In ce conditii o persoana care a comis o fapta penala nu raspunde pentru ca fapta este justificata

In ce conditii o persoana care a comis o fapta penala nu raspunde pentru ca fapta este justificata

In legea penala exista nu numai norme care sanctioneaza un anumit comportament,dar si norme care inlatura caracterul nepermis al unor fapte,chiar daca acesta este incriminata. Se apreciaza ca fapta respectiva nu este contrara dreptului si ordinii de drept.
In literatura juridica s-a aratat ca fapta comisa in aceasta modalitate nu tulbură ordinea de drept, deoarece nu există niciun prejudiciu pentru societate, comportarea celui care se salvează, sacrificând un alt bun, fiind conformă intereselor ordinii de drept.

Un exemplu in acest sens este al celui care comite o fapta penala fiind in stare de legitima aparare.
Astfel,in art.19 Cod penal se arata ca este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
Se prezumă a fi în legitimă apărare, acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii.

Alte cauze justificative sunt starea de necesitate,exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii,consimtamantul persoanei vatamate.
Legiuitorul impune insa anumite conditii pentru existenta acestor fapte care inlatura raspunderea penala.
Din dispozitiile art. 20 din Codul penal,care reglementeaza starea de necesitate, la care ne referim in continuare,se constata care sunt aceste conditii.

• Cum este definita de legiuitor starea de necesitate
In textul de lege mentionat se arata ca este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de necesitate.
In acest sens se arata ca este în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat altfel viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.

• Care sunt conditiile pentru existenta starii de necesitate
Una din conditii este ca fapta prevăzută de legea penală comisă în stare de necesitate trebuie sa fie săvârşită sub imperiul unei constrângeri de factură psihică. De aici apare si necesitatea de a înlătura pericolul, fără vinovăţie care să genereze răspundere penală.

Pentru existenta starii de necessitate este necesar ca pericolul sa aiba un caracter imediat si inevitabil,adica nu putea fi inlaturat altfel,iar amenintarea de catre acest pericol sa fie asupra unor valori precum:viata,integritatea corporala sau sanatatea unei persoane,un bun important,intersul general.

De asemenea,actiunea de salvare trebuie sa se efectueze prin comiterea unei fapte prevazute de legea penala, care sa fi constituit singurul mijloc de inlaturare a pericolului.
Un caz special il reprezinta excesul neimputabil în acţiunea de salvare,aceasta fiind o cauză de neimputabilitate, prevăzută de art. 26 alin. (2) NCP, iar depăşirea limitelor stării de necesitate constituie o circumstanţă atenuantă legală, conform art. 75 alin. (1) lit. c) NCP.

Astfel,in art.26 Cod penal se arata ca nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depăşit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului.
De asemenea,nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de necesitate, care nu şi-a dat seama, în momentul comiterii faptei, că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat

• Alte conditii necesare pentru existenta starii de necesitate sunt
urmatoarele:
-salvarea nu este cu putinta decat prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.
In acest sens,un exemplu este cel al soferului care depaseste viteza legala pentru a salva viata unui bolnav.

-starea de necesitate presupune o stare de pericol din care cel amenintat nu poate salva pe altul decat recurgand la o fapta penala.
In literatura juridica s-a apreciat ca starea de necesitate este justificata pe ideea de constrangere morala,pericolul grav in care se afla o persoana o constringe pe aceasta sa comita o fapta prevazuta de legea penala,aceasta actionand fara sa existe o dirijare libera a vointei sale.
Cu alte cuvinte,a actionat sub imperiul constrangerii psihice pentru salvarea unei valori mai pretioase decat cea sacrificata.

Un exemplu din practica instantelor este fapta inculpatului de a circula cu o viteza nelegala si cu o imbibatie alcoolica peste limita legala,motivand ca trebuit sa procure un medicament pentru cel bolnav de cancer,nu poate fi considerate ca a fost comisa in stare de necesitate.pericolul trebuie sa fie o realitate efectiva,nu o banuiala sau o impresie a faptuitorului;daca acesta se afla in eroare asupra existentei pericolului,vor fi aplicabile regulile privitoare la eroarea de fapt(Decizia 1457/1998CABucuresti s.II_a penala).

Pericolul sa fie iminent,adica,acesta a devenit imediat amenintator,actiunea fiind in curs de desfasurare si sa nu poata fi inlaturat in alt mod decat savarsind o fapta penala.
Daca persoana respectiva a avut reprezentarea ca existau si alte mijloace de salvare decat incalcarea legii,nu se va putea invoca starea de necesitate.

