In ce cazuri evaziunea fiscala este considerata legala si cand este sanctionata de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.

In ce cazuri evaziunea fiscala este considerata legala si cand este sanctionata de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.

Evaziunea fiscală reprezinta una dintre cele mai răspândite infracțiuni cu caracter economic. Sunt cunoscuti termeni precum paradisuri fiscale,economie subterana,inginerie financiara,firme fantoma.

• Evaziunea fiscal legala

Fiecare dintre noi incercam sa ajungem la o situatie materiala cat mai buna care sa ne permita un nivel de viata satisfacator.
Suntem insa pusi in fata situatiei ca sumele de bani pe care le obtinem sunt preluate, in parte, de catre stat sub forma de taxe si impozite.
Reprezinta o realitate faptul ca plata acestora nu este intampinata intotdeauna cu bucurie si se incearca, pe cat posibil, sustragerea de la plata lor.

Nu este un secret nci faptul ca fiecare contribuabil doreste sa plateasca taxe si impozite cat mai mici. In acest scop,contribuabilul are mai multe posibilitati,unele fiind legale,altele nelegale.

Posibilitatea oferita de legiuitor contribuabilului de a plati taxe si impozite mai mici poate fi numita “optimizare fiscala”,denumita uneori si “evaziune fiscala legala”. Se spune ca,optimizarea fiscala presupune sa actionezi in limitele legii.

In realitate,metodele folosite in vederea sustragerii de la plata impozitelor si taxelor exploateaza anumite imperfectiuni ale legislatiei.
Contribuabilii sunt considerati ca raman in limitele acesteia,uneori astfel de activitati se considera ca fiind tolerate de legiuitor.

Exemple de activitati prin care se eludeaza in mod “legal” insuficienta legislatiei pot fi urmatoarele:
-investirea unei parti din profit in achizitii de masini,echipamente;
-donatii,sponsorizari;
-cheltuielile de protocol.

• Frauda fiscala

In alte cazuri,din dorinta de a obtine un castig cat mai usor si mai repede,unii contribuabili creaza procedee diverse ilegale, de eludare a obligatiilor fiscale. De aceea,atunci cand un contribuabil nu isi indeplineste obligatiile fiscale poate intra sub incidenta Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Aceasta lege sanctioneaza penal,in general,sustragerea de la impunere sau plata,ceea ce presupune un element care este sanctionat de lege.

• cazuri de sustragere de la plata obligatiilor fiscale

Organele fiscale prin controalele efectuate si activitatile de investigare
iau cunostinta de diferite cazuri de sustrageri de la plata obligatiilor fiscale.

Unul din cele mai des intalnite situatii in care contribuabilul se sustrage de la plata obligatiilor fiscale este infractiunea prevazuta de art.9 alin.(1) lit.a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale,respectiv,nedeclararea veniturilor.

Un rol important il are obligatia de a declara operatiunile comerciale si veniturile realizate. De aceea,una din infractiunile prevazute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale este cea de la alin.(1) lit.b),prin care se reglementeaza omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

Nerespectarea obligatiei de a intocmi evidenta contabila poate intra sub incidenta legii privind evaziunea fiscale.Evidenta contabila are un rol important in cazul cand se efectueaza un control al activitatii contribuabilului.

De aceea, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale pedepseste infractiunile prin care este impiedicat controlul asupra evidentei contabile,faptele savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea oblibigatiilor fiscal,acestea fiind urmatoarele:
-art.9 lit.d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;
-art.9 lit.f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;
-art.3, fapta contribuabilului care, cu intenţie, nu reface documentele de evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control, deşi acesta putea să o facă.
-art.4- Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somaţie.

In ce priveste evidenta contabila, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale,in art.9 alin.(1) lit.c) sanctioneaza evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.

• Intelesul unor termeni din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si
combaterea evaziunii fiscale

Pentru a intelege mai bine dispozitiile legale care reglementeaza evaziunea fiscala este importanta cunoasterea unor notiuni intalnite in acest domeniu.

-evaziunea fiscala,au fost formulate unele definitii.
De exemplu,una dintre acestea este sustragerea prin orice mijloace de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor de stat de către persoanele fizice și juridice, care realizează venituri impozabile, conform reglementărilor fiscale.

-obligatii fiscale,se inteleg obligstiile contribuabilului de a plati toate impozitele,taxele ori contributiile datorate statului,bugetului general consolidat.
Cea mai importanta obligatie a contribuabilului este cea de a declara bunurile si valorile impozabile sau, dupa caz,impozitele,taxele,contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat al statului.

-bugetul general consolidat,mai sus mentionat,se intelege ansamblul tuturor bugetelor publice,componente ale sistemului bugetar,agregate si consolidat pentru a forma un intreg.

-contribuabil este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat;

-documente legale sunt documentele prevăzute de Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul vamal, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi de reglementările elaborate pentru punerea în aplicare a acestora;
-formulare tipizate cu regim special utilizate în domeniul fiscal sunt documente legale ale căror tipărire, înseriere şi numerotare se realizează în condiţiile actelor normative în vigoare;

-operaţiune fictivă,consta in disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există;
-organe competente sunt organele care au atribuţii de efectuare a verificărilor financiare, fiscale sau vamale, potrivit legii, precum şi organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare.

Cabinetul nostru de avocatura asigura consultanta juridica,asistenta si reprezentare in instanta,Parchet si organe de cercetare ale politiei in cazuri privind infractiuni la Legea 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale.

Alte articole de acelasi autor:
-Cum trebuie procedat pentru limitarea puterilor unui sot care prin actele sale afecteaza grav interesele familiei;
Din ce motive este bine sa se rezerve dreptul de uzufruct sau abitatie la instrainarea unei locuinte si ce greseli trebuie evitate;
-Ce solutii poate da instanta daca mandatarul depaseste limitele mandatului incredintat;–Ce este promisiunea de a contracta si care sunt conditiile de validitate ale acesteia;
–In ce conditii o persoana raspunde pentru o fapta ilicita sau este sanctionata pentru o raspundere contractuala;
–In ce situatii casatoria se desface din culpa sotilor si ce trebuie dovedit;
–Cum se stabilesc despagubirele in cazurile de accidente produse de vehicule si modalitatea in care trebuie sa procedati in relatiile cu societatea de asigurare;
–In ce consta infractiunea de frauda informatica;
– Ce se poate invoca pentru anularea deciziei de sanctionare disciplinara cu referire la procedura cercetării disciplinare;
–Cum interpreteaza notiunea de accident de circulatie din definirea infractiunii de parasirea locului accidentului Curtea Constitutionala;
-Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca autori de lucrări științifice.
Responsabilitate,profesionalism,loialitate fata de client.
www.avocat-tudor-ro
0724260393


Ce a hotarat instanta suprema in legatura cu aplicarea de pedepse distincte cand acelasi inculpat savarseste infractiunea de trafic de droguri si infractiunea de detinere de droguri in vederea consumului propriu

Ce a hotarat instanta suprema in legatura cu aplicarea de pedepse distincte cand acelasi inculpat savarseste infractiunea de trafic de droguri  si  infractiunea de detinere de droguri in vederea consumului propriu

Imagini pentru imagini droguri

Destul de frecvent, persoana care este trimisa in judecata pentru savarsirea infractiunii de trafic de droguri este acuzata si de savarsirea infractiunii de detinere de droguri pentru consum propriu.

In multe cazuri insa, inculpatul a motivat ca drogurile gasite asupra sa erau de fapt consumului propriu si nu traficului, astfel ca nu se impune condamnarea si pentru infractiunea de  trafic de droguri de risc sau de mare risc.

Se  cunoaste ca in cadrul documentarii unor astfel de infractiuni, aproape fara exceptie, pentru documentarea cazului, organul de cercetare penala efectueaza perchezitii la domiciliul suspectului sau inculpatului si de cele mai multe ori se gasesc droguri pentru consumul propriu.

 

Invocarea unei astfel de aparari a fost examinata si de instanta suprema care s-a pronuntat intr-o speta privind savarsirea infractiunii de trafic de droguri si detinerea de droguri in vederea consumului propriu.

S-a motivat ca infracţiunea de trafic de droguri, indiferent de natura substanţei traficate, în mod frecvent, se suprapune investigativ cu infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului propriu.

Acesta poate constitui un element invocat constant de către inculpaţi în apărarea lor, în sensul că drogurile găsite asupra lor şi care erau destinate traficării sunt destinate propriului consum.

De aceea, delimitarea judiciară strictă între cele două categorii de infracţiuni reprezintă o sarcină esenţială a organelor de urmărire penală şi a instanţelor de judecată.

In cazul in speta s-a hotarat ca se aplica pedepse pentru ambele infractiuni si ca acestea sunt in concurs.

 

In ce priveste situatia de fapt s-a retinut ca faptele inculpatului care, în mod repetat, a vândut unui colaborator diferite cantităţi de cannabis – substanţă înscrisă în Tabelul-anexă nr. III la lege – şi mai multe comprimate conţinând MDMA – substanţă înscrisă înTabelul-anexă nr. I la lege – şi care a fost depistat în timp ce deţinea, fără drept, în vederea consumului propriu, cantităţi semnificative de cannabis întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc şi trafic de droguri de mare risc, respectiv ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, aflate în concurs real.

Imagini pentru imagini droguri

Instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bucureşti,   s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în stare de arest, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legeanr. 143/2000; trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1)din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

 

Instanţa de fond a reţinut că,   lucrători de poliţie din cadrul B.C.C.O. Bucureşti, Serviciul Antidrog, s-au sesizat cu privire la faptul că inculpatul  era implicat în traficul de droguri de risc, respectiv cannabis.

În cauză a fost autorizată folosirea investigatorului sub acoperire  şi a colaboratorului acestuia care au achiziţionat de la  inculpat cantitati de droguri. Inculpatul  a fost depistat, în momentul când a fost adus la audieri, având asupra sa o cantitate de   cannabis ( drog de risc pe care îl deţinea pentru consumul propriu,fără drept).

 

În cursul urmăririi penale, inculpatul   a formulat un denunţ pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de Legea nr. 143/2000, dar nu s-a dispus în cauză începerea  urmăririi penale.

Inculpatul a fost audiat în acest sens, a arătat că doreste ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale

Imagini pentru imagini droguri

Instanta de apel a respins  ca nefondat apelul declarat de  inculpat.

Ca urmare, s-a constatat că hotărârea atacată este legală şi temeinică,iar critica formulată nu este întemeiată, respingându-se ca nefondat apelul

 

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs,în termen legal, inculpatul   criticând-o pentru netemeinicie   cu motivarea că aplicarea sporului de pedeapsă este facultativă, iar instanţa de apel nu a dat eficienţă atitudinii procesuale corecte, circumstanţelor personale şi gradului de pericol social. Totodată, s-a solicitat a se eficientiza prevederile art. 16 dinLegea nr. 143/2000, aplicabile inculpatului, având în vedere denunţul promovat de acesta. Recursul declarat de inculpat a fost respins.

  • Alte articole de acelasi autor:

In ce situatii in cazul raspunderii solidare pentru repararea prejudiciului fiecare inculpat raspunde doar pentru responsabilitatea sa;

Ce prevede Ordinul nr. 1343/2006 din 06/11/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis;

De ce acuza transportatorii favorizarea unor grupuri de interese apropiate unor oameni politici si cer schimbarea legii taximetriei nr.38/2003;

-Cum te aperi in instanta cand esti acuzat de neacordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati in traversarea drumului public.

Fapta de evaziune fiscala prevazuta de Legea 241/2005 art.9 lit.b constituie infractiune numai daca s-a produs un prejudiciu.

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 

 

 


Fapta de evaziune fiscala prevazuta de Legea 241/2005 art.9 lit.b constituie infractiune numai daca s-a produs un prejudiciu

Fapta de evaziune fiscala prevazuta de Legea 241/2005 art.9 lit.b constituie infractiune numai daca s-a produs un prejudiciu

Fapta de evaziune fiscala prevazuta de Legea 241/2005 art.9 lit.b constituie infractiune numai daca s-a produs un prejudiciu

Legea 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscala prevede ca infractiuni in art.9, printre altele, si urmatoarele fapte:

-fapta de a omite, în tot sau în parte, ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate, evidenţierea în actele contabile sau alte documente legale a cheltuielilor care nu au bază operaţiuni reale, precum şi sustragerea de la efectuarea verificărilor ñnanciare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexact cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate

 

Prin domiciliu fiscal se înţelege:

-pentru persoanele fizice, adresa unde îşi au domiciliul, potrivi legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu;

-pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă şi conducerea efectivă a afacerilor,în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat;

-pentru asocierile şi alte entităţi fără personalitate juridică, adresa persoanei care reprezintă asocierea sau entitatea, iar în lipsa unei asemenea persoane, adresa domiciliului fiscal al oricăruia dintre asociaţi.
Documentele în care se inserează date fictive privind sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate vor reprezenta obiectul infractiunii, iar subiect al infractiunii in cazul societăţii cu răspundere limitată va fi asociatul unic sau împuternicitul societăţii, pentru oricare alt tip de societate, respectiv administratorii ori mandatarii .

 

Actul material interzis de lege il reprezinta sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă făcută de contribuabili sau de împuterniciţii acestora cu privire la sediul unei societăţi comerciale ori la sediul secundar, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

 

Declaraţia trebuie făcută în faţa organelor fiscale iar prin sustragere se   creaza posibilitatea pentru contribuabil de a săvârşi acte de evaziune fiscală fără a fi descoperit, deoarece organele fiscale nu îi cunosc sediul real.

 

Astfel, in ceea ce priveşte fapta de evaziune fiscală prevăzută deart. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus ca aceasta nu poate fi reţinută cand îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii. Astfel, potrivit textului de lege, fapta constituie infracţiune doar dacă prin săvârşirea ei s-a produs un prejudiciu,or, prin neînregistrarea în contabilitate a sumei, nu a fost prejudiciat bugetul statului, astfel că nu suntem în prezenţa acestei infracţiuni.

 

Ca instanta de fond, Tribunalul Hunedoara, a dispus condamnarea inculpatului R.V.C. la 500 lei amendă penală pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 631 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat peinculpatul R.V.C. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 9.358 lei către partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Hunedoara

 

În argumentarea soluţiei s-a reţinut, pe scurt, că inculpatul, în calitate de administrator la SC R.C.C. SRL, în perioada 25 decembrie 2008 – august 2010, a dispus utilizarea sumelor reţinute şi destinate bugetului consolidat al statului în alte scopuri (plată facturi, plată utilaje) şi nu a înregistrat în contabilitate suma de 5.400 lei .În cauză s-au formulat cereri de constituire de parte civilă decătre partea vătămată Statul Român – A.N.A.F

Fapta de evaziune fiscala prevazuta de Legea 241/2005 art.9 lit.b constituie infractiune numai daca s-a produs un prejudiciu

.Analizând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, tribunalul a reţinut următoarea stare de fapt: Inculpatul R.V.C., în calitate de administrator al SC R.C.C. SRL,a reţinut de la salariaţi şi nu a virat la bugetul de stat, în perioada 25 decembrie 2008-15 aprilie 2010, contribuţia individuală de asigurări sociale, contribuţia individuală a salariaţilor de asigurări de şomaj,
contribuţia pentru asigurările de sănătate şi impozitul pe venituri din salarii.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320 ind. 1 C. proc. pen. şi a încercat să recupereze o parte din prejudiciu (1.000 lei). S-a reţinut că fapta inculpatului de a reţine şi a nu vărsa la bugetulde stat sumele reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005. Având în vedere criteriile de individualizarea pedepsei, cu referire la persoana inculpatului, poziţia procesuală de recunoaştere, dispoziţia manifestată de inculpat în a recupera prejudiciul produs, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei,aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins şi prin aplicarea unei amenzi penale în cuantum de 500 lei.

În ceea ce priveşte fapta de evaziune fiscală prevăzută de art. 9alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, tribunalul a constatat că acesteia îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii. Astfel, potrivit textului de lege care incriminează fapta săvârşită, fapta constituie infracţiune doar dacă prin aceasta s-a produs un prejudiciu,or, prin neînregistrarea în contabilitate a sumei de 5.400 lei, nu a fost prejudiciat bugetul consolidat al statului, astfel că în cauză nu suntem în prezenţa unei infracţiuni.

 

Împotriva acestei soluţii a declarat apel D.G.F.P. Hunedoara, pentru Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând modificarea hotărârii, în sensul obligării inculpatului şi la plata accesoriilor calculate până la data plăţii efective a prejudiciului, în conformitate cu prevederile art. 119 alin. (1) şi art. 120 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.

 

Deşi a fost legal citată pe parcursul derulării procedurilor în faţa instanţei de fond, partea civilă nu a invocat un alt cuantum al prejudiciului şi nici nu a solicitat obligarea inculpatului la plata accesoriilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen., constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale şi în faţa primei instanţe până la citirea actului de sesizare. În consecinţă, în mod corect instanţa de fond a acordat daunele materiale părţii civile în limitele pretenţiilor formulate. Faptul că sumele datorate de inculpat părţii civile sunt purtătoare de accesorii nu justifică acordarea acestora, atâta vreme cât nu au fost solicitate în termenul prescris de lege în cadrul procesului penal.  Curtea, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă D.G.F.P. Hunedoara împotriva sentinţei penale nr. 46 din 23februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Hunedoara.

 

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Hunedoara. Prin motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta critică modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, apreciind că prejudiciul produs prin fapta inculpatului nu a fost corect stabilit de către instanţele anterioare. Recurenta-parte civilă reiterează cele invocate şi în apel, susţinând că inculpatul R.V.C. trebuia obligat şi la plata accesoriilor calculate până la data plăţii efective a prejudiciului, în conformitate cu prevederile art. 119 alin. (1) şi art. 120 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003. Prin urmare, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare şi obligarea inculpatului şi la plata accesoriilor calculate până la data plăţii efective a prejudiciului, în conformitate cu prevederile art. 119 alin. (1) şi art. 120 alin. (1) dinO.G. nr. 92/2003. Analizând decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate,cât şi din oficiu, în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că recursul declarat în cauză este nefondat, fiind respins ca atare.

 

Înalta Curte a reţinut că în mod corect instanţa de fond a ţinut cont,la stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin fapta inculpatului,de suma de 10.358 lei, reprezentând impozite şi contribuţii salarialec u reţinere la sursă neachitate la scadenţă mai vechi de 30 de zile, dar şi de faptul că, la instanţa de fond, s-a depus de către inculpate dovada achitării sumei de 1.000 lei din cuantumul prejudiciului.

De asemenea, pe parcursul derulării procedurilor în faţa instanţei de fond, partea civilă nu a invocat un alt cuantum al prejudiciului şi nici nu a solicitat obligarea inculpatului la plata accesoriilor, aceste pretenţii fiind formulate tardiv în faţa instanţei de apel, astfel că în mod justificat s-a respins apelul părţii civile ca nefondat, întrucât înmod corect instanţa de fond a acordat daunele materiale părţii civileîn limitele pretenţiilor formulate.

 

Faptul că sumele datorate de inculpat părţii civile sunt purtătoare de accesorii nu justifică acordareaa cestora, atâta vreme cât nu au fost solicitate în termenul prevăzutd e dispoziţiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen. Având în vedere că întinderea prejudiciului cauzat prin infracţiunea comisă de către inculpat a fost corect determinată în considerarea unor probe judicios administrate şi evaluate de către instanţele anterioare, Înalta Curte, constatând că decizia recurată este legală şi temeinică, nefiind incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385ind. 9 C. proc. pen., în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b )C. proc. pen., a respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Hunedoara.

 

În ceea ce priveşte fapta de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, instanta a constatat că acesteia îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii. Astfel, potrivit textului de lege

 

  • Alte articole de acelasi autor:

 

Cum solicitati audierea ca martori a rudelor in cazul contraventiilor la regimul circulatiei rutiere;

-Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca autori de lucrări științifice;

In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident;

– Ce inseamna un avocat in Uniunea Europeana;

Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;

Criterile pe baza carora daunele morale sunt apreciate de Inalta Curte de Casatie si Justitie acordarea daunelor morale in cazul unui prejudiciu de imagine.

www.avocat-tudor.ro

0724260393

Avocat Bucuresti


Ce fapte pot constitui infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de Legea nr.241/2005 si care sunt trecute in cazierul fiscal

Ce fapte pot constitui infractiunea de evaziune fiscala  prevazuta de Legea nr.241/2005 si care sunt trecute in cazierul fiscal

Ce fapte pot constitui infractiunea de evaziune fiscala  prevazuta de Legea nr.241/2005 si care sunt trecute in cazierul fiscal

În tara noastra, frauda fiscală şi spălarea banilor sunt reglementate prin acte normative diferite, respectiv Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism.

 

  • Spre exemplu, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale la articolul 9 alin. 1 prevede ca urmatoarele fapte constituie infractiuni:

 

„Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

 

-ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

-omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

-evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fi ctive;

-alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;

Ce fapte pot constitui infractiunea de evaziune fiscala  prevazuta de Legea nr.241/2005 si care sunt trecute in cazierul fiscal

-executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;

-sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare,fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;

-substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fi scală şi ale Codului de procedură penală.”

 

  • De mentionat insa ca actul normativ respectiv dispune ca sunt

infracţiuni şi urmatoarele fapte:

 

-fapta contribuabilului care nu reface, cu intenţie sau din culpă, documentele de evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control;

-refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verifi cărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somaţie;

 

-împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale;

-reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă;

 

-deţinerea sau punerea încirculaţie, fără drept, a timbrelor, banderolelor ori formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, tipărirea, folosirea, deţinerea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole ori formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate;

-stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor,având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiride la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.

 

  • In vederea combaterii evaziunii fiscale, legiutorul roman a prevazutinsa si alte fapte, in acest fiind HG nr. 1000/2015.

Ce fapte pot constitui infractiunea de evaziune fiscala  prevazuta de Legea nr.241/2005 si care sunt trecute in cazierul fiscal

In acest sens, urmatoarele fapte vor fi trecute in cazierul fiscal:

-ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

-omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

-evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.

-alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat sau de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor.

-executarea de evidențe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor.

-sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.

-substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor sau de către terțe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală și ale Codului de procedură penală.

 

-fapta contribuabilului care nu reface, cu intenție sau din culpă, documentele de evidență contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control.

 

-refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somație.

 -impiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condițiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.

 

-deținerea sau punerea în circulație, fără drept, a timbrelor, banderolelor ori formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special.

 

-tipărirea, folosirea, deținerea sau punerea în circulație, cu știință, de timbre, banderole ori formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

 

-stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul de stat consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.

 

 

  • Alte articole de acelasi autor:

 

Accesul, fara drept, la un sistem informatic, infractiune prevazuta de art. 360 Cod penal;

Care sunt obligatiile conducatorului autovehiculului care se angajeaza in depasire si a celui depasit;

CALITATEA SOCIETATILOR DE ASIGURARE IN PROCESUL PENAL;

-Ce trebuie sa stim despre ce prevede Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri;

Ce prevede Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis

 

www.avocat-tudor.ro

0724260393

Avcat Bucuresti

 

 


In ce situatie infracţiunea de spalare a banilor prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, asimilata infractiunilor de coruptie, s-a dispus achitarea inculpatului pentru neîntrunirea elementelor constitutive.

In ce situatie infracţiunea de spalare a banilor prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, asimilata infractiunilor de coruptie, s-a dispus achitarea inculpatului pentru neîntrunirea elementelor constitutive.  

 

In ce situatie infracţiunea de spalare a banilor prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, asimilata infractiunilor de coruptie, s-a dispus achitarea inculpatului pentru neîntrunirea elementelor constitutive.

  • Solutia de achitare pentru infractiunea de spalare a banilor a fost

dispusa doar in recurs

 

Dupa cum veti vedea, in speta de fata, inculpatul a fost condamnat de instanta de fond si instanta de apel pentru savarsirea infractiunii de spalare a banilor, dupa care, doar in recurs, Inalta Curte de Casatie Si Justitie l-a achitat.

A fost necesar ca instanta suprema sa dea o interpretare corecta probelor dosarului si textelor de lege aferente spetei pentru a se decide ca pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor, este necesar să se stabilească, pe baza probelor certe, că bunurile dobândite, deţinute sau folosite provin din săvârşirea de infracţiuni şi că autorul cunoştea această împrejurare, nefiind suficientă simpla constatare că cel de la care bunurile au fost dobândite este cercetat pentru săvârşirea de infracţiuni, iar autorul cunoştea această din urmă împrejurare.

 

  • conexiunea infractiunii de spalare a banilor cu infractiunea de trafic

de influenta

 

Conform prevederilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legeanr. 656/2002, constituie infracţiunea de spălare a banilor dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

 

Conform art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie sau cu infracţiunile asimilate acestora infracţiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legeanr. 656/2002, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în aceeaşi lege, cum este infracţiunea de trafic de influenţă. În cazul banilor, al bunurilor sau al altor valori provenite din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevederile art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 nu pot fi reţinute în sarcina subiectului activ al infracţiunii de trafic de influenta.

 

  • Prima instanta a avut in vedere doar prezumtii atunci cand a dispus

condamnarea inculpatului

 

A reţinut că, martorul denunţător C.G. – administrator la societatea comercială M. – a fost cercetat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălarea banilor. După sesizare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în cursul lunii decembrie 2004, i-a transmis denunţătorului C.G. o citaţie.

Pentru a cunoaşte motivul pentru care a fost chemat la parchet, denunţătorul a apelat la martorul S.I., care, după ce a aflat problemele pe care le are denunţătorul, s-a oferit să îl pună în legătură cu inculpatul Ţ.V., stiind că acesta are cunoştinţe pe lângă diverse autorităţi şi s-ar putea să îi rezolve problemele în care este cercetat .

 

Denunţătorul C.G.s-a întâlnit cu inculpatul Ţ.V., ocazie cu care i-a arătat actele întocmite de Garda Financiară, de Direcţia Generală a Finanţelor Publice, precum şi invitaţiile primite, inclusiv citaţia emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

Cu acea ocazie, inculpatul a afirmat că problemele sunt destul de grave, dar s-ar putea rezolva, însă costă mult, indicându-i suma de 50.000 euro. Inculpatul i-a spus că are cunoştinţe la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, a fost coleg de liceu cu mai mulţi procurori şi cunoaşte comisari ai Gărzii Financiare, inspectori ai Direcţiei Generale a Finanţelor Publice, prin intermediul şi asupra cărora are influenţă, precum şi că poate rezolva încetarea controlului în mod favorabil pentru denunţător.

 

Au convenit să îi dea inculpatului 40.000 euro, plătiţi în două tranşe ~ prima sumă de 20.000 RON la 25 decembrie 2004, iar a doua zi 60.000 RON, respectiv 20.000 euro. După primirea banilor, inculpatul, împreună cu martorul denunţător au fost în mai multe rânduri atât la poliţie, cât şi la Direcţia Generală a Finanţelor Publice, unde inculpatul Ţ.V. a discutat cu mai mulţi funcţionari ai acestei instituţii.

În luna ianuarie 2005, inculpatul şi martorul denunţător s-au prezentat la cabinetul avocatului D.L. în vederea angajării unui avocat, întrucât nici cercetările penale şi nici controalele financiare nu se finalizau şi nu duceau la o concluzie favorabilă pentru martorul denunţător.

 

Martorul denunţător C.G., la 21 ianuarie 2005, a depus autodenunţul la Parchetul Naţional Anticorupţie, Biroul Teritorial Satu Mare, inculpatul i-a restituit martorului denunţător, în două tranşe, suma de 20.000 euro,respectiv 8.000 euro, prin intermediul avocatului D.L., şi 12.000 euro ulterior, rămânând nerestituită suma de 20.000 euro.

Conform art. 257 C. pen., primirea de bani săvârşită de către o persoană care lasă să creadă că are influenţă asupra unor funcţionari,pentru a-i determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile de serviciu, constituie infracţiunea de trafic de influenţă.

Instanţa a constatat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta, în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legeanr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare. Inculpatul a avut cunoştinţă de faptul că banii primiţi de la martorul denunţător C.G. provin din activitatea ilicită a acestuia în administrarea societăţii comerciale M. Inculpatul a cunoscut rezultatul cercetărilor şi învinuirile aduse administratorului C.G. atât din convorbirile avute cu acesta, cât şi din actele pe care le-a studiat în urma prezentării lor de către denunţătorul C.G.

 

Potrivit art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 12 ani, iar potrivit art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, infracţiunea de spălare de bani, atunci când banii provin din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 78/2000, este infracţiune în legătură directă cu infracţiunea de corupţie, iar, potrivit art. 18 alin. (2), se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în Legea nr. 656/2002, al cărei maxim se majorează cu 3 ani.

 

În consecinţă, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului de a pretinde şi primi bani, cunoscând că aceştia provin din săvârşirea unor infracţiuni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel procurorul şi inculpatul, ambii solicitând, între altele, reţinerea în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

 

  • Instanta de apel doar a redus pedeapsa

 

Curtea de Apel Oradea, a admis apelurile declarate de procuror şi inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi a redus pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de la 2 ani şi 8 luni închisoare la 2 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată înbaza art. 23 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 656/2002 de la 3 ani închisoarela 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (l) lit. b)C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

 

  • Motivele avute in vedere de instanta suprema la achitarea pentru

infractiunea de spalare a banilor

 

In recurs, inculpatul a arătat,  că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzuteîn art. 23 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17lit. e) şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, întrucât nu s-a făcut dovada că a cunoscut împrejurarea că suma de bani pe care a primit-o provenea din săvârşirea de infracţiuni de către cel care i-a remis-o.

 

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că este întemeiată  critica referitoare la greşita condamnare a inculpatului pentru infracţiunea de spălare a banilor

Fapta inculpatului, astfel cum rezultă din probele administrate, nu realizează elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, nici în modalitatea expusă în rechizitoriu şi nici în cea descrisă în sentinţă.

 

Probele administrate nu au relevat că inculpatul ar fi efectuat depunerile de bani sau achiziţionarea bunurilor pe numele altor persoane. În luna mai 2002 a fost adoptată Legea nr. 263/2002 pentru ratificarea Convenţiei europene privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii, încheiată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990. Ulterior, în luna decembrie 2002, a fost publicată Legea nr. 656/2002 care, în art. 23, incriminează fapte sub denumireade „infracţiunea de spălare a banilor” (prin care a fost abrogată şiLegea nr. 2l/ 1999).

 

În ambele acte normative sunt definiţii pentru noţiunile folosite în materia infracţiunii de spălare a banilor (art. 6 dinLegea nr. 263/2002 şi art. l din Legea nr. 656/2002). Fapta inculpatului,menţionată anterior şi pentru care a fost trimis în judecată,exclude incidenţa art. 23 alin. (l) lit. a) şi b) din această lege, nefiind relevate aspecte care să justifice intenţia acestuia de ascundere sau disimulare a originii ilicite a bunurilor. Incriminarea din art. 23 alin. (l)lit. c) din Legea nr. 656/2002 răspunde cerinţelor art. 6 parag. l lit. c)din Convenţia europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrareaşi confiscarea produselor infracţiunii, încheiată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990.

 

Potrivit art. 6 parag. l lit. c) din Convenţie, fiecare stat adoptă măsurile pentru incriminarea, între altele, a faptei constând în „achiziţionarea, deţinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziţionează, le deţine sau le foloseşte ştie, în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse”. Prin „produs” se înţelege orice avantaj economic obţinut din infracţiuni [art. l lit. a) dinConvenţie]; „bun” poate fi un bun de orice natură, corporal sau necorporal, mobil sau imobil etc. [art. l lit. b) din Convenţie].

 

Infracţiuneade spălare a banilor este o infracţiune aflată în conexiune cu o„infracţiune principală”, în sensul art. l lit. e) din Convenţie, adică orice infracţiune în urma căreia produsele sunt rezultate şi susceptibile de a deveni obiectul unei infracţiuni de spălare a banilor. În lipsa unor probe certe, simpla constatare că, la data faptelor săvârşite de inculpat, denunţătorul (administrator la o societate cu răspundere limitată având ca obiect principal de activitate prestări de servicii în construcţii) era cercetat pentru infracţiunile de evaziune şi spălare a banilor constând în aceea că, potrivit rechizitoriului,„ar fi cauzat un prejudiciu bugetului de stat de l.34l.557,3255RON, prin majorarea fictivă a cheltuielilor societăţii”, nu poate justifica concluzia că banii primiţi de către acesta sunt dintre cei obţinuţi prin infracţiunile pretins a fi fost săvârşite de denunţător.

 

Probele administrate dovedesc cert numai faptul că inculpatul, cu titlu de răsplată pentru traficul de influenţă, faptă necontestată de acesta, a solicitat o sumă de bani, din care în final a primit efectiv suma de 40.000 euro. Aşa cum rezultă din textul art. 6 din Convenţie, fapta de spălare abanilor are ca element subiectiv numai intenţia („atunci când sunt comise cu intenţie”), la care se adaugă condiţia ca infractorul să „ştie,în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse” [art. 6 parag. l lit. c)].

 

Aceasta presupune dovedirea prin probe certe că inculpatul, în momentul primirii sumelor de bani, ştia că acei bani provin din infracţiuni săvârşite de denunţător, nefiind admisibile prezumţii.Trimiterea la textul art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, astfel cum rezultă din încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, este legată de fapta descrisă în actul de sesizare – „a dobândit şi folosit bunuri, a efectuat plăţi în interes personal, cu sume de bani provenite din săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă” -deoarece, potrivit textului art. 17 lit. e), sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie sau cu infracţiunile asimilate acestora infracţiunile de spălare a banilor, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârşireaunei infracţiuni prevăzute în Secţiunile a 2-a şi a 3-a, la Secţiunea a 2-a figurand şi infracţiunea de trafic de inñuenţă.

 

În această ipoteză însă, subiectul activ al infracţiunii de trafic de influenţă nu poate fi acelaşi cu cel al infracţiunii de spălare a banilor. .

Recursul declarat de inculpat a fost admis, in baza art. ll pct. 2 lit. a)raportat la art. 10 alin. (l) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută în art. 23alin. (l) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

 

  • Alte articole de acelasi autor:

 

Ce trebuie sa stii despre confiscarea extininsa si confiscarea ca masuri de siguranta;

– Motivele de recurs in noul Cod de procedura civila;

Ce prevede Codul civil despre polita de asigurare;

Care sunt obligatiile conducatorului autovehiculului care se angajeaza in depasire si a celui depasit;

www.avocat-tudor.ro

0724260393

Avocat Bucuresti