Ce se poate face intr-un caz de malpraxis soldat cu decesul pacientului daca spitalul refuza accesul familiei la dosarul medical

Ce se poate face intr-un caz de malpraxis soldat cu decesul pacientului daca spitalul refuza accesul familiei la dosarul medical

Ca avocat malpraxis in Bucuresti,am constatat ca in unele cazuri cand exista o suspiciune de malpraxis privind pacientul decedat,familia sa intampina greutati in obtinerea actelor medicale.
Daca familiei pacientului decedat nu i se va permite accesul la actele medicale,fisa de observatii sau dovezile privind tratamentul aplicat este deosebit dificil de dovedit un act de malpraxis.

Temeiul de drept pe care unitatile medicale au refuzat cererea familiei pacientului decedat de acces la actele medicale s-au intemeiat in cele mai multe cazuri pe dispozitiile art.21 si 22 din Legea nr.46/2003 privind drepturile pacientului. Acestea dispun ca toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar și după decesul acestuia.
Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își da consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.

• In raport de refuzul accesului la dosarul medical,familia pacientului
decedat a fost nevoita sa se adreseze instantei de judecata cu o actiune de obligare a spitalului sa elibereze catre familie actele medicale ale pacientului decedat.

In mai multe cazuri, cererea a fost insa respinsa,in temeiul art.21-25 din Legea nr.46/2003 privind drepturile pacientului,precum si in temeiul altor articole din aceeasi lege.

Astfel,s-a motivat ca pacientul are acces la datele medicale personale.
Orice amestec in viata privata, familiala a pacientului este interzis, cu exceptia cazurilor in care aceasta imixtiune influenteaza pozitiv diagnosticul, tratamentul ori ingrijirile acordate si numai cu consimtamantul pacientului.
Sunt considerate exceptii cazurile in care pacientul reprezinta pericol pentru sine sau pentru sanatatea publica.

S-a mai motivat si ca prin dispozitiile art.18 din Codul deontologiei profesionale,care se refera la “Obligaţia medicului de a păstra secretul profesional este opozabilă inclusiv faţă de membrii familiei persoanei respective.
Obligaţia medicului să păstreze secretul profesional persistă şi după ce persoana respectivă a încetat să îi fie pacient sau a decedat.

De asemenea,s-a mai motivat si ca in lipsa unui acord explicit al pacientului catre rudele sale de acces la dosarul medical cererea nu poate fi admisa.

De mentionat ca, in sensul celor de mai sus este si Decizia nr.162/2008,Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a art.21 si 22 din Legea 46/2003 precizand ca informatiile privind sanatatea persoanelor la care se refera articolele criticate intra in notiunea de viata privata,fiind prin urmare un mod de a realiza protectia drepturilor pevazute de art.26 din Constitutia Romaniei,consecrate in egala masura si de art.8 din Conventia europeana
Pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

In acelasi sens, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului a facut referire la art.8 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,pe respectul caracterului confidential al informatiilor referitoare la sanatatea persoanei.

• introducerea unei actiuni de obligare a unitatii medicale sa
elibereze catre familie actele medicale ale pacientului decedat a fost admisa de unele instante

Alte instante au admis insa cererile familiei pacientului decedat,sens in care dam cateva exemple din motivarea instantelor in astfel de cazuri:

-art.26 din Constitutie,care se referala viata intima,familial si privata si careprevede ca,autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

-art.8 din Conventia europeana a drepturilor omului,care prevede ca orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie,a domiciliului sau si a corespondentei sale.

-interesul mostenitorilor primeaza,ceea ce inseamna ca instanta are posibilitatea sa oblige unitatea sanitara,in temeiul dreptului la informare sa,sa puna la dispozitie datele solicitate.

-in literatura de specialitate s-a dat ca exemplu decizia Curtii de Apel Bucuresti care a motivat ca:reclamantii fac parte din familia defunctului,iar legatura biologica peste care se suprapune o relatie personala reala,efectiva,ce este dovedita prin eforturile permanente ale acestora de a afal toate imprejurarie incetarii din viata,pe fondul unei reale suspiciuni privitoare la acestea,ii exclude din categoria “tertilor”.

-art.3 din Declaratia promovarii drepturilor pacientilor in Europa,care se refera la consimtamant.
Se arata ca,acordul informat al pacientului este un imperativ pentru orice interventie medicala.
Un pacient are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala. Implicatiile refuzului sau opririi unei astfel de interventii trebuie explicate cu grija pacientului.
Atunci cand un pacient nu este capabil sa-si exprime vointa si cand este necesara o interventie medicala urgenta, acordul pacientului se poate deduce, doar daca nu este evident, dintr-o exprimare anterioara a vointei, ca Intr-o astfel de situatie, consimtamantul ar fi refuzat.
Atunci cand este necesar consimtamantul unui reprezentant legal si cand interventia este absolut urgenta, aceasta se poate face, daca nu este posibil sa se obtina la timp consimtamantul reprezentantului.
Atunci cand se cere consimtamantul reprezentantului legal, pacientii (fie ei minori sau adulti), trebuie oricum sa fie implicati In procesul de luare a deciziei, atat cat permite capacitatea lor de Intelegere.
Daca un reprezentant legal refuza sa-si dea consimtamantul, iar daca doctorul sau alt furnizor este de parere ca interventia este In interesul pacientului, atunci hotararea trebuie transferata unui tribunal sau unei alte forme de arbitraj.
In toate celelalte situatii In care pacientul nu este capabil sa-si dea consimtamantul si In care nu exista un reprezentant legal sau unul desemnat de catre pacient In acest scop, trebuiesc luate decizii adecvate pentru a substitui procesul de luare a deciziilor, luand In considerare ceea ce se stie si, pe cat posibil, ce se poate presupune despre dorintele pacientului.
Consimtamantul pacientului este cerut pentru pastrarea si folosirea tuturor substantelor corpului omenesc. Consimtamantul se poate presupune atunci cand acestea trebuiesc folosite In cursul diagnosticului, tratamentului si Ingrijirilor pacientului respectiv.
Consimtamantul informat al pacientului este necesar pentru participarea la procesul de Invatamant medical clinic.
Consimtamantul informat al pacientului este imperativ pentru participarea sa la cercetarea stiintifica. Toate protocoalele trebuiesc supuse unor proceduri de revizuire etica, adecvata. O astfel de cercetare nu trebuie facuta asupra celor care nu sunt capabili sa-si exprime vointa, cu exceptia obtinerii consimtamantului unui reprezentant legal si daca cercetarea poate fi In interesul pacientului. Ca o exceptie de la cerinta ca implicarea sa fie In interesul pacientului, o persoana handicapata poate fi implicata Intr-o cercetare de observatie care nu reprezinta un beneficiu direct asupra sanatatii sale, daca acea persoana nu face obiectiuni, riscul si/sau afectarea sunt minime, iar cercetarea are o valoare semnificativa si nu sunt disponibile alte metode alternative sau alti subiecti pentru cercetare.
Unele date din articol sunt preluate din articolul”Ipoteze practice in legatura cu imposibilitatea accesarii dosarului medical al pacientului decedat” revista “Dreptul” nr. 5/2019

• Alte articole de acelasi autor:
-In ce cazuri evaziunea fiscala este considerata legala si cand este sanctionata de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Cum trebuie procedat pentru limitarea puterilor unui sot care prin actele sale afecteaza grav interesele familiei;
Din ce motive este bine sa se rezerve dreptul de uzufruct sau abitatie la instrainarea unei locuinte si ce greseli trebuie evitate;
-Ce solutii poate da instanta daca mandatarul depaseste limitele mandatului incredintat;
–Ce este promisiunea de a contracta si care sunt conditiile de validitate ale acesteia;
–In ce conditii o persoana raspunde pentru o fapta ilicita sau este sanctionata pentru o raspundere contractuala;
–In ce situatii casatoria se desface din culpa sotilor si ce trebuie dovedit;
–Cum se stabilesc despagubirele in cazurile de accidente produse de vehicule si modalitatea in care trebuie sa procedati in relatiile cu societatea de asigurare;
–In ce consta infractiunea de frauda informatica;
– Ce se poate invoca pentru anularea deciziei de sanctionare disciplinara cu referire la procedura cercetării disciplinare;
–Cum interpreteaza notiunea de accident de circulatie din definirea infractiunii de parasirea locului accidentului Curtea Constitutionala;
-Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de
favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca autori de lucrări științifice.
Responsabilitate,profesionalism,loialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724260393
avocat_tudorion@yahoo