Si intr-o astfel de situatie,trebuie avuta in vedere starea psihofizica a persoanei,respectiv,daca a avut reprezentarea ca pericolul putea fi inlaturat si in alt mod decat prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.

In literatura juridica s-a dat exemplul ca,nu poate invoca starea de necesitate inculpatul care a condus fara permis pentru a transporta un prieten la gara,chiar daca acesta se grabea sa ajunga in localitatea unde domicilia pentru a-si salva familia si bunurileamenintate de inundatie,deoarece in acest caz existau si alte mijloace licite spre a transport ape cel interesat la gara. Solutia este corecta numai daca,in adevar,in momentul in care s-a impus deplasarea la gara a persoanei in nevoie,existau mijloace licite de deplasare,la dispozitia acesteia;daca asemenea mijloace nu ar fi existat la ora cand trebuia sa faca deplasarea sau fata de conditiile concrete din localitatea respectiva,credem ca se putea invoca starea de necesitate.

-sa fie necesara si de neinlaturat comiterea unei fapte prevazute de legea penala.
-urmarile faptei sa nu fie vadit mai grave decat daca pericolul nu era inlaturat.
• Alte articole de acelasi autor:
Ce neregularitate a procesului verbal de contraventie rutiera se poate invoca in instanta conform ultimei hotarari a instantei supreme publicate recent in Monitorul Oficial;
–Ce masuri trebuiesc intreprinse daca ti-a fost avariata masina;
–Ce avantaje prezinta solicitarea de despagubiri accidente in cadrul procesului penal;
–Actiunea in despagubire dintr-un contract de asigurare nu poate fi respinsa doar pentru motivul ca asiguratul nu a reclamat evenimentul in termenul prevazut in contract;
–Ce prevede Ordinul nr. 1343/2006 din 06/11/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis.
– In ce situatii autoritatea parinteasca este exercitata dupa divort doar de catre un parinte.
–Preeminenta conventiei europene a drepturilor omului in dreptul intern roman;
-Infractiuni informatice
–Ce nu trebuie sa omiteti in cererea de chemare in judecata prin care contestati un act administrativ fiscal;
–Cum solicitati audierea ca martori a rudelor in cazul contraventiilor la regimul circulatiei rutiere;
-Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca autori de lucrări științifice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident;
– Ce inseamna un avocat in Uniunea Europeana;
–Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;
–Criterile pe baza carora daunele morale sunt apreciate de Inalta Curte de Casatie si Justitie acordarea daunelor morale in cazul unui prejudiciu de imagine;
Cabinet avocat Tudor Ion
Responsabilitate,profesionalism,loialitate fata de client;
www.avocat-tudor.ro
0724260393
avocat_tudorion@yahoo.com


In ce conditii se pot obtine intr-un dosar penal date despre numerele de telefon apelate si durata convorbirii

In ce conditii se pot obtine intr-un dosar penal date despre numerele de telefon apelate si durata convorbirii

Obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor, şi reţinute de către aceştia

Ca avocat drept penal in Baroul Bucuresti,am avut cazuri in care pentru a se stabili daca o fapta s-a savarsit cu vinovatia ceruta de lege parchetula considerat ca este necesar sa obtina date despre o anumita convorbire telefonica purtata de persoana pe care o asistam.

Aceasta pentru ca,dezvoltarea tehnologica contemporana favorizeaza totodata si folosirea mijloacelor moderne de comunicatii electronice in vederea savarsirii de infractiuni. Ca urmare,si legiuitorul a reglementat anumite procedee probatorii speciale,care sa faciliteze tragerea la raspundere penala a persoanelor care comit infractiuni.

Fiind intr-o asemenea situatie s-a apelat la metoda speciala de supraveghere si cercetare prevazuta deart. 152 Cod procedura penala,ce consta in obtinerea de date de catre organele de urmarire penala,cu autorizarea prealabila a judecatorului de drepturi si libertati,de la anumiti furnizori de servicii.
Trebuie insa precizat ca dispozitiile acestui articol se completeaza cu cele din Legea nr.82/2012 precum si din OUG nr.111/2011.

Legea nr.82/2012 la care se face trimitere reglementeaza reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice.

