecata conform carora,in astfel de cazuri raspunderea unitatii sanitare se va angaja in temeiul dispozitiilor art.1373 din Codul civil,dat fiind ca medicul este un prepus,un angajat al unitatii sanitare.
In acest sens,art.1373 Cod civil dispune urmatoarele:
Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia.
Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

Asadar,in baza textului de lege mentionat mai sus,se apreciaza ca in cazul medicului exista un raport de subordonare fata de unitatea sanitara la care acesta este angajat precum si un raport juridic de munca,ca urmare a incheierii unui contract de munca. Am aratat insa ca,raportul de munca are particularitatea ca,medicul are independenta in exercitarea actului medical iar unitatea sanitara nu poate sa intervina.

Tot in acelasi sens,in literatura de specialitate si practica instantelor s-a apreciat ca atat timp ca a fost comisa o fapta ilicita,unitatea sanitara este raspunzatoare pentru fapta medicului, daca actul medical,malpraxis medical, a fost exercitat din insarcinarea si in interesul unitatii sanitare.
• Alte articole de acelasi autor:
-Pentru ce fapte pot fi sanctionati politistii si care este procedura de
cercetare a abaterii disciplinare;
DREPTURILE SI OBLIGATIILE PARTILOR IN ASIGURAREA DE RASPUNDERE CIVILA AUTO;
–Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca autori de lucrări științifice;
–Cum este aparat dreptul la propria imagine prin mijloace juridice;
–Ce criterii a avut in vedere instanta la admiterea cererii de stabilirea paternitatii din afara casatoriei formulata de reclamanta in conditiile in tatal biologic intervine in solutionarea cererii.
– Avocat civil Bucuresti;
-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;
-Cum se stabilesc despagubirele in cazurile de accidente produse de vehicule si modalitatea in care trebuie sa procedati in relatiile cu societatea de asigurare;
–Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
–In ce poate consta consilierea de cate un avocat specializat in dreptul muncii;
www.avocat-tudor.ro
0724260393
Avocat-tudorion@yahoo.com