Extradarea ca notiune in procesul penal

Extradarea ca notiune in procesul penal

In ce conditii persoana extradabila beneficiaza de regula specialitatii si un exemplu din practica instantelor

Un cabinet avocat din Bucuresti in penal cunoaste definitia extradarii ca fiind un act bilateral de asistenta juridica internationala prin care un stat solicitat preda la cererea unui stat solicitant o persoana urmarita penal si care se afla pe teritoriul celui dintai.

O alta definitie pe care o cunoaste un avocat din Bucuresti in penal este ca extrădarea este una din formele cooperării judiciare internaţionale în materie penală, constand in procedura prin care un stat suveran (statul solicitat) acceptă să predea unui alt stat (statul solicitant) o persoană care se află pe teritoriul său şi care este urmărită penal sau trimisă în judecată pentru o infracţiune ori este căutată în vederea executării unei pedepse în statul solicitant.

Un avocatt din Bucuresti in penal cunoaste ca institutia extradarii este reglementata in Romania prin Constitutie, art.19, art. 9 din Codul penal si Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara international in materie penala.

In acest sens, art.19 din Constitutia Romaniei dispune:

-cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania.

Prin derogare de la prevederile alin (1) cetatenii romani pot fi extradati in baza conventiilor internationale la care Romania este parte, in conditiile legii si pe baza de reciprocitate.

Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati numai in baza unei conventii internationale sau in conditii de reciprocitate.

Expulzarea sau extradarea se hotaraste de justitie.”

Mentionam ca rolul Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti in cazul extradarii este limitat, in cazul extradarii pasive, doar la examenul de regularitate internationala efectuat anterior sesizarii autoritatilor judiciare iar in cazul extradarii active la intocmirea si transmiterea cererii de extradare, pe baza hotararii instantei competente.

In art. 9 din Codul penal se arata ca extradarea se acorda sau poate fi solicitata pe baza de conventie internationala, pe baza de reciprocitate si, in lipsa acestora, in temeiul legii.

Unele referiri cu privire la extradare se regasesc si in art.522/1 din Codul de procedura penala si anume cu privire la la rejudecarea celor judecati in lipsa in caz de extradare “ (1)in cazul in care se cere extradarea sau predarea in baza unui mandat european de extradare a unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului.

Dispozitiile art.404-408 se aplica in mod corespunzator.”

Mentionam ca art. 404-408 se afla in Sectiunea II. Revizuirea din Codul de procedura penala.

Un aspect de importanta majora este ca prin Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene nr.2002/584/JHA s-a hotarat ca intre statele membre ale Uniunii Europene sa se inlocuiasca procedura formala de extradare in cazul persoanelor care se sustrag executarii unei pedepse privative de libertate , aplicata printr-o hotarare de condamnare ramasa definitiva, cu o procedura de predare simplificata.

In Romania Decizia-cadru a fost transpusa prin Titlul III al Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara in materie penala.

  • Conditiile extradarii

Un avocat din Bucuresti in penal va face referire la art.24 din legea 302/2004, cetăţenii români pot fi extrădaţi din România în baza convenţiilor internaţionale multilaterale la care aceasta este parte şi pe bază de reciprocitate, dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

-persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare;

-persoana extrădabilă are şi cetăţenia statului solicitant;

-persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene.

Când extrădarea se solicită în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii, o condiţie suplimentară este ca statul solicitant să dea asigurări considerate ca suficiente că, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei în România.

Este important de precizat ca cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate. Totodata, in scopul constatării îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1)-(3), Ministerul Justiţiei poate solicita prezentarea unui act emis de autoritatea competentă a statului solicitant.

  • in ce situatii este refuzata extradarea

 Situatiile sunt urmatoarele:

-nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de România;

-există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social;

-situaţia persoanei riscă să se agraveze din unul dintre motivele enunţate la lit. b);

-cererea este formulată într-o cauză aflată pe rolul unor tribunale extraordinare, altele decât cele constituite prin instrumentele internaţionale pertinente, sau în vederea executării unei pedepse aplicate de un asemenea tribunal;

-se referă la o infracţiune de natură politică sau la o infracţiune conexă unei infracţiuni politice;

– se referă la o infracţiune militară care nu constituie infracţiune de drept comun.

  • Extradarea voluntara si regula specialitatii

Conform  https://www.juridice.ro  extrădarea poate fi voluntară sau forțată, în funcție de poziția persoanei a cărei extrădare se cere. Astfel, extrădarea este voluntară atunci când persoana solicitată este de acord cu extrădarea și este forțată când decizia de extrădare este luată în pofida împotrivirii persoanei extrădate. În România, potrivit art. 14 alin. (1) Cod penal, extrădarea poate fi acordată sau solicitată în temeiul unui tratat internațional la care statul român este parte ori pe bază de reciprocitate, în condițiile legii.

Procedura și condițiile extrădării sunt reglementate prin Legea nr. 302/2004 privind cooperarea internațională judiciară în materie penală, republicată cu modificările și completările ulterioare.

Remiterea infractorului se poate face doar cu respectarea art. 74 din Legea nr. 302/2004, care consacră regula specialității în cazul extrădării. Astfel, persoana extrădată nu va putea fi urmărită, judecată, deținută în vederea executării unei pedepse și nici supusă oricărei alte restricții a libertății sale individuale, pentru orice fapte anterioare predării, altele decât cea care a motivat extrădarea. Această regulă a fost concepută inițial ca o garanție împotriva judecării infractorilor pentru infracțiuni politice, însă regula specialității a devenit în zilele noastre un principiu fundamental în materie de extrădare și din acest motiv este consacrată în majoritatea tratatelor bilaterale în materie, precum și în Convenția europeană de extrădare (art. 14) și Convenția interamericană privind extrădarea din 1981 (art. 13).

Regula specialității are ca scop garantarea respectării drepturilor persoanei extrădate, prin respectarea condițiilor în care extrădarea a fost acordată și pentru a împiedica eludarea normelor privind extrădarea, prin judecarea extrădatului și pentru alte infracțiuni sau prin supunerea lui la executarea altor pedepse pentru care nu ar fi fost îndeplinite condițiile extrădării.

 

  • Ce prevede legea despre regula specialitatii

Art.74 din Legea 302/2004 prevede despre regula specialitatii ca persoana predată ca efect al extrădării nu va fi nici urmărită, nici judecată, nici deținută în vederea executării unei pedepse, nici supusă oricărei alte restricții a libertății sale individuale, pentru orice fapt anterior predării, altul decât cel care a motivat extrădarea, în afară de cazurile când:

statul care a predat-o consimte; în acest scop, autoritățile române competente vor transmite statului solicitat o cerere însoțită de actele prevăzute la art. 36 alin. (2) și de un proces-verbal în care se consemnează declarațiile persoanei extrădate;

având posibilitatea să o facă, persoana extrădată nu a părăsit, în termen de 45 de zile de la liberarea sa definitivă, teritoriul României, ori dacă a revenit în România după ce a părăsit teritoriul statului român.

Autoritățile române vor lua măsurile necesare în vederea, pe de o parte, unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul României, iar pe de altă parte, întreruperii prescripției potrivit legislației române, inclusiv recurgerea la o procedură în lipsă.

Când calificarea dată faptei incriminate va fi modificată în cursul procedurii, persoana extrădată nu va fi urmărită sau judecată decât în măsura în care elementele constitutive ale infracțiunii recalificate ar îngădui extrădarea.

 În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) cererea adresată statului străin se formulează de către Ministerul Justiției, în baza încheierii instanței competente să soluționeze cauza în primă instanță, la propunerea motivată a Ministerului Public sau în baza încheierii instanței pe rolul căreia se află cauza, dacă extrădarea a fost acordată după trimiterea în judecată a persoanei extrădate, după caz.

 

  • Speta din care rezulta in ce consta extradarea voluntarasi regula specialitatii

Examinând cererea de extrădare și documentele aferente acesteia (astfel cum au fost prezentate de statul solicitant), actele din dosarul instanței române, declarația anterior citată a persoanei extrădabile (exprimată, cu asistență juridică din partea avocatului său ales, după ce acesteia i-au fost explicate consecințele opțiunii sale, fiind astfel pe deplin conștientă de ele) și concluziile formulate în dezbaterile de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei sentințe), Curtea constată, în baza art.47 ș i art. 52 alin.1 lit. c din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară interna ț ională în materie penală, că, față de cetățeanul francez sunt întrunite condițiile extrădării voluntare.

Astfel, Curtea constată că cererea de extrădare, prezentată de statul solicitant pe cale diplomatică, corespunde dispozițiilor art. 36 din Lege, cererea de extrădare fiind însoțită de documentele prevăzute de art. 36 alin. 2 din Lege, respectiv mandatul de arestare emis la data de  de către Parchet mandatul de arestare complementar emis de către Ministerul Public dispozițiile legale aplicabile și adresa Oficiului Federal de Justiție.

Persoana la care se referă cererea respectivă este supusă extrădării din România, conform art.18 din Lege, în condițiile în care, la momentul depistării, se afla pe teritoriul statului român, iar, în statul solicitant, este urmărită penal pentru săvârșirea unor infracțiuni care dau loc la extrădare, potrivit art. 26 din Lege, îndeplinind condițiile referitoare la natura și gravitatea pedepselor aplicabile (privative de libertate, cu o durată mai mare de 1 an).

Sub acest aspect, Curtea constat ă că față de persoana extrădabilă a fost emis un mandat de arestare, a fost emis de către Ministerul Public un mandat de arestare complementar, fiind acuzată de săvârșirea infracțiunii de furt și ulterior de săvârșirea infracțiunilor de furt în bandă și pe meserie și escrocherie pe meserie .

În fapt, s-a re ț inut că, a solicitat un comision de vânzare în legătură cu achiziționarea unei proprietăti. După negocieri îndelungate pe e-mail ș i întâlniri personale s-a convenit o întâlnire  pentru a verifica lichiditatea vânzătorului. Cu ocazia acestei întâlniri bancnotele autentice arătate de către victimă au fost schimbate în mod neobservat cu un plic cu hârtie mărununțită. Banii aratati de victimă au fost furati..

Raportat la faptele astfel descrise, Curtea constată că este îndeplinită cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 24 alin. 1 din Lege, întrucât faptele respective sunt incriminate și de legea penală română, ca infracțiune de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplicarea art 35 Cod penal și art. 77 lit. a Cod penal, cu un maxim al pedepsei închisorii de 5 ani și dau loc la extrădare, potrivit art. 24 alin. 3 din Lege independent de încadrarea juridică și terminologia folosită.

De asemenea, din informațiile furnizate în documentele aferente cererii de extrădare, rezultă că, potrivit legii statului solicitant, nu a intervenit prescripția răspunderii penale, arătându- se că termenul acesteia este de 15 ani de la comiterea infracțiunii, adică ianuarie 2034, și în raport cu perioada de săvârșire a faptelor descrise, o astfel de prescripție nu este incidentă nici conform legii penale române, astfel că nu există motiv de a fi refuzată extrădarea, potrivit art. 33 din Lege,

Totodată, Curtea constată că, în privința persoanei extrădabile, nu este incident niciun motiv de refuz (obligatoriu sau opțional) al extrădării, dintre cele prevăzute în art.21 și art.22 din Lege, nefiind identificată nici vreo cauză de amânare a predării, potrivit art.58 din Lege.

Față de aceste considerente, Curtea, în baza art.47 ș i art. 52 alin.1 lit. c ș i alin.3 teza I din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciar ă interna ț ională în materie penală, va admite cererea de extrădare formulată de statul solicitant.

Cabinetul de avocatura Tudor Ion asigura asistenta juridica si reprezentare in cazul cererilor de

extradare si mandatului european de arestare.

  •  Alte articole de acelasi autor:

Din ce motive poate fi refuzata extradarea si ce au motivat instantele privind refuzul extradarii

Cum poate fi depistat un conducator auto care a comis o contraventie in alta tara

Ce modificari aduce proiectul de lege pentru actualizarea legislației privind cooperarea judiciară internațională în materie penală

In ce situatie nu este informata legal persoana despre prelucrarea datelor sale personale si are dreptul sa ceara stergerea acestora si cum rezulta din practica instantelor

Cum procedeaza instanta daca parintii firesti refuza adoptia copilului;

–In ce conditii o persoana poate fi condamnata pentru punerea in circulatie;

-In ce situatii martorul care nu declara realitatea nu este condamnat pentru infractiunea de marturie minicinoasa;

-Ce infractiuni contra securitatii nationale prevede Codul penal;

-In ce situatii se aplica răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri;

–Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;

-Criterile pe baza carora daunele morale sunt apreciate de Inalta Curte de Casatie si Justitie acordarea daunelor morale in cazul unui prejudiciu de imagine;

-Cum a motivat instanta revocarea unei masuri preventive dispuse fata de un inculpat acuzat de savarsirea unei infractiuni grave;

–Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;

–Infractiunea de evaziune fiscala savarsita prin “sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate”.

Responsabilitate,pofesionalism,confidentialitate fata de client

INTREABA UN AVOCAT

www.avocat-tudor.ro

avocat_tudorion@yahoo.com

0724260393

 


Infractiuni informatice

Infractiuni informatice

Ca avocat Bucuresti penal infractiuni informatice redau o speta privind accesul fara drept la un sistem informatic din care rezulta ca acesta constituie infractiune chiar daca inculpatii au primit numele de utilizator și parolele aferente chiar de la cei în drept să le utilizeze,

Un avocat Bucuresti penal infractiuni informatice cunoaste ca in conformitate cu prevederile art.42 alin.(1) din Legea nr. 161/2003 “accesul fara drept la un sistem informatic  constituie infractiune”. In alineatele urmatoare sunt prevazute doua variante agravante, atunci cand fapta este savarsita in scopul obtinerii de date informatice si atunci cand  fpta este savarsita prin incalcarea masurilor de securitate.

Reglementarea legala urmareste sa protejeze sistemele informatice si datele stocate pe acestea.
Sistemul informatic este definit in art.35 al.(1) lit. a) ca fiind orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate in relatie functionala, dintre care unul sau mai multe asigura prelucrarea automata a datelor, cu ajutorul unui program informatic.

Elementul material al acestei infractiuni  este reprezentat de accesarea propriu-zisa fara insa ca subiectul activ sa fie autorizat. Astfel, o cerinta esentiala a acestei infractiuni este ca fapta sa fie savarsita fara drept.

Sub aspect subiectiv, infractiunea de accesare neautorizata se poate comite cu intentie directa sau indirecta.
Actele de pregatire, desi posibile nu se pedepsesc. Tentativa, potrivit prevederilor art.47 se pedepseste.
Consumarea acestei infractiuni se realizeaza in momentul obtinerii propriu-zise a accesului la sistemul informatic atacat, indiferent de consecintele accesului asupra sistemului informatic si a datelor continute de acesta. Momentul concret al accesului poate fi determinat prin mijloace tehnice specifice(fisiere,jurnal).

  • Odata cu aparitia noului Cod penal a aparut si capitolul „Infractiuni contra sigurantei si integritatii sistemelor si datelor informatice”

Un avocat Bucuresti penal infractiuni informatice  cunoaste ca s-a tinut cont de dispozitiile legii speciale in materie, in vigoare la data aparitiei noului cod., respectiv, legea 161/2003, Titlul III-Prevenirea si combaterea criminalitatii informatice, dar si de practica judiciara si particularitatile spatiului cibernetic.

De exemplu, infractiunea de acces ilegal la un sistem informatic este reglementata intr-o varianta tip si doua variante agravate.

In articolul 360 din Codul penal alin.1 se prevede ca accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepseste.

varianta tip constand in accesarea fara drept a unui sistem informatic.

Prima varianta agravata consta in accesarea unui sistem informatic in scopul obtinerii de date informatice, iar a doua varianta agravata consta in accesarea unui sistem informatic in conditiile unui sistem informatic la care  , prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe informatice accesul este restrictionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori.

Prin sistem informatic , conform art.181 Cod penal se înţelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.

Prin date informatice se înţelege orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic.

In art. 361 Cod penal este reglementata o alta infractiune contra sigurantei si integritatii sistemelor si datelor informatice, anume, interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice, care prevede ca, interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică şi care este destinată unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem informatic se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi interceptarea, fără drept, a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic, ce conţine date informatice care nu sunt publice.

  • speta relevanta pentru infractiunea de acces ilegal la un sistem informatic

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, a precizat că apelul său vizează în primul rând nelegalitatea hotărârii, în sensul că prima instanță, la momentul schimbării încadrării  juridice, nu a realizat o corespondență corectă a încadrării juridice a infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, în sensul că, deși a reținut legea veche, a înlăturat din încadrarea juridică dispozițiile alineatului 3, respectiv, că faptele au fost comise de către inculpați prin încălcarea măsurilor de securitate. A arătat că, astfel cum rezultă și din motivele scrise de apel, și în situația în care accesul la sistemul informatic se face prin introducerea utilizatorului și parolei aferente care aparțin titularului real, atunci când aceasta este realizată de o persoană care nu are acest drept, este vorba de o încălcare a măsurilor de securitate, raportat exclusiv la titularul dreptului de acces la sistemul informatic. A apreciat că trebuiau reținute dispozițiile alin. 3 al art. 42 din Legea nr. 161/2003, ceea ce ar fi determinat o individualizare în alte limite de pedeapsă, ținând cont că acest alineat reglementează o formă agravată a infracțiunii de acces la un sistem informatic. A precizat că cel de-al doilea motiv de apel vizează netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului pedepsei și al modalității de executare. A apreciat că pedeapsa de șase luni închisoare aplicată celor trei inculpați, cu suspendare sub supraveghere, nu corespunde criteriilor de individualizare și nu este în măsură să contribuie la reeducarea inculpaților, astfel cum a reținut instanța de fond.

Analizând sentința penală atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele devoluate, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, se reține că inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție–Structura Centrală pentru săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate, în  scopul obținerii de date informatice  prev. de  art.360 al.1, 2 și 3 Cod penal cu aplic.art.35 alin.1 din Cod penal și art.5 alin.1 din Cod penal, constând în aceea că acești inculpați, în baza unei rezoluții infracționale unice, au accesat în repetate rânduri, fără drept, sistemul informatic cu scopul de a obtine confidențiale aflate în conturile clienților acestei firme.

Situația de fapt re ț inută de prima instanță este probată dincolo de orice îndoială rezonabilă de procesele verbale de perchezitie domiciliară ș i informatică coroborate cu adresele societăților furnizare de servicii internet și procesele verbale de analiză a datelor tehnice, mijloace de probă ce atestă de o manieră obiectivă faptele probatorii, prima instanta expunând exhaustiv mentiunile relevante din cuprinsul acestora.

De altfel, inculpatii nu neagă accesarea aplicatiei respective, ci sustin că au primit numele de utilizator și parolele aferente chiar de la cei în drept să le utilizeze, motiv pentru care au apreciat că utilizarea aplicatiei nu ar fi fost efectuată fără drept, apărare înlăturată în mod temeinic și legal de prima instanta esenta pentru aceea că inculpatii nu au primit dreptul de a utiliza aplicatia de la firma detinătoare, aspect pe care cu certitudine l-au constientizat cu atât mai mult cu cât acestia lucrează pentru societăti concurente din același domeniu.

În ceea ce prive ș te critica parchetului privind încadrarea juridică a faptei, Curtea remarcă o deosebire fundamentală între conditiile de incriminare a variantei agravate a infractiunii prev. de al. 3 al ambele norme de incriminare, în sensul că cerinta esentială ca accesul fără drept la un sistem informatic să se realizeze prin ”încălcarea măsurilor de securitate” , prevăzută de art. 42 al. 3 din L. 161/2003 nu mai există ca atare în textul incriminator al art. 360 al. 3 Cod penal, care prevede ca accesul fără drept să fi fost săvârsit ”cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restrictionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori” , oricare ar fi modalitatea în care se realizează. Astfel, în timp ce reglementarea anterioară condiționa incriminare a de comiterea încãlcãrii respective prin violarea mãsurilor de securitate, în limitele prev. de art. 2 de Conventia privind criminalitatea informatică – Budapesta, 23 noiembrie 2001.

Astfel, asupra normei incriminatoare în forma anterioară, doctrina juridică a statuat în sensul că a ccesarea unei aplicatii în urma autentificării corecte în sistem pe baza utilizării numelui de cont (identificatorului) și parolei corecte, trebuia încadrată ca o infracțiune de acces ilegal la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice (art. 42 alin.1 ș i 2), încadrarea în prevederile art. 42 alin 3 (accesul ilegal la un sistem informatic prin încălcarea măsurilor de securitate) ar fi eronată, întrucât, din punct de vedere tehnic (al sistemului informatic) autentificarea (chiar frauduloasă) s-a făcut corect, fiind introduse datele pe care acesta le recunoaște. Acceptând doar aceste două elemente de siguranță (nume cont și parolă), sistemul nu are alte posibilități de a verifica identitatea utilizatorului în drept și nici nu consideră că au fost încălcate măsurile de securitate.

Or, ”încălcarea măsurilor de securitate” presupune înlăturarea sau forțarea măsurilor de securitate, atunci când pentru obținerea accesului este rezultatul unui procedeu tehnic, cum ar fi: atacul prin parolă, atacul de acces liber, atacul care exploatează slăbiciunile tehnologice, atacul care exploatează bibliotecile partajate, atacul IP ori atacul prin deturnarea sesiunii TCP etc. Astfel, prin fapta incriminat ă de art. 42 al Legii 161/2003 se face distinctia  intre accesul simplu , accesul în scopul obtinerii de date informatice și accesul prin încalcarea masurilor de securitate , care necesită cunostinte tehnice și este mult mai greu de dus la îndeplinire , motiv pentru care se justifică un tratament sancționator mai aspru.

Este adevărat că prin decizia nr. 15/2013 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat în sensul că „folosirea la ATM a cardului autentic, fără acordul titularului său, se accesează fără drept un sistem informatic, în scopul obținerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, fa p tă incriminată de art. 42 al. 1,2 și 3 din L. 161/2003” , însă interpretarea dată de instanța supremă vizează o situație aparte în care obținerea datelor necesare accesării bancomatului –codul PIN- are loc printr-o modalitate frauduloasă complexă din punct de vedere tehnic, respectiv prin montarea la ATM a unui dispozitiv de citire a benzii magnetice și a codului PIN aferent acestuia –skimmere, minivideocamere sau dispozitive tip tastatură falsă, ceea ce evident se circumscrie noțiunii de „încălcare a măsurilor de securitate” .

Ca atare, prima instanță a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor, deosebirea dintre reglementările succesive din punct de vedere al condițiilor incriminării, determină legea penală mai favorabilă ca fiind legea în vigoare la data faptei nefiind întrunite elementele constitutive pentru a se reține varianta agravată a infracțiunii prev. de alin. 3, elemente constitutive ce ar fi îndeplinite în varianta reglementată de Codul penal în vigoare.

În ceea ce privește al doilea motiv de apel, Curtea apreciază că pedepsele aplicate inculpaților reflectă pe deplin criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal din 1969, deoarece gradul de pericol social deși nu este neglijabil nu impune majorarea pedepselor, în considerarea modului de operare, rezultatului produs sau care s-ar fi putut produce, natura datelor la care inculpații au avut acces fără a fi îndreptățiți, mobilul faptelor, dar și persoana inculpaților care nu relevă tendințe antisociale care să necesite aplicarea unor pedepse mai mari sau executarea efectivă a acestora pentru a garanta realizarea scopului pedepsei.