OUG 111/2011 se refera la comunicatiile electronice

Astfel,in art.152 se arata ca organele de urmărire penală, cu autorizarea prealabilă a judecătorului de drepturi şi libertăţi, pot solicita unui furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice sau unui furnizor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului transmiterea datelor reţinute, în baza legii speciale privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni şi există temeiuri pentru a se crede că datele solicitate constituie probe, pentru categoriile de infracţiuni prevăzute de legea privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă în termen de 48 de ore cu privire la solicitarea organelor de urmărire penală de transmitere a datelor, prin încheiere motivată, în camera de consiliu.

Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care colaborează cu organele de urmărire penală au obligaţia de a păstra secretul operaţiunii efectuate.

• in ce conditii se pot solicita aceste date
-datele sunt altele decat continutul comunicatiilor propriu-zise.
In acest fel se pot obtine:numarul de telefon appellant de la telefonia fixa sau mobile,numarul de telefon apelat,data cand a avut loc convorbirea telefonica.

-judecatorul de drepturi si libertati autorizeaza transmiterea acestor date;
-trebuie sa existe o suspiciune rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni grave dintre cele prevazute de art.2) alin.1,lit.e) din Legea nr.82/2012.

-infracţiunea este gravă si face parte din una dintre următoarele categorii:
1. infracţiunile prevăzute la art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu modificările ulterioare, săvârşite sau nu de un grup infracţional organizat;
2. infracţiunile prevăzute în cap. IV din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului;
3. următoarele infracţiuni prevăzute de Codul penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare: infracţiuni contra siguranţei statului, pruncucidere, vătămare corporală gravă, viol, tâlhărie, act sexual cu un minor, distrugere, ultraj, evadare, înlesnirea evadării, infracţiunile de falsuri în înscrisuri, asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, furt calificat sau înşelăciune;
4. infracţiunile de corupţie, infracţiunile asimilate acestora, infracţiunile în legătură directă cu infracţiunile de corupţie sau cu cele asimilate acestora, precum şi infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prevăzute de Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare;
5. infracţiunea de falsificare a unui instrument de plată electronică, prevăzută la art. 24 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, republicată;
6. infracţiunile de evaziune fiscală, prevăzute la art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare;
7. infracţiunea de pornografie infantilă, prevăzută la art. 18 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare;
8. infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută la art. 51 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare;

-exista temeiuri pentru a se crede ca datele solicitate constituie probe in raport de infractiunile mai sus mentionate.
Alte articole de acelasi autor:
–Ce informatii trebuie sa furnizeze angajatorul salariatului in mod obligatoriu la incheierea contractului de munca si ce se poate face in caz de neexecutare;
–Pe ce criterii este sanctionata o fapta ca fiind infractiune sau contraventie la Legea nr.50/1991privind autorizarea executarii constructiilor;
–In ce conditii instanta apreciaza ca un conducator auto este in stare de necesitate cand savarseste infractiunea de conducere a unui vehicul fara permis de conducere;
–De ce este considerata Camera preliminara o faza distincta a procesului penal
-Drept penal-legalitate
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto;
–Ce avantaje prezinta solicitarea de despagubiri accidente in cadrul procesului penal;
– Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
-Ce criterii a avut in vedere instanta la admiterea cererii de stabilirea paternitatii din afara casatoriei formulata de reclamanta in conditiile in care tatal biologic intervine in solutionarea cererii.
–Ce prevede legea despre independenta sotilor si controlul corespondentei celuilalt sot;
Intre ce persoane exista obligatia de intretinere conform Codului civil;
-In ce conditii se apreciaza ca divortul este din culpa unuia dintre soti;
-Ce prevede Codul civil despre intinderea acordului sotilor cand acesta are loc pe cale judiciara;
Din ce motive nu a fost anulat dreptului de a conduce un vehicul desi a fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto.
-Care este deosebirea dintre masurile de siguranta si pedepse;
-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de societatea comerciala;
-Renuntarea la judecata.
– Ce prevede Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis;
–Avocat dreptul muncii.
Responsabilitate,profesionalism,confidentialitate fata de clien

Cabinet avocat Tudor Ion
Profesionalism,responsabilitate,loialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724260393
avocat_tudorion@yahoo.com


In ce consta provocarea politieneasca la infractiunile privind regimul drogurilor si in ce limite trebuie sa actioneze investigatorii acoperiti si colaboratorii acestora

In ce consta provocarea politieneasca la infractiunile privind regimul drogurilor si in ce limite trebuie sa actioneze investigatorii acoperiti si colaboratorii acestora

Ca avocat in Baroul Bucuresti,in dosare trafic de droguri, Legea 143/2000,am constatat ca in unele dosare in care documentarea activitatii infractionale se facea prin investigatori acoperiti si colaboratorii acestora,inculpatii au sustinut ca au savarsit infractiunea datorita provocarii politiei. De asemenea,in aceleasi circumstante,au mai sustinut si ca nu sunt traficanti de droguri ci doar consumatori,chiar ocazionali.

In astfel de cazuri a revenit instantei sa verifice care este adevarul,in ce masura a existat o provocare politieneasca,daca au fost depasite atributiile investigatorului acoperit de simpla investigatie pasiva sau daca,dimpotriva, inculpatul nu a declarat realitatea pentru a nu fi sanctionata fapta sa.
Tot din experienta am constatat si ca in desfasurarea unor astfel de activitati,uneori intervine subiectivitatea ori exagerarea din partea investigatorilor acoperiti sau a colaboratorilor acestora. Acestia din urma au avut in unele cazuri anumite interese in raport de dosare instrumentate,ceea ce a facut ca adevarul sa devina mai dificil de stabilit.

De aceea,legislatia europeana precum si cea romaneasca face distinctie intre operatiunile sub acoperire autorizate si provocarea politieneasca.
Legislatia romana reglementeaza operatiunile sub acoperire,folosirea investigatorilor acoperiti si colaboratorilor acestora, supravegherea fiind efectuata de procuror si controlata de instanta de judecata. O realitate o reprezinta si faptul ca activitatile de descoperire si documentare a infractiunilor la regimul drogurilor au devenit tot mai dificile.
De aceea,in Legea nr.143/2000 au fost introduse dispozitii privind folosirea investigatorilor acoperiti si colaboratorilor acestora in vederea descoperirii unor astfel de infractiuni.

• Cum defineste legea investigatorii acoperiti

In art.1 lit.k) din Legea 143/2000 se defineste notiunea de investigator acoperit astfel: investigatori acoperiţi sunt poliţiştii special desemnaţi să efectueze, cu autorizarea procurorului, activităţi specifice, în vederea strângerii datelor privind existenţa infracţiunii şi identificarea făptuitorilor, şi acte premergătoare, sub o altă identitate decât cea reală, atribuită pentru o perioadă determinată;

• Ce dispune legea despre modul cum actioneaza investigatorii
acoperiti

Acest aspect rezulta din dispozitiile art.22 alin.1) din Legea nr.143/2000 in care se arata ca poliţiştii din formaţiunile de specialitate, care acţionează ca investigatori acoperiţi, precum şi colaboratorii acestora pot procura droguri, substanţe chimice, esenţiale şi precursori, cu autorizarea prealabilă a procurorului, în vederea descoperirii activităţilor infracţionale şi a identificării persoanelor implicate în astfel de activităţi.

De asemenea,in alin.20 al aceluiasi articol se arata ca actele încheiate de poliţiştii şi colaboratorii acestora, prevăzuţi la alin. (1), pot constitui mijloace de probă.

• Ce sunt colaboratorii

In doctrina s-a aratat ca acestia sunt persoane fizice care furnizeaza informatii investigatorului sub acoperire sau il ajuta pe acesta sa se infiltreze in reteua infractionala,si care face echipa cu investigatorul acoperit introdus in cauza,in scopul descoperirii activitatilor infractionale si identificarii persoanelor implicate in aceste activitati(L.C.Lascu,Dreptul 7/2002).

• Exemple din doctrina in ce priveste provocarea politieneasca la
regimul infractiunilor la regimul drogurilor:

-a existat provocare pentru ca politistii sub acoperire nu s-au limitat doar la a obtine informatii despre activitatea infractionala ci au exercitat influenta de natura sa-l incite pe faptuitor sa comita infraciunea;
-folosirea agentilor sub acoperire nu trebuie sa aduca atingere principiului loialitatii administrarii probelor in procesul penal.
-provocarea politieneasca este interzisa pentru ca prin intermediul ei politistul actioneaza asupra psihicului unei persoane facand sa se nasca in mintea acesteia ideea de a savarsi o infractiune la regimul drogurilor.

Conform art.101 NCPP este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe.
Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul probei, interdicţia se aplică chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare.
Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe.
-nu a existat insa provocare daca inