Ce consecinte poate avea divulgarea datelor medicale despre pacient cum sunt cele psihiatrice

Ce consecinte poate avea divulgarea datelor medicale despre pacient cum sunt cele psihiatrice

Ce consecinte poate avea divulgarea datelor medicale despre pacient cum sunt cele psihiatrice

Un avocat malpraxis medical informeaza unitatea sanitara asupra consecintelor unei incalcari a obligatiei de confidentialitate.

Avem in vedere ca, orice persoana se poate considera prejudiciata daca, spre exemplu,  intr-un litigiu partea adversa se prevaleaza de datele medicale furnizate de o unitate sanitara, cum ar fi cele de natura psihiatrica, si compromitatoare, precum intr-o speta pe care o vom prezenta in continuare.

 Aceasta tocmai pentru ca, precum personalul medical, si unitatile sanitare au obligatia de confidentialitate a datelor medicale ale pacientilor iar incalcarea acestei obligatii atrage raspunderea si repararea prejudiciului creat.

Conditiile pentru a fi reparat constau in urmatoarele:prejudiciul trebuie dovedit de catre victima, trebuie sa fie cert, actual sau chiar viitor sis a reprezinte o consecinta directa a faptei ilicite.

 In concret, unitatile sanitare au obligatia de pastrare secreta a informatiilor cu caracter personal medical despre pacientii lor. Nerespecarea acestui drept fundamental al pacientului constituie o imixtiune in viata privata, familiala a pacientului

 In acest sens, Ordinul 386/2004 al Ministerului Sanatatii prevede in art.10 ca, in situaţiile în care se solicită informaţii cu caracter confidenţial, unităţile au obligaţia să asigure respectarea cadrului legal privind furnizarea acestora.

In acelasi articol se mai prevede si ca,in situaţiile în care datele referitoare la viaţa privată, familială a pacientului influenţează pozitiv stabilirea diagnosticului, tratamentul sau îngrijirile acordate, unităţile le pot utiliza, dar numai cu consimţământul acestora, fiind considerate excepţii cazurile în care pacienţii reprezintă pericole pentru ei înşişi sau pentru sănătatea publică.

In sensul celor de mai sus, si in art.7 din Ordinul 386/2004 al Ministerului Sanatatii se prevede ca fotografierea sau filmarea pacienţilor în unităţi, în cazurile în care imaginile sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului şi a tratamentului sau pentru evitarea suspectării unei culpe medicale, se efectuează fără consimţământul acestora.(2) În toate situaţiile care nu sunt prevăzute la alin. (1) unităţile sunt obligate să asigure obţinerea consimţământului pacientului.

Obligatia de confidentialitate ce revine unitatilor sanitare este prevazuta si in Conventia Europeana a Drepturilor Omului precum si in Constitutia Romaniei.

 Astfel, in literatura juridica a fost data ca exemplu cauza Pantelevenco impotriva Ucrainei avand caobiect confidenţialitatea informaţiilor cu caracter personal privind sănătatea.

In sustinerea cauzei sale reclamantul a criticat faptul că, într-o şedinţa de judecată s-au facut publice informaţii confidenţiale privind starea psihică a acestuia şi tratamentul psihiatric urmat.

Prin Decizia pronuntata Curtea a stabilit că obţinerea de la un spital de psihiatrie a unor informaţii confidenţiale privind starea psihică a reclamantului şi tratamentul medical relevant, precum şi dezvăluirea acestora într-o şedinţă publică, au constituit o ingerinţă în exercitarea de către reclamant a dreptului la respectarea vieţii sale private.

Curtea a hotărât că a fost încălcat art. 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) din Convenţie. A motivat că detaliile în cauză nu puteau să influenţeze rezultatul litigiului, că nu a fost necesară solicitarea informaţiilor respective de către instanţa de prim grad, deoarece informaţiile nu erau importante pentru o anchetă, o cercetare precontencioasă sau un proces şi a fost, aşadar, nelegală în sensul Legii privind asistenţa medicală psihiatrică din 2000.

  • Alte articole de acelasi autor:

Pentru ce motive pot fi eliberati din functie sau destituiti functionarii publici si cand pot fi sanctionati disciplinar;

-Pentru ce motive a fost achitat inculpatul care a recunoscut infractiunea de trafic de droguri si in

probatiune au fost folositi martori protejati;

–In ce conditii se poate anula contractul in care una din parti profita de starea de nevoie, de lipsa

de experienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părti;

–Ce se poate invoca pentru anularea deciziei de sanctionare disciplinara cu referire la procedura

cercetării disciplinare;

–Criterile pe baza carora daunele morale sunt apreciate de Inalta Curte de Casatie si Justitie

acordarea daunelor morale in cazul unui prejudiciu de imagine;

– Cum a motivat instanta revocarea unei masuri preventive dispuse fata de un inculpat acuzat de

savarsirea unei infractiuni grave;

– Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;

– Infractiunea de evaziune fiscala savarsita prin “sustragerea de la efectuarea verificarilor

financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea , declararea fictiva ori declararea inexacta cu

privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.

Cabinet avocat Tudor Ion

Responsabilitate, profesionalism, loialitate fata de client.

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 

 


In caz de malpraxis medical prin refuzului fotocopierii dosarului ce dispozitii legale se incalca

In caz de malpraxis medical prin refuzului fotocopierii dosarului ce dispozitii legale se incalcaIn caz de malpraxis medical prin refuzului fotocopierii dosarului ce dispozitii legale se incalca

Ca avocat malpraxis medical am constatat ca in unele cazuri in care in urma spitalizarii pacientii au constatat cazuri de malpraxis medical au intampinat dificultati in obtinerea de fotocopii de pe dosarele lor medicale.

In mod evident ca un caz de malpraxis medical nu poate fi documentat in cele mai bune conditii daca se tergiverseaza sau chiar se refuza fotocopierea dosarului medical.

Totodata, factorii responsabili care procedeaza astfel pot incalca dispozitiile art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind dreptul la viata privata si de familie.

Intr-un astfel de caz s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cazul KH. si altii impotriva Slovaciei(cererea nr.3288/04).

In acest caz, opt femei de etnie romă, au reclamat faptul ca nu au mai putut procrea după ce au fost tratate la secţiile de ginecologie din două spitale diferite, acestea suspectând că fuseseră sterilizate în perioada spitalizării lor. De asemenea, au reclamat faptul că nu au putut obţine fotocopii ale dosarelor lor medicale.

In acest caz Curtea a constatat că a fost încălcat art. 8 (dreptul la viaţa privată şi de familie) din Convenţie, în măsura în care reclamantelor nu li s-a permis să îşi fotocopieze dosarele lor medicale. A constatat că, deşi ulterior au fost introduse modificări legislative compatibile cu Convenţia, acestea au fost tardive pentru reclamante.

Art.8 CEDO prevede ca orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.

In literatura de specialitate s-a apreciat ca intr-un asemenea caz este restrictionat dreptul privind accesul la informații, acesta garantand persoanei obținerea de informații cu caracter personal și informații medicale privind starea lui de sănătate, cu excepția cazului când această informație ar putea fi dăunătoare pentru viața sau sănătatea lui.

S-a mai apreciat si ca statul ar trebui să ia măsurile necesare pentru a garanta accesul pacienților la informații privind sănătatea personală și să se asigure că accesul la această informație nu încălcă dreptul pacientului de a nu i se divulga informațiile confidențiale.

În consecință, refuzul autorităților unui stat de a oferi pacientului accesul la dosarul său medical a fost tratat ca o încălcare a acestui drept. Cu toate acestea, un pacient are dreptul de a nu fi informat , cu excepția cazului în care această dezvăluire este necesară pentru a proteja viața altei persoane.

În plus, accesul la informație a fost interpretat ca o parte esențială a componentei de accesibilitate a dreptului la sănătate.

De asemenea, Legea Nr. 46 din 21 ianuarie 2003, a drepturilor pacientului, garanteaza dreptul pacientului la informatia medicala.

In acest sens, in art.4 al legii se arata ca pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum si la modul de a le utiliza.

Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identitatii si statutului profesional al furnizorilor de servicii de sanatate.

Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor si obiceiurilor pe care trebuie sa le respecte pe durata spitalizarii.

Pacientul are dreptul de a fi informat asupra starii sale de sanatate, a interventiilor medicale propuse, a riscurilor potentiale ale fiecarei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuarii tratamentului si nerespectarii recomandarilor medicale, precum si cu privire la date despre diagnostic si prognostic.

Pacientul are dreptul de a decide daca mai doreste sa fie informat in cazul in care informatiile prezentate de catre medic i-ar cauza suferinta.

Informatiile se aduc la cunostinta pacientului intr-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate; in cazul in care pacientul nu cunoaste limba romana, informatiile i se aduc la cunostinta in limba materna ori in limba pe care o cunoaste sau, dupa caz, se va cauta o alta forma de comunicare.

Pacientul are dreptul de a cere in mod expres sa nu fie informat si de a alege o alta persoana care sa fie informata in locul sau.

Rudele si prietenii pacientului pot fi informati despre evolutia investigatiilor, diagnostic si tratament, cu acordul pacientului.

Pacientul are dreptul de a cere si de a obtine o alta opinie medicala.

 In mod expres, in art.12 al legii se arata ca pacientul are dreptul sa solicite si sa primeasca, la externare, un rezumat scris al investigatiilor, diagnosticului, tratamentului si ingrijirilor acordate pe perioada spitalizarii.

 

  • Alte articole de acelasi autor:

In ce caz intervine raspunderea pentru malpraxis medical si motivarea instantei in acest sens;

In ce consta malpraxisul medical provenind din erori de tratament si ce prevede legea;

In ce situatii in caz de malpraxis medical intervine raspunderea pentru diagnosticul eronat;

Care sunt situatiile de malpraxis medical in care unitatea sanitara nu raspunde impreuna cu

personalul medical pentru prejudiciile cauzate de acesta;

A fost achitat pentru evaziune fiscala pentru ca expertiza judiciară are valoare probatorie

superioară față de constatările efectuate de inspectorul antifraudă;

-In ce situatie nu este informata legal persoana despre prelucrarea datelor sale personale si are

dreptul sa ceara stergerea acestora si cum rezulta din practicainstantelor;

-Cum procedeaza instanta daca parintii firesti refuza adoptia copilului;

–In ce conditii o persoana poate fi condamnata pentru punerea in circulatie;

-In ce situatii martorul care nu declara realitatea nu este condamnat pentru infractiunea de marturie
minicinoasa;

-Ce infractiuni contra securitatii nationale prevede Codul penal;

-In ce situatii se aplica răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri;

–Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si

efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri

falsificate;
-Criterile pe baza carora daunele morale sunt apreciate de Inalta Curte de Casatie si Justitie

acordarea daunelor morale in cazul unui prejudiciu de imagine;

-Cum a motivat instanta revocarea unei masuri preventive dispuse fata de un inculpat acuzat de
savarsirea unei infractiuni grave;

–Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;

–Infractiunea de evaziune fiscala savarsita prin “sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare,

fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediu.

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 

 

 


In ce caz intervine raspunderea pentru malpraxis medical si motivarea instantei in acest sens

In ce caz intervine raspunderea pentru malpraxis medical si motivarea instantei in acest sens

In ce caz intervine raspunderea pentru malpraxis medical si motivarea instantei in acest sens

Raspunderea civila medicala este reglementata in mod special in titlul XV din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.
Din examinarea acestor dispozitii se constata ca in cadrul raspunderii civile medicale se evidentiaza raspunderea civila a personalului medical pentru malpraxis medical si raspunderea civila a furnizorilor de servicii medicale materiale, sanitare, aparatura, dispositive medicale si medicamente.
In ce priveste raspunderea civila medicala pentru prejudiciile cauzate pacientilor, aceasta este o forma de raspundere civila speciala care se circumscribe raspunderii profesionale sau a profesionistilor.

• dispozitiile legii referitor la raspunderea pentru malpraxisul medical

In Codul civil este reglementata instituția răspunderii civile delictuale, ce presupune un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, raport în care autorul faptei ilicite sau o altă persoană chemată să răspundă are obligația de a repara prejudiciul.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale sunt necesare îndeplinirea cumulativă a urmatoarelor condiții:
– existența unui prejudiciu cert, nereparat;
– existența unei fapte ilicite;
– raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu;
– existența vinovăției.
În condițiile în care aceste elemente nu sunt îndeplinite în mod cumulativ nu se poate atrage răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

Raspunderea pentru malpraxisul medical prezinta insa trasaturi specifice:
-acest tip de raspundere se angajeaza in sarcina personalului medical;
-malpraxisul este definit de lege ca fiind eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice;
-este de observat faptul ca personalul medical raspunde pentru prejudiciile cauzate din eroare prin acte individuale savarsite in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament, indifferent ca eroarea s-a obiectivat prin neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente;
-cu toate acestea, personalul medical nu este raspunzator daca prejudiciile produse sunt datorate dotarii necorespunzatoare sau daca au actionat cu buna credinta in situatii de urgenta cu respectarea competentei acordate.

• Un caz de malpraxis din practica instantelor

Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 lei reprezentând daune materiale și 200.000 euro reprezentând daune morale, ca urmare a răspunderii pentru malpraxis medical, cu cheltuieli de judecată.
În motivare , reclamanta arată că a fost supusă unei intervenții chirurgicale, efectuată de pârâtă însă starea sa de sănătate nu s-a îmbunătățit, astfel ca a fost supusă unei noi intervenții chirurgicale întrucât pâ râtai-a operat o altă vertebră, existând astfel fără dub iu un caz de malpraxis medical, prin diagnosticarea operarea și tratamentul postoperator , precum și celelalte activități specifice de tratare, precum și a încălcării obligației de informare și ascundere intenționată a nereușitei operației efectuate, care se constituie în probe ale unei activități ce se circumscrie faptei culpabile prevăzută de art 1.349 Cod civil.

Reclamanta susține că sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, existând o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție , un prejudiciu și o legătură de cauzalitate între acestea.
Parata a formulat intampinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată, susținand că situația de fapt expusă de reclamantă este nereală și prezentată în așa fel încât să justifice fără temei pretențiile acesteia.

Instanta de fond a respins cererea si a reținut că , potrivit răspunsului Comisiei superioare medico – legală de pe lângă INML Mina Minovici , există posibilitatea ca intervenția chirurgicală să se fi făcut la nivelul L4 – L5 dreapta , producându-se o recidivă herniara din cauza chiuretării parțiale a discului L4 – L5 , nicidecum la nivelul L3 -L4 c um susține reclamanta în cererea de chemare în judecată.
Tribunalul a apreciat că probatoriul administrat în cauză nu face dovada existenței unei faptei ilicite săvârșite de pârâtă, motiv pentru care nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a acesteia prin prisma dispozițiilor art. 1357 din noul Cod Civil.
Reclamanta a formulat apel împotriva sentinței numărul 483 din 12 aprilie 2017 , criticând -o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie , în dezvoltarea cărora a arătat că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a societăți de asigurare, întrucât , având în vedere existența unui contract de asigurare obligatorie pentru cadrele medicale și invocarea unei situații de malpraxis medical , scoaterea din cauza a as iguratorului este inexplicabilă.
Pe fondul cauzei , apelanta susține că instanța de fond a interpretat eronat avizul Comisiei superioare medico -legale și dispozițiile a rt . 1357 din noul Cod civil , considerând că nu există o fapt ă ilicită .
Actele aflate la dosar confirmă existența unei situații de malpraxis medical și există o culpă medicală atât sub forma unei intervenții chirurgicale defectuos realizată, cât și prin neglijența de a urmări și recomanda tratamentul sau măsurile de recuperare ce se impuneau .

• Instanta de apel a admis apel cu urmatoarele argumente.

În baza rolului activ, instanța de fond trebuia să lămurească temeiul juridic în baza căruia părțile sunt chemate în judecată , respectiv să stabilească după discuții prealabile și contradictorii, dacă pârâta este chemată în judecată în calitate de autor al faptei de malpraxis medical în baza art. 653 din Legea nr. 95/2006 republicată și art. 1357 Cod civil, precum și răspunderea asiguratorului care prin contractul de asigurare și-a asumat riscul să despăgubească persoanele păgubite prin săvârșirea unei erori medicale, răspunderea acestuia de pe urmă fiind distinctă de răspunderea pentru fapta proprie și supusă regimului juridic determinat prin contractul de asigurare și norme juridice speciale în domeniu.
În lipsa unei asemenea calificări, nu s-au stabilit raporturile juridice dintre părți pentru a se aprecia asupra existenței identității la care se referă art. 36 Cod procedură civilă pentru legitimitatea calității procesuale, astfel că o asemenea soluție a lăsat nesoluționată pe fond cauza cu privire la toate părțile, pentru o soluție unitară a litigiului impunându-se anularea sentinței, în baza art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă și reținerea cauzei pentru rejudecare.

• Alte articole de acelasi autor:
-In ce situatii in caz de malpraxis medical intervine raspunderea pentru diagnosticul eronat;
-Care sunt situatiile de malpraxis medical in care unitatea sanitara nu raspunde impreuna cu personalul medical pentru prejudiciile cauzate de acesta;
-De ce raspund pentru malpraxis medical unitatile sanitare si pentru fapta personalului medical;
-In ce cazuri raspund pentru malpraxis medical unitatile sanitare;
-Care sunt intr-un caz de malpraxis medical drepturile pacientului;
-Din ce motive exista infractiunea de trafic de droguri chiar daca la locul stabilit pentru vanzare s-au predat drogurile partial si nu s-au primit banii;
-In ce masura este provocare politieneasca si poate fi acuzat un inculpat de trafic de droguri pe baza afirmatiilor unui colaborator a carui activitate de procurare de droguri nu poate fi controlata si nici nu este confirmata de alte probe;
-In ce cazuri traficul de droguri nu este pedepsit ca infractiune
www.avocat-tudor.ro
0724260393


In ce conditii poti solicita daune pentru prejudiciu estetic si exemple din practica instantelor

In ce conditii poti solicita daune pentru prejudiciu estetic si exemple din practica instantelor

Nu putem incetini efectele ireversibile ale trecerii timpului alteori aspectul unei persoane nu corespunde criterii sale de estetica.
In aceste situatii apeleaza la medic pentru efectuarea unor tehnici operatorii de trensformare.
In unele cazuri insa, in urma procedurilor medicale pacientul acuza culpa medicului in producerea unei anumite vatamari a sanatatii sau integritatii sale fizice si psihice sau chiar un prejudiciu estetic.
Intr-o astfel de situatie pacientul va trebui sa dovedeasca ca a suferit prejudicii materiale si prejudicii morale.

Prejudiciile materiale pot include, de exemplu, cheltuielile necesare ingrijirilor medicale, cheltuielile ocazionate cu solutionarea unui proces pentru acordarea de despagubiri.
Prejudiciile morale pot consta in suferintele psihice incercate de pacientul respectiv. Pentru evaluarea daunelor morale si stabilirea cuantumului despagubirilor pot fi avute in vedere criterii, cum ar fi cel al gravitatii prejudiciului moral.

Pacientul care trebuie sa dovedeasca prejudiciul datorat din culpa medicului, urmeaza sa probeze ca acesta nu a depus toate diligentele in vederea acordarii ingrijirilor medicale pacientului sau, conform standardelor de specialitate si al nivelului existent in acel moment al cunostintelor despecialitate.

La randul sau, medicul are obligatia sa acorde ingrijiri medicale corespunzatoare, aceasta fiind asa-numita obligatie de mijloace.

• Notiunea de prejudiciu estetic

Din categoria prejudiciilor suferite de un pacient face parte prejudiciul estetic.
In literatura de specialitate s-a aratat ca prejudiciul estetic presupune dureri fizice si suferinte psihice din partea persoanei vatamate care constientizaza ca este in situatia unei persoane mutilate.
De asemenea, ca prejudiciul estetic este o varietate a prejudiciului corporal poate constitui pentru o persoana un handicap mereu separator, generator de complexe si nelinisti, avand ca efect colaterale excluderea persoanei in cauza de la viata sociala ori profesionala, stigmatizarea ori marginalizarea acesteia in raport cu semenii sau cu coleectivitatea din care face parte.

Mai pregnant s-ar resimti un astfel de prejudiciu in cazul unor categorii profesionale pentru care armonia fizica constituie o cerinta a indeplinirii profesiunii, cum ar fi de exemplu, vedetele de film si televiziune.

De mentionat si ca existenta unui prejudiciu estetic este constientizata diferit de catre fiecare persoana vatamata, in functie de propria sensibilitate psihica, de varsta, sex, pregatire sau nivel intellectual.

• notiunea de prejudiciu estetic in practica instantelor

Fiind sesizata cu un astfel de caz, o instanta a motivat ca, prin prejudiciu estetic se înțelege o modificare a aspectului fizic al persoanei, în integralitatea sa corporală, care atrage după sine numeroase suferințe și care va avea consecințe în plan social și/sau economic.
A retinut ca, in jurisprudența constantă a instanțelor s-a apreciat că existența prejudiciului estetic nu trebuie condiționată de posibilitatea ulterioară a refacerii aspectului părții vătămate prin mijloace artificiale, care pot sau nu pot fi la dispoziția acesteia, relevant fiind dacă un asemenea prejudiciu estetic se poate remedia în mod normal, fără asemenea intervenții.

Pentru a putea fi încadrate in noțiunea de slutire leziunile feței trebuie sa determine o modificare cu caracter permanent (neremediabilă in totalitate prin intervenții de chirurgie estetica, care sa producă o deformare vizibila a reliefului fetei, cu alterarea sensibila a aspectului, a armoniei, simetriei sau mobilității acestei regiuni corporale.
In final, instanta a retinut că, față de concluziile actelor medicale, în urma accidentului rutier, reclamantul nu necesită un tratament de chirurgie plastică și reparatorie, nefiind identificate cicatrici posttraumatice care să altereze aspectul armonios, nativ al vreunei regiuni anatomice, astfel încât să aibă repercusiuni asupra fizionomiei – aspectului static și/sau dinamic, respectiv asupra expresiilor psihice – a persoanei și să îl pună pe cel în cauză în condiții de inferioritate sau să îi creeze dificultăți de reinserție socio-familială postagresională, motiv pentru care, contrar susținerilor reclamantului, apreciază că nu se impune acordarea în cauza a unor daune pentru un prejudiciu estetic.

Referitor la „pretium doloris” invocat de reclamanta, arată că niciun medic nu a confirmat existenta vreunei dureri după trecerea zilelor necesare pentru vindecare, astfel încat si aceste susțineri rămân nedovedite.

Tot in practica instantelor, s-a aratat ca, referitor la prejudiciul estetic invocat de reclamantă enumeră câteva cazuri care se încadrează în așa-zisul prejudiciu estetic: amputarea unui braț, mutilare, infirmitate fizica, arsuri de gradul IV la nivelul pielii capului cu prilejul operațiunii de schimbare a culorii parului, paralizie faciala.

Elementul obiectiv at prejudiciului estetic este observabil, fiind constatat in cadrul expertizei si poate exista sub aspectul unor cicatrici de forme si dimensiuni variate, cu dispunere oriunde pe suprafața corporala, pierderi dentare, anchiloze, amputații de segmente sau membre, orice alte tipuri de leziuni care influențează in mod hidos aspectul fizic al persoanei, prejudiciul încercat de reclamanta nu se încadrează in cazurile mai sus expuse.

De asemenea, ca urmare a efectuării suplimentului la raportul de expertiză medico-legală s-a conchis că reclamanta a suferit, urmare a accidentului rutier din 9 iunie 2015 o infirmitate; a fost menținut numărul zilelor de îngrijiri medicale la un total de 120-140 necesare vindecării, respectiv că în urma traumatismelor suferite reclamanta nu a suferit un prejudiciu estetic grav și permanent.

Ca atare, instanța reține numărul mare de zile de îngrijiri medicale, respectiv 120 – 140, faptul că urmarea accidentului a constat în fractură cominutivă cotul stang cu înfundarea fragmentelor spre pelvis și subluxație cupero anterioară a capului femural; fractură parcelară poloră superioară de cap femural, și care în evoluție au fost urmate de o complicație reprezentată de coxartroză hiperalgică secundară anchilozantă după fractură cotul stang., diagnostic funcțional: deficiență ușoară; capacitate de muncă păstrată; incapacitate adaptivă 40%; o infirmitate, împrejurări care sunt de natură a provoca suferințe fizice și psihice de intensitate și de lungă durată.

De asemenea mai trebuie însă reținut că susținerile reclamantei potrivit cărora a suferit și un prejudiciu estetic nu sunt susținute de probele administrate.

• Alte articole de acelasi autor:
In ce domenii poate apare conflictul de interese si cum este reglementatin legislatie;
-Cum stabileste instanta cat de mare este pedepsa cand pronunta condamnarea pentru savarsirea unei infractiuni;
–Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal
la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
–Ce a avut in vedere I.C.C.J cand a dispus încetarea procesului penal
pentru infracţiunea de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului ca urmare a împăcării părţilor.
-In ce conditii in cazul cererii de divort din culpa exclusiva a paratului acesta poate fi obligat la plata unei prestatii compensatorii sub forma unei rente viagere;
–Cum solicitati audierea ca martori a rudelor in cazul contraventiilor la
regimul circulatiei rutiere;
-Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de
favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca
autori de lucrări științifice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat
prin accident;
–Ce inseamna un avocat in Uniunea Europeana;
–Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;
–Criterile pe baza carora daunele morale sunt apreciate de Inalta Curte de Casatie si Justitie acordarea daunelor morale in cazul unui prejudiciu de imagine.
Cabinet avocat Tudor Ion
Responsabilitate, profesionalism,loialitate fata de client
www.avocat-tudor.ro
0724260393


In ce consta malpraxisul medical provenind din erori de tratament si ce prevede legea

In ce consta malpraxisul medical provenind din erori de tratament si ce prevede legea

Din surse mass-media si ca avocat malpraxis in Bucuresti se cunosc cazuri de tratamente medicale sau interventii chirurgicale aplicate gresit,neglijent,inadecvat si care au atras raspunderea personalului medical.
In alte situatii s-a dovedit malpraxis medical pentru insuficienta cunostintelor medicale,pacientul nu a fost examinat suficient de bine inainte de efectuarea operatiei,nu s-au cunoscut contraindicatiile unor medicamente,s-au provocat infectii grave in organismul pacientului ori interventii chirurgicale gresite.
Din pacate,enumerarea actelor de imprudenta, neglijenta ori alte erori medicale in aplicarea tratamentelor este mult mai numeroasa si se cunosc tot mai multe astfel de cazuri.

De aceea,cunoasterea a ceea ce presupune efectuarea unui tratamentul corect precum si a legislatiei care reglementeaza raspunderea personalului medical si a drepturilor pacientului in acest domeniu poate fi benefica.

Intr-un articol precedent am aratat ca o prima etapa in stabilirea relatiei cu pacientul care se prezinta la medic este stabilirea diagnosticului.
Dupa ce medicul stabileste diagnosticul urmeaza aplicarea unui tratament,acesta fiind considerat ca urmatoarea etapa a interventiei cadrului medical in cazul unei afectiuni a pacientului.
In acest stadiu,mai intai medicul va examina pacientul,dupa care va alege medicamentele si metodele de ingrijire ori interventie chirurgicala pe care le considera adecvate si le va folosi in cadrul tratamentului.

In ce priveste prescrierea medicatiei,personalul medical va avea in vedere afectiunea de care sufera precum si caracteristicile pacientului,va trebui sa dovedeasca responsabilitate si sa cunoasca foarte bine efectele medicamentelor.
Se cunosc cazuri in care a fost prescris un alt medicament decat cel necesar tratarii afectiunii,cantitatea de medicamente prescrisa nu a fost cea corecta ori timpul de administrare a fost prea mare sau dimpotriva,prea mic fata de cat era necesar in cazul respectiv.

Asadar,pacientului i se vor prescrie acele medicamente, ingrijiri medicale ori se va interveni chirurgical,astfel incat sa beneficieze de un tratament adecvat afectiunii de care sufera dar si in functie de starea sanatatii sale.

• Ce prevede legea despre raspunderea personalulului medical

Conform dispozitiilor legale,medicul,medicul dentist,asistentul medical sau moasa vor executa obligatia de tratament fata de pacient staruind cu toata constiinciozitatea,priceperea,atentia si buna-credinta pentru a ameliora starea sanatatii pacientului ori pentru a-l imbunatati.

In acelasi sens,conform art.655 din Legea nr.95/2006,in acordarea asistenţei medicale si îngrijirilor de sănătate,personalul medical are obligaţia aplicării standardelor terapeutice, stabilite prin ghiduri de practică în specialitatea respectivă, aprobate la nivel naţional, sau, în lipsa acestora, standardelor recunoscute de comunitatea medicală a specialităţii respective.
Se are in vedere ca exista ghiduri si protocoale medicale ce cuprind recomandari privind activitatile ce se efectueaza in raport de diferite tipurile de afectiune.

Medicul are libertatea de alegere a metodei de tratament, insa lipsa de preventie ori de precautie in alegerea tratamentului pot sa conduca la esecuri in acordarea asistentei medicale si chiar atragerea culpei practicianului in exercitarea actului medical.

Totodata,cadrul medical trebuie sa prescrie acel tratament care sa conduca la riscuri cat mai mici pentru tratament,pe cat posibil sa cunoasca riscurile pe care le impune metoda de tratament.

In mod corespunzator,pacientul are dreptul la ingrijiri medicale de cea mai inalta calitate de care societatea dispune.

Dispozitii in ce priveste raspunderea personalului medical se gasesc si in art.642 din Legea nr.95/2006.
Acest text de lege dispune ca personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.
Personalul medical răspunde civil şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor prezentului titlu privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale.

Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei şi atunci când îşi depăşeşte limitele competenţei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal medical ce are competenţa necesară.

Răspunderea civilă reglementată prin aceasta lege nu înlătură insa angajarea răspunderii penale, dacă fapta care a cauzat prejudiciul constituie infracţiune conform legii.

• Practica judiciara
In practica judiciara si in literatura de specialitate s-au dat numeroase exemple de malpraxis medical ca urmare a unor erori in efectuarea tratamentului si care au atras raspunderea pentru malpraxis medical:
-au fost administrate injectii care nu erau prescrise corect de medic;
-injectiile sau medicamentele nu s-au aplicat in dozajul corespunzator;
-incizia asupra unui alt organ decat cel care trebuia operat;
-insuficienta ori gresita examinare a unor analize medicale sau radiografii.

• Alte articole de acelasi autor;
-La ce moment unei persoane i se atribuie calitatea de suspect in procesul penal;
-Ce prevede Ordinul nr. 1343/2006 din 06/11/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis.
-De ce este necesara modernizarea metodei de efectuare a anchetei psihosociale in cazul stabilirii conditiilor exercitarii autoritatii parintesti de catre instanta de tutela;
-Ce avantaje prezinta solicitarea de despagubiri accidente in cadrul procesului penal;
-In ce conditii revine unei persoane raspunderea pentru fapta proprie.
-Daca sunteti audiat intr-un dosar penal,dupa ce reguli se face ascultarea,se pun intrebari,raspunsul si consemnarea declaratiei;
Care sunt conditiile atragerii raspunderii persoanelor juridice care au savarsit infractiuni;
-Ce masuri trebuiesc intreprinse daca ti-a fost avariata masina;
-Fapta de evaziune fiscala prevazuta de Legea 241/2005 art.9 lit.b constituie infractiune numai daca s-a produs un prejudiciu;
–A fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice dar nu s-a anulat si dreptul de a conduce autovehicule;
–In ce cazuri se acorda exercitarea autoritatii parintesti unui singur parinte
in caz de divort.
-Cum procedati daca sunteti victima unui accident provocat de un conducator auto ce are inmatriculat autoturismul in alta tara;
-Ce infractiuni contra securitatii nationale prevede Codul penal;
-Ce trebuie sa dovedesti daca esti sanctionat pentru taximetrie
clandestina in scopul anularii procesului verbal;
-Contencios administrative si fiscal;
-In ce cazuri se acorda exercitarea autoritatii parintesti unui singur parinte
in caz de divort
www.avocat-tudor.ro
0724260393