Conform avocat Bucuresti penal infractiuni informatice instanta de control judiciar a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel urmând a rămâne în sarcina acestuia.

  • Alte articole de acelasi autor

Infractiuni Informatice – Perchezitia informatica

Infractiuni informatice

Cum sunt reglementate infractiunile informatice in Codul penal

Infractiunile informatice Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos(art.250 Cod penal)

Pentru ce motive Curtea Constitutionala a respins exceptia ca in mod automat si cu restrangerea dreptului la libertate instanta este obligata sa aplice in mod automat pedeapsa inchisorii in cazul savarsirii de catre un recidivist a infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără permis de conducere

Care sunt ultimele dispozitii privind caracteristicile pe care trebuie sa le aiba echipamentele informatice ce pot fi primite, cumpărate, păstrate şi folosite de către deţinuţi

Cabinet de avocatura Tudor Ion
www.avocat-tudor.ro

0724260393


Arestare preventiva. Persistenta pericolului social

Arestare preventiva. Persistenta pericolului social

Arestare preventiva. Persistenta pericolului social

Man in handcuffs

Daca inculpatul a premeditat talharia, a pregătit săvârșirea faptei, a comis-o pe timp de noapte și cu violenta infracțiunea în sine prezintă un grad ridicat de pericol.

Ca avocat in Bucuresti penal cunosc faptul ca in cauzele in care inculpatul este arestat, instanta sesizata este datoare sa verifice in cursul judecatii legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Cand constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau  ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta dispune prin incheiere motivata mentinerea starii de arest.

Din axperienta ca avocat Bucuresti penal  cunosc cazuri in care nu trebuia sa fie dispusa masura arestarii preventive si ca dupa trecerea a mai multor termene de judecata s-a dispus o masura mai usoara, desi inca de la data propunerii masurii de arestare preventive se putea aplica.

 

  • In aprecierea persistentei pericolului pentru ordinea publica a lasarii in libertate a inculpatului trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect de jurisprudenta CEDO (Letellier c Frantei),

 S-a a statuat ca in masura in care dreptul national o recunoaste-prin gravitatea deosebita si prin reactia particulara a opiniei publice, anumite infractiuni pot suscita o “ tulburare a societatii” de natura sa justifice o detentie preventiva.

Este adevarat ca preventia de libertate este o masura grava si ca mentinerea acesteia nu se justifica decat atunci cand alte masuri , mai putin severe, au fost luate in considerare si apreciate ca fiind insuficiente pentru protejarea interesului public (Saadi contra Regatului Unit), iar mentinerea arestului preventiv in pofida prezumtiei de nevinovatie, prevaleaza asupra regulilor privind libertatea individuala.

In jurisprudenta sa Curtea Europeana a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptate pentru arestarea  si, desigur, mentinerea acestei masuri a unui inculpat, suspectat ca a comis o infractiune: pericolul ca acuzatul sa fuga, riscul ca acuzatul, odata pus in libertate, sa impiedice aplicarea justitiei, riscul sa comita noi infractiuni, sau sa tulbure ordinea publica.

In solutiile adoptate instanta suprema a constatat ca este indeplinita una dintre aceste conditii, respectiv, pericolul ca inculpatul sa tulbure linistea publica, astfel incat a apreciat ca lasarea in libertate a inculpatului  ar genera cresterea sentimentului de nesiguranta al populatiei si ar fi de natura a conduce la scaderea increderii populatiei in capacitatea de protectie a organelor statului, acesta avand obligatia de a avea un mecanism care sa descurajeze comiterea de asemenea fapte.

  • In afara de conditia pericolului pentru ordinea publica conform art.223 Cod procedura penala, un avocat Bucuresti penal cunoaste ca arestarea preventive presupune si alte conditii:

-sa existe probe din care sa rezulte suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit o infractiune;

Sa nu existe vreo cauza care impiedica punerea in mscare sau exercitarea actinuii penale

prevazuta de art.16 Cod procedura penala si anume:

Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:

  1. a) fapta nu există;
  2. b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;
  3. c) nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;
  4. d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;
  5. e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;
  6. f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;
  7. g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;
  8. h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;
  9. i) există autoritate de lucru judecat;
  10. j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

-sa fi fost pusa in miscare actiunea penala pentru infractiunea pentru care exista suspiciunea ca a fost savarsita de inculpat.

-sa existe unul din cazurile prevazute de art.223 alin.(1) lit.a)-d) Cod procedura penala si anume:

  1. a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
  2. b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
  3. c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;
  4. d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.

-masura arestarii preventive sa fie necesara in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, aal impiedicarii inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecta ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni

-masura arestarii preventive sa fie propoertionala cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului si necesara pentru realizarea scopului urmarit pentru dispunerea acesteia.

  • speta din care rezulta in ce consta pericolul social pentru care s-a dispus arestarea preventiva

Din actele dosarului rezultă că în jurul orelor 22,00 fiind mascat și având asupra lui o bâtă din lemn inculpatul a intrat în curtea barului unde a aplicat două lovituri în zona capului părții vătămate – vânzătoarea apoi i-a luat geanta de culoare neagră care conținea suma de 280 lei, un telefon mobil, un inel din aur, un portmoneu cu actul de identitate și cheile de la locuință, cauzând un prejudiciu în total de 1.200 lei. Prin loviturile aplicate părții vătămate i-au fost provocate leziuni traumatice corporale.

Faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de: talharie.

Față de propunerea Parchetului instanța apreciază că în cauză există indicii temeinice, în sensul că inculpatul ar fi autorul infracțiunii de tâlhărie în modalitatea reținută în cuprinsul rezoluției de punere în mișcare a acțiunii penale și în referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive. Presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta se întemeiază pe conținutul proceselor verbale de constatare și de cercetare la fața locului, precum și plângerea părții vătămate, planșele foto și declarațiile martorilor.

Pentru luarea măsurii arestării preventive nu este necesar să existe probe indubitabile pe baza cărora inculpatul să poată fi condamnat, fiind suficient să existe indicii temeinice. Săvârșirea faptei, cu vinovăție pe care o presupune infracțiunea de tâlhărie, se va stabili de către instanță cu ocazia soluționării fondului cauzei, în urma analizării tuturor mijloacelor de probă administrate atât în faza urmăririi cât și în faza judecății.

Parchetul și-a întemeiat propunerea de arestare preventivă pe dispozitia care prevede că se poate aplica măsura arestării preventive în cazul săvârșirii unei infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Analizând  actele și lucrările dosarului de urmărire și văzând dispozițiile legale, instanța stabilește că prima condiție, aceea a limitelor de pedeapsă este îndeplinită, având în vedere că fapta se pedepsește cu închisoare.

Față de i nculpat s-a luat măsura reținerii pe timp de 24 ore.

Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modalitatea și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, printr-o violență deosebită, că inculpatul a premeditat  și a pregătit săvârșirea faptei, a comis-o pe timp de noapte și infracțiunea în sine prezintă un grad ridicat de pericol.

Față de astfel de acte infracționale, autoritatea statului trebuie să reacționeze prompt în vederea prevenirii comiterii altor fapte cu violență din partea autorilor acestora.

În consecință instanța apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de Cod de procedură penală și că există probe că lăsarea lui în libertate în continuare prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.  Apreciază de asemenea că luarea acestor măsuri preventive răspunde exigențelor prevăzute de Codul de procedură penală și de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Luarea unei alte măsuri preventive nefiind eficientă, motiv pentru care instanța va  dispune arestarea preventivă a inculpatului  pe durata a 29 de  zile, începând cu data  de  9 iulie 2012 până la data de 6 august 2012 inclusiv .

Avocat Bucuresti penal a constatat ca instanta a respins cererea inculpatului privind aplicarea măsurii obligării de a nu părăsii țara.

Va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare din care 100 lei onorariu avocațional din oficiu care se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

  • Alte articole de acelasi autor: 

-cum te aperi in instanta cand esti acuzat de neacordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati in traversarea drumului public;

-in ce consta reaua credinta in cazul savarsirii infractiunii de abandon-de familie si ce prevad celelalte infractiuni contra familiei;

– cand politia nu a probat ca s-a trecut pe culoarea rosie-a semaforului;

-in ce situatii se cere lamurirea ori completarea raportului de expertiza sau o noua expertiza;

Cantitatea de droguri mare detinuta pentru consum propriu si monitorizarea limbajului codificat a determinat acuzația de trafic de droguri de mare risc

Cum a motivat instanta pedeapsa pentru savarsirea infractiunilor de detinere de droguri de risc in vederea consumului propriu si conducere pe drumurile publice a unui vehicul de catre o persoana aflata sub influenta substantelor psihoactive

Introducerea în tara de droguri disimulate într-un plic poștal expediat din strainatate constituie infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc si nu deținerea de droguri pentru consum propriu

Cum a motivat instanta pedeapsa pentru savarsirea infractiunilor de detinere de droguri de risc in vederea consumului propriu si conducere pe drumurile publice a unui vehicul de catre o persoana aflata sub influenta substantelor psihoactive

 

In ce cazuri constituie provocare documentarea infractiunilor de trafic de droguri prevazuta de Legea 143/2000 prin folosirea investigatorilor acoperiti

 

PUNE O INTREBARE

Date de contact

www.avocat-tudor.ro

0724260393

avocat_tudorion@yahoo.com

 

 

 

 


In ce conditii esti cercetat pentru savarsirea unei infractiuni in cazul armelor neletale supuse autorizării conform Legii 295/2004 privind regimul armelor si munitiilor sau se suspenda dreptul de detinere,folosire arma

In ce conditii esti cercetat pentru savarsirea unei infractiuni in cazul armelor neletale supuse autorizării conform Legii 295/2004 privind regimul armelor si munitiilor sau se suspenda dreptul de detinere,folosire arma

Cel care detine o autorizatie conform Legii 295/2004 privind regimul armelor si munitiilor trebuie sa respecte anumite obligatii chiar daca detine o arma neletala. In caz contrar,pot deveni incidente dispozitiile Codului penal si se fac cercetari pentru pentru savarsirea unei infactiuni.
In alte cazuri se poate suspenda dreptul de deţinere, respectiv de port şi folosire a armelor

Astfel,art.25 din Legea 295/2004 privind regimul armelor si munitiilor prevede urmatoarele despre valabilitatea permisului de armă:
(1) Permisul de armă are o valabilitate de 5 ani, termen care se calculează de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri.
(2) În vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă, titularul acestuia este obligat să se prezinte înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (1) la structura de poliţie competentă în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cu armele înscrise în permis, precum şi cu documentele stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Valabilitatea permisului de armă se prelungeşte de către autoritatea competentă pentru o perioadă de 5 ani, dacă titularul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c)-f), h) şi i), iar armele destinate folosirii în condiţiile prezentei legi au efectuată inspecţia tehnică periodică.
(4) Permisul de armă conferă titularului drepturile prevăzute de lege şi după radierea din acesta a armelor înstrăinate prin vânzare,donatie,închiriere sau comodat, până la expirarea termenului de valabilitate.

Din dispozitiile de mai sus ale art.25 alin.(1 si 2 din Legea 295/2004,privind regimul armelor si munitiilor,modificata si republicata,rezulta ca titularul este obligat sa se prezinte inainte de termenul de 5 ani de la data eliberarii sau dupa caz,de la data ultimei prelungiri a valabilitatii permisului de arma,la structura de politie competenta,cu arma inscrisa in permis si cu documentele stabilite in normele metodologice de aplicare a legii,pentru prelungirea valabilitatii permisului de arma.

In caz de nerespectarea acestor dispozitii,potrivit art.342 alin.6 din Codul penal,nedepunerea armei si munitiei aferente la un armurier autorizat in termen de 10 zile de la expirarea perioade de valabilitate a permisului de arma constituie infractiune.

• Ce se intampla in continuare

Se intocmeste un dosar penal in care se va incepe urmarirea penala pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.342 alin.6 din Codul penal..
Se vor administra probe,intre care o expertiza criminalistica,se verifica imprejurarile care au succedat,insotit si succedat fapta comisa,mijloacele si scopul propus.
Arma urmeaza sa fie introdusa in camera de corpuri delicate si se va confisca.

In continuare,dosarul va fi inaintat instantei de judecata care va dispune o solutie in cauza.
Daca imprejurarile concrete de comitere,precum si conduita celui in cauza,demonstreaza lipsa de importanta a faptei si duc la aprecierea ca nu prezinta un interes public urmarirea acesteia se poate dispune clasarea cauzei penale.

• Care sunt drepturile şi obligaţiile posesorilor armelor neletale supuse
autorizării
In contextul mai sus aratat este necesar sa cunoastem care sunt drepturile şi obligaţiile posesorilor armelor neletale supuse autorizării.
Acestea rezulta din dispozitiile art.58 din Legea 58/2004,si sunt urmatoarele:

(1) Dispoziţiile referitoare la acordarea permisului de armă, la înscrierea armei în permisul de armă, la drepturile şi obligaţiile solicitantului armei letale, prevăzute la art. 22 alin. (1) şi (2), art. 23 alin. (1), art. 26 şi 50, se aplică şi în ceea ce priveşte armele neletale supuse autorizării.
(2) Valabilitatea permisului de armă se prelungeşte de către structura de poliţie competentă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul, reşedinţa sau, după caz, locul de rezidenţă titularul dreptului dacă acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 57 alin. (4). Prevederile art. 25 alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător.
(3) În cazul armelor prevăzute în categoria C pct. 23 din anexă, destinate pentru colecţie, autorităţile competente pot acorda numai un drept de deţinere. Prevederile art. 27 se aplică în mod corespunzător.

• In ce conditii dreptul de deţinere, respectiv de port şi folosire a
armelor neletale supuse autorizării se anulează
Dacă titularul se află în una dintre următoarele situaţii:
a) nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 57 alin. (4) lit. a), c) şi d);
b) nu se prezintă până la împlinirea termenului prevăzut la art. 25 alin. (1) pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă;
c) a decedat sau a fost declarat dispărut prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă;
d) a săvârşit într-o perioadă de 2 ani două contravenţii prevăzute de prezenta lege sau o contravenţie pentru care legea prevede sancţiunea contravenţională complementară a anulării dreptului de deţinere ori, după caz, de port şi folosire a armelor;
e) se constată faptul că titularul a folosit armele deţinute, cu încălcarea condiţiilor prevăzute la art. 27 alin. (1) şi (4);
f) titularul a pierdut armele sau acestea i-au fost sustrase în împrejurări imputabile acestuia;
g) se constată că, la data acordării permisului de armă, nu îndeplinea condiţiile prevăzute de lege pentru portul şi folosirea armelor;
h) dreptul de deţinere, respectiv de port şi folosire a armelor neletale s-a acordat pe baza unor documente sau informaţii false.

• In ce situatii dreptul de deţinere, respectiv de port şi folosire a armelor
neletale supuse autorizării se suspenda:
a) titularul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 57 alin. (4) lit. b);
b) titularul a săvârşit una dintre contravenţiile pentru care legea prevede sancţiunea contravenţională complementară a suspendării dreptului de deţinere, respectiv de port şi folosire.
(3) În cazul în care persoana se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) sau (2), organul competent retrage permisul de armă, iar titularul este obligat să facă dovada faptului că a depus armele la un armurier autorizat, cu excepţia situaţiei în care armele se ridică de către organele de poliţie. Prevederile art. 29 şi 30 se aplică în mod corespunzător.
(4) Măsura anulării sau suspendării dreptului de deţinere, respectiv de port şi folosire a armelor neletale supuse autorizării se comunică, în scris, titularului dreptului ori, în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), succesorilor acestuia. Prevederile art. 46 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.

• Care sunt condiţii generale privind deţinerea armelor
(1) Orice persoană fizică sau juridică care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege are dreptul să deţină la domiciliul, reşedinţa, sediul sau punctul de lucru de arme şi muniţii.
(2) Persoanele fizice şi juridice care au dreptul să deţină, să poarte, să folosească sau, după caz, să desfăşoare operaţiuni cu arme din categoriile B, C şi D din anexă, piese şi muniţii corespunzătoare sunt obligate să permită controlul armelor, pieselor şi muniţiilor deţinute, la solicitarea organelor de poliţie şi să asigure securitatea acestora. Condiţiile de asigurare a securităţii acestor arme se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Armele pentru care s-a acordat doar dreptul de deţinere pot fi transferate de proprietarul lor în alt spaţiu decât cel menţionat în documente numai cu acordul scris al poliţiei, în conformitate cu procedura care va fi reglementată prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

• Care sunt principalele obligaţii ale deţinătorilor armelor
(1) Deţinătorii armelor letale sau neletale sunt obligaţi să anunţe de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore, cel mai apropiat organ de poliţie despre dispariţia, pierderea sau furtul acestor arme.
(2) Este interzisă înstrăinarea de către titular a autorizaţiei de procurare a armei, a certificatului de deţinător şi a permisului de armă, cu excepţia situaţiei în care documentul este depus la organul de poliţie competent.
• Alte articole ale autorului
-Ce prevede legislatia drogurilor daca consumatorul de droguri cercetat nu este cooperant cu procurorul sau nu isi da acordul pentru a fi inclus in programul de asistenta a persoanelor consumatoare de droguri;
–Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
–Ce a avut in vedere I.C.C.J cand a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului ca urmare a împăcării părţilor.
-In ce conditii in cazul cererii de divort din culpa exclusiva a paratului acesta poate fi obligat la plata unei prestatii compensatorii sub forma unei rente viagere;
–Cum solicitati audierea ca martori a rudelor in cazul contraventiilor la regimul circulatiei rutiere;
-Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca autori de lucrări științifice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident;
-Ce inseamna un avocat in Uniunea Europeana;
–Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;
–Criterile pe baza carora daunele morale sunt apreciate de Inalta Curte de Casatie si Justitie acordarea daunelor morale in cazul unui prejudiciu de imagine.
Cabinet avocat Tudor Ion
Responsabilitate, profesionalism,loialitate fata de client
www.avocat-tudor.ro
0724260393


Ce prevede legislatia drogurilor daca consumatorul de droguri cercetat nu este cooperant cu procurorul sau nu isi da acordul pentru a fi inclus in programul de asistenta a persoanelor consumatoare de droguri

Ce se intampla daca consumatorul de droguri cercetat nu este cooperant cu procurorul sau nu isi da acordul pentru a fi inclus in programul de asistenta a persoanelor consumatoare de droguri

Legea 143/2000 nu sanctioneaza consumul in sine de droguri,dar in multe cazuri consumatorii de droguri ajung sa fie condamnati pentru alte fapte, ilicite,dar in legatura cu aceasta.
De exemplu,detinerea,vanzarea,oferirea sau procurarea de droguri sunt pedepsite de Legea 143/2000.

Dupa cum se cunoaste,consumul de droguri pe o perioada mai indelungata presupune probleme de natura medicala.
Din acest motiv,legiutorul roman a avut in vedere in primul rand solutionarea medicala a unor astfel de probleme,nicidecum o pedeapsa,cum ar fi cea cu inchisoarea.
In acest scop,persoana care detine illicit droguri pentru consum propriu poate fi inclusa cu acordul sau intr-un program de asistenta a persoanelor consumatoare de droguri.

Astfel,art.27 din Legea nr.143/2000 se refera la masuri impotriva consumului illicit de droguri si prevede despre consumul de droguri aflate sub control naţional,ca acesta este interzis fara prescriptive medicala pe teritoriul României.

Cu toate acestea,in lege se prevede si ca persoana care consumă ilicit droguri aflate sub control naţional poate fi inclusă, cu acordul său, într-un program integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri. Manifestarea acordului de includere în circuitul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri se face prin semnarea unui document, potrivit regulamentului pentru aplicarea dispoziţiilor legii.

Tot in acelasi scop,in art.19,referitor la sancţionarea traficului şi a altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional se prevede ca,in
cazul în care un consumator este condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea unei alte infracţiuni decât cele prevăzute la art. 4, instanţa poate dispune includerea acestuia într-un program terapeutic derulat în sistemul penitenciar.

De asemenea,art. 191 prevede ca,in cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzute la art. 4, procurorul dispune, în termen de 24 de ore de la începerea urmăririi penale, evaluarea consumatorului de către centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog,în scopul includerii acestuia în circuitul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri.

După primirea raportului de evaluare, întocmit de centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, în baza expertizei medico-legale în termen de 5 zile, procurorul dispune, cu acordul învinuitului sau inculpatului, includerea acestuia în programul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri.

Dacă împotriva învinuitului sau inculpatului s-a luat măsura arestării preventive, aceasta poate fi revocată sau înlocuită cu altă măsură preventivă.
În toate cazurile, urmărirea penală este continuată potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.

Conform art. 19 ind.2, dacă până în momentul pronunţării hotărârii, inculpatul respectă protocolul programului integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri, instanţa de judecată poate să nu aplice nici o pedeapsă acestuia sau să amâne aplicarea pedepsei.

În cazul în care amână aplicarea pedepsei, instanţa stabileşte în cuprinsul hotărârii data la care urmează să se pronunţe asupra pedepsei, interval de timp care nu poate fi mai mare de 2 ani, corelat cu durata programului integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri.

Intervalul de timp dintre momentul pronunţării hotărârii şi data stabilită de instanţă, potrivit alin. (2), constituie perioadă de probă pentru inculpat.

• Pentru învinuitul sau inculpatul care refuză includerea într-un
program integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri, se aplică dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură penală.

Aceasta masura se justifica prin faptul ca un consumator de droguri poate prezenta pericol pentru societate. Fiind dependent de droguri si pentru ca nu are intentia sa se trateze, poate savarsi o infractiune prevazuta de Codul penal sau de legile speciale,cum ar fi cea prevazuta de Legea nr.143/2000,astfel ca se impune o masura de siguranta,coercitiva pentru a fi obligat la tratament medical sau chiar internare medicala.

Legea mai prevede si ca,dacă inculpatul nu respectă programul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri, instanţa poate să amâne încă o dată aplicarea pedepsei, pentru acelaşi termen, şi reincluderea în circuitul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri sau să aplice pedeapsa prevăzută de lege.
• Alte articole de acelasi autor:
–Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
–Ce a avut in vedere I.C.C.J cand a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului ca urmare a împăcării părţilor.
-In ce conditii in cazul cererii de divort din culpa exclusiva a paratului acesta poate fi obligat la plata unei prestatii compensatorii sub forma unei rente viagere;
–Cum solicitati audierea ca martori a rudelor in cazul contraventiilor la regimul circulatiei rutiere;
-Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca autori de lucrări științifice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident;
-Ce inseamna un avocat in Uniunea Europeana;
–Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;
–Criterile pe baza carora daunele morale sunt apreciate de Inalta Curte de Casatie si Justitie acordarea daunelor morale in cazul unui prejudiciu de imagine.
Cabinet avocat Tudor Ion
Responsabilitate, profesionalism,loialitate fata de client
www.avocat-tudor.ro
0724260393