De ce raspund pentru malpraxis medical unitatile sanitare si pentru fapta personalului medical

De ce raspund pentru malpraxis medical unitatile sanitare si pentru fapta personalului medical

Raspunderea unitatilor sanitare pentru malpraxis medical este angajata nu numai pentru fapta proprie ci, si pentru fapta personalului medical angajat. Acest aspect rezulta din dispozitiile art.644 alin.(2) al Legii nr.95/2006,conform caruia unităţile sanitare răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta.

De fapt,este vorba de o raspundere a unitatilor sanitare pentru faptele culpabile ale personalului medical angajat,care este de natura sa provoace prejudicii pacientilor.
In ce priveste raspunderea civila pentru fapta proprie a unitatilor sanitare,respectiv,in cazul spitalelor,art.168 din Legea nr.95/2006 dispune ca spitalul asigură condiţii de investigaţii medicale, tratament, cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice.
Totodata,spitalul răspunde, în condiţiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condiţiilor de cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nozocomiale, precum şi pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienţilor.

• Raspunderea civila a medicilor si a unitatii sanitare

In literatura de specialitate au existat diverse opinii in ce priveste aceasta raspundere,dat fiind independenta medicului din punct de vedere al actului medical pe care-l exercita precum si faptului ca unitatea sanitara nu poate interveni in actul medical.

Exista insa opinii in literatura de specialitate,precum si hotarari ale instantelor de judecata conform carora,in astfel de cazuri raspunderea unitatii sanitare se va angaja in temeiul dispozitiilor art.1373 din Codul civil,dat fiind ca medicul este un prepus,un angajat al unitatii sanitare.
In acest sens,art.1373 Cod civil dispune urmatoarele:
Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia.
Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

Asadar,in baza textului de lege mentionat mai sus,se apreciaza ca in cazul medicului exista un raport de subordonare fata de unitatea sanitara la care acesta este angajat precum si un raport juridic de munca,ca urmare a incheierii unui contract de munca. Am aratat insa ca,raportul de munca are particularitatea ca,medicul are independenta in exercitarea actului medical iar unitatea sanitara nu poate sa intervina.

Tot in acelasi sens,in literatura de specialitate si practica instantelor s-a apreciat ca atat timp ca a fost comisa o fapta ilicita,unitatea sanitara este raspunzatoare pentru fapta medicului, daca actul medical,malpraxis medical, a fost exercitat din insarcinarea si in interesul unitatii sanitare.
• Alte articole de acelasi autor:
-Pentru ce fapte pot fi sanctionati politistii si care este procedura de
cercetare a abaterii disciplinare;
DREPTURILE SI OBLIGATIILE PARTILOR IN ASIGURAREA DE RASPUNDERE CIVILA AUTO;
–Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca autori de lucrări științifice;
–Cum este aparat dreptul la propria imagine prin mijloace juridice;
–Ce criterii a avut in vedere instanta la admiterea cererii de stabilirea paternitatii din afara casatoriei formulata de reclamanta in conditiile in tatal biologic intervine in solutionarea cererii.
– Avocat civil Bucuresti;
-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;
-Cum se stabilesc despagubirele in cazurile de accidente produse de vehicule si modalitatea in care trebuie sa procedati in relatiile cu societatea de asigurare;
–Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
–In ce poate consta consilierea de cate un avocat specializat in dreptul muncii;
www.avocat-tudor.ro
0724260393
Avocat-tudorion@yahoo.com


In ce cazuri raspund pentru malpraxis medical unitatile sanitare

In ce cazuri raspund pentru malpraxis medical unitatile sanitare

Intr-un caz de malpraxis medical poate fi angajata atat raspunderea personalului medical pentru fapta proprie cat si raspunderea medicala a furnizorilor de servicii medicale.
Acest fel de raspundere pentru malpraxis medical poatefi invocata de pacient indiferent daca furnizorul de servicii medicale este o unitate sanitara de stat sau unitate sanitara privata.

In acest sens,in art.644 ali.(1) din Legea nr.95/2006 se precizeaza ca unităţile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa:
• infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o
cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie.
Astfel,in Ordinul nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare se arata ca depistarea/identificarea,înregistrarea şi declararea/raportarea infecţiilor nosocomiale de către orice unitate sanitară sunt obligatorii. Fiecare unitate sanitară elaborează anual un program propriu de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale.
În toate unităţile sanitare activitatea de supraveghere şi prevenire a infecţiilor nosocomiale face parte din obligaţiile profesionale ale personalului şi va fi înscrisă în fişa postului fiecărui salariat.

Orice daună adusă pacienţilor prin nerespectarea prevederilor prezentului ordin sau a normativelor profesionale privind asigurarea calităţii îngrijirilor medicale acordate pacienţilor în scopul prevenirii infecţiilor nosocomiale atrage responsabilitatea individuală sau, după caz, instituţională, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.

• defectelor cunoscute ale dispozitivelor şi aparaturii medicale
folosite în mod abuziv, fără a fi reparate;
Se constata din cele de mai sus care sunt conditiile necesare pentru ca unitatea sanitara sa raspunda civil pentru defectele cunoscute ale dispozitivelor şi aparaturii medicale folosite în mod abuziv, fără a fi reparate,acestea fiind urmatoarele:
1. defectele sa fi fost cunoscute de catre unitatea sanitara;
2. aparatura medicala si dispozitivele sa fi fost folosite in mod abuziv,
fara sa fie reparate.
De mentionat insa ca este necesar ca dispozitivele si aparatura medicala trebuie sa fie folosite si intretinute in mod corect si in conformitate cu scopul propus si periodic verificate.
In acest sens,in Ordinul 1662/2007 privind controlul prin verificare periodica a dispozitivelor medicale se arata ca fiecare unitate sanitara are obligatia sa asigure controlul prin verificare periodica a dispozitivelor medicale puse in functiune si aflate in utilizare, de tipul celor prevazute in anexa nr. 1, indiferent daca are sau nu are incheiat contract cu casa de asigurari de sanatate judeteana sau a municipiului Bucuresti, dupa caz.

O forma speciala de raspundere pentru produsele defectuoase este raspunderea pentru prejudiciile cauzate de medicamente.
In Legea nr.95/2006 se defineste termenul de medicament ca fiind orice substanţă sau combinaţie de substanţe prezentată ca având proprietăţi pentru tratarea sau prevenirea bolilor la om; sau orice substanţă sau combinaţie de substanţe care poate fi folosită sau administrată la om, fie pentru restabilirea, corectarea sau modificarea funcţiilor fiziologice prin exercitarea unei acţiuni farmacologice, imunologice sau metabolice, fie pentru stabilirea unui diagnostic medical;

O alta forma de raspundere a unitatilor sanitare este raspunderea pentru prejudiciile cauzate de transfuziile de sange.
Aceasta activitate este reglementata prin Legea nr.282/2005 privind organizarea activitatii de transfuzie sanguine,donarea de sange si componente sanguine de origine umana,precum si asigurarea calitatii si securitatii sanitare,in vederea utilizarii lor terapeutice.

• folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale,
substanţelor medicamentoase şi sanitare, după expirarea perioadei de garanţie sau a termenului de valabilitate a acestora, după caz;

• acceptării de echipamente şi dispozitive medicale, materiale
sanitare, substanţe medicamentoase şi sanitare de la furnizori, fără asigurarea prevăzută de lege, precum şi subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fara asigurare de răspundere civilă în domeniul medical.

Tot in ce priveste raspunderea civila pentru fapta proprie unitatilor sanitare,respectiv,raspunderea medicala a unitatilor sanitare mai este de mentionat ca, art.168 din Legea nr.95/2006 dispune ca spitalul asigură condiţii de investigaţii medicale, tratament, cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice.
Spitalul răspunde, în condiţiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condiţiilor de cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nozocomiale, precum şi pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienţilor.

De asemenea,in alineatul doi al acestui articol se arata ca unităţile prevăzute mai sus răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta.
Raspunderea pentru malpraxis medical a unitatilor medicale mai rezulta si din alte acte normative,despre care se va arata in alt articol.
• Alte articole de acelasi autor:

-In ce cazuri este exonerat de raspundere transportatorul in transportul de bunuri;
-In ce situatii Jandarmeria are dreptul sa foloseasca armamentul din dotare si mijloacele de imobilizare in contextul implinirii unui an de la protestele din 10 august;
Cum vor fi sanctionate contraventiile constatate prin radar conform ultimelor modificari ale Codului rutier;
-Ce neregularitate a procesului verbal de contraventie rutiera se poate invoca in instanta conform ultimei hotarari a instantei supreme publicate recent in Monitorul Oficial;
–Ce masuri trebuiesc intreprinse daca ti-a fost avariata masina;
–Ce avantaje prezinta solicitarea de despagubiri accidente in cadrul procesului penal;
–Actiunea in despagubire dintr-un contract de asigurare nu poate fi respinsa doar pentru motivul ca asiguratul nu a reclamat evenimentul in termenul prevazut in contract;
–Ce prevede Ordinul nr.1343/2006 din 06/11/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis.
-In ce situatii autoritatea parinteasca este exercitata dupa divort doar de catre un parinte.
-Preeminenta conventiei europene a drepturilor omului in dreptul intern roman;
-Infractiuni informatice;
-Ce nu trebuie sa omiteti in cererea de chemare in judecata prin care contestati un act administrativ fiscal;
-Cum solicitati audierea ca martori a rudelor in cazul contraventiilor la regimul circulatiei rutiere;
-Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de
favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca autori de lucrări științifice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident;
-Ce inseamna un avocat in Uniunea Europeana;
-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de
Societatea Comerciala;
–Criterile pe baza carora daunele morale sunt apreciate de Inalta Curte de
Casatie si Justitie acordarea daunelor morale in cazul unui prejudiciu de imagine;
Cabinet avocat Tudor Ion
Responsabilitate,profesionalism,loialitate fata de client;
www.avocat-tudor.ro
0724260393
avocat_tudorion@yahoo.com


Care sunt intr-un caz de malpraxis medical drepturile pacientului

Care sunt intr-un caz de malpraxis medical drepturile pacientului

In mod evident ca,intr-un caz de malpraxis medical sau in orice incident neplacut din domeniul medical,pacientul trebuie sa-si cunoasca drepturile.
Atunci cand o persoana se adreseaza unui medic vor lua nastere anumite raporturi intre medic si pacient,in care ambele parti au drepturi si obligatii.
De exemplu,pacientul are dreptul sa fie informat despre starea sanatatii sale,sa primeasca ingrijirile medicale adecvate,sa-si dea consimtamantul daca este necesara o interventie chirurgicala precum si alte drepturi.
La randul sau,medicul are dreptul la informare si dreptul la onorariu.

Referindu-ne strict la drepturile pacientului,precizam ca acestea sunt reglementate prin mai multe acte normative,intre care in mod expres in Legea nr.46/2002 privind drepturile pacientului.
Inca de la inceput,in aceasta lege se defineste termenul de pacient,respectiv,prin pacient se intelege persoana sanatoasa sau bolnava care utilizeaza serviciile de sanatate.
De asemenea,in lege se arata care sunt drepturile pacientului,si anume:

• Dreptul de a primi ingrijiri
Pacientul are dreptul sa primeasca ingrijiri atente in vederea diagnosticarii bolii,a stabilirii tratamentului si vindecarii sau a imbunatatirii starii de sanatate.

• Dreptul la informare al pacientului
Acest drept permite pacientului sa fie informat cu privire la propria stare de sanatate.
De mentionat ca Legea 46/2003 se refera in mod expres la drepturile pacientului si dispune ca pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la urmatoarele:
-serviciile medicale disponibile, precum şi la modul de a le utiliza;
-asupra identitătii şi statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate.
-pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie sa le respecte pe durata spitalizarii.
-asupra stării sale de sănătate, a interventiilor medicale propuse, a riscurilor potentiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuarii tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic.

Tot din aceasta lege mai rezulta ca pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte sa fie informat în cazul în care informatiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinta.

• In ce mod i se aduc pacientului la cunostinta pacientului informatiile

Legea dispune ca informatiile se aduc la cunostinta pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate; în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba romana, informatiile i se aduc la cunostinta în limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte sau, după caz, se va cauta o alta forma de comunicare.

Pacientul are dreptul de a cere în mod expres sa nu fie informat şi de a alege o alta persoana care sa fie informată în locul sau.
Pacientul are dreptul sa solicite şi sa primească, la externare, un rezumat scris al investigatiilor, diagnosticului, tratamentului şi ingrijirilor acordate pe perioada spitalizarii.

• In ce consta consimtământul pacientului privind interventia medicala

Pacientul are dreptul sa refuze sau sa oprească o interventie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.
Când pacientul nu îşi poate exprima vointa, dar este necesară o interventie medicală de urgenta, personalul medical are dreptul sa deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a vointei acestuia.

În cazul în care pacientul necesita o interventie medicală de urgenta, consimtământul reprezentantului legal nu mai este necesar.
În cazul în care se cere consimtământul reprezentantului legal, pacientul trebuie sa fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cat permite capacitatea lui de întelegere.
Consimtământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul sau, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord.

Consimtământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învătământul medical clinic şi la cercetarea ştiintifică. Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiintifică persoanele care nu sunt capabile sa îşi exprime vointa, cu exceptia obtinerii consimtământului de la reprezentantul legal şi dacă cercetarea este facuta şi în interesul pacientului.

Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimtământul sau, cu exceptia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi evitării suspectarii unei culpe medicale.

• Dreptul la confidentialitatea informatiilor şi viata privată a pacientului

Corelative cu acest drept sunt dreptul la propria imagine,reglementat prin art.73 din Codul civil si dreptul la viata private reglementat de art.74 Cod civil.
In ce priveste dreptul la confidentialitatea informatiilor şi viata privată a pacientului in In Legea 46/2003 se arata urmatoarele:
-toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidentiale chiar şi după decesul acestuia.
-informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi da consimtământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.
-in cazul în care informatiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditati, implicati în tratamentul pacientului, acordarea consimtământului nu mai este obligatorie.
-pacientul are acces la datele medicale personale
-orice amestec în viata privată, familială a pacientului este interzis, cu exceptia cazurilor în care aceasta imixtiune influentează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori ingrijirile acordate şi numai cu consimtământul pacientului.
Sunt considerate exceptii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publica.
Desigur ca,intr-un potential caz de malpraxis medical pacientul are posibilitatea sa invoce care dintre aceste drepturi nu au fost respectate.
• Alte articole de acelasi autor:
–Ce informatii trebuie sa furnizeze angajatorul salariatului in mod obligatoriu la incheierea contractului de munca si ce se poate face in caz de neexecutare;
–Pe ce criterii este sanctionata o fapta ca fiind infractiune sau contraventie la Legea nr.50/1991privind autorizarea executarii constructiilor;
–In ce conditii instanta apreciaza ca un conducator auto este in stare de necesitate cand savarseste infractiunea de conducere a unui vehicul fara permis de conducere;
–De ce este considerata Camera preliminara o faza distincta a procesului penal
-Drept penal-legalitate
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto;
–Ce avantaje prezinta solicitarea de despagubiri accidente in cadrul procesului penal;
– Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
-Ce criterii a avut in vedere instanta la admiterea cererii de stabilirea paternitatii din afara casatoriei formulata de reclamanta in conditiile in care tatal biologic intervine in solutionarea cererii.

Cabinet avocat Tudor Ion
Profesionalism,responsabilitate,loialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724260393


In ce cazuri de malpraxis medical nu raspunde personalul medical pentru daunele si prejudiciile produse in exercitarea profesiunii

In ce cazuri de malpraxis medical nu raspunde personalul medical pentru daunele si prejudiciile produse in exercitarea profesiunii

Sunt anumite situatii in cazul malpraxisului medical,in care,desi i s-a comis pacientului o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii,personalul medical care a acordat serviciile medicale in cauza,va fi exonerat de raspundere.

In ce priveste personalul medical care va fi exonerat de raspundere in cazul malpraxisului,Legea nr.95/2006 arata ca, personalul medical este medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale.

• In ce cazuri nu raspunde pentru malpraxis personalul medical

Conform art.643 alin.(2) din Legea nr.95/2006 personalul medical nu este raspunzator pentru daunele si prejudiciile produse in exercitarea profesiunii:
a) Cand acestea se datoreaza:
o conditiilor de lucru;
o dotarii insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament;
In aceste doua cazuri va trebui ca unitatea sanitara sa probeze ca natura
conditiilor de lucru,improprii, precum si dotarea insuficienta cu echipament de diagnostic si tratament nu i se poate imputa.

o infectiilor nosocomiale;
Conform Ordinului Ministrului Sanatatii Publice nr.261 din 6.02.2007 pentru aprobarea Normelor privind curatarea,dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare,infectia nosocomiala este infectia contractata in unitati sanitare cu paturi,care se refera la orice boala infectioasa ce poate fi recunoscuta clinic si/sau microbiologic si pentru care exista dovada epidemiologica a contractarii in timpul spitalizarii ori a actului sau manevrelor medicale,care afecteaza fie bolnavul-datorita ingrijirilor medicale primite,fie personalul sanitar-datorita activitatii sale si este legata prin incubatie de perioada asistarii medicale in unitatea respectiva,indifferent daca simptomele bolii apar sau nu apar pe perioada spitalizarii.
Cu toate acestea,unitatile sanitare poarta raspunderea pentru daunele rezultate din infectiile nosocomiale.
In acest sens,conform art.7 din Ordinul 916/2006 privind supravegherea,prevenirea si controlul infectiilor nosocomiale in unitatile sanitare,orice dauna adusa pacientilor prin nerespectarea privind asigurarea calitatii ingrijirilor medicale acordate pacientilor in scopul prevenirii infectiilor nosocomiale atrage responsabilitatea individuala sau,dupa caz,institutionala a,in conditiile prevazute in legislatia in vigoare.

o efectelor adverse,complicatiilor si riscurilor in general acceptate ale
metodelor de investigatie si tratament.
Dupa cum se cunoaste,activitatea medicala presupune anumite riscuri,reactii adverse,care nu pot fi controlate,desi au fost efectuate investigatiile si metodele de tratament adecvate afectiunii pacientului.
Este insa necesar ca pacientul sa fie informat in legatura cu astfel de complicatii,efecte adverse si riscuri,in caz contrar urmand ca personalul medical sa raspunda pentru aceasta greseala;
o viciilor ascunse ale materialelor sanitare,echipamentelor si
dispozitivelor medicale si sanitare folosite;
b) Cand actioneaza cu buna credinta in situatii de urgenta,cu
respectarea competentei acordate
Pacientul care invoca malpraxisul medical,respectiv,reaua credinta cu care a actionat personalul medical va trebui sa probeze aceasta imprejurare.
• Alte articole de acelasi autor:
-In ce consta infractiunea de frauda informatica
-Ce avantaje prezinta solicitarea de despagubiri accidente in cadrul procesului penal;
–– Care sunt criteriile de stabilire a daunelor morale in cazul unui accident cu mai multe victime;
-Cand o persoana devine din suspect inculpat si ce drepturi si obligatii are un inculpat in procesul penal;
–Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;
–Care sunt conditiile de admisibilitate a emiterii ordinului de protectie intr-un caz de violenta in familie.
-Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate
www.avocat-tudor.ro
0724260393
avocat_tudorion@yahoo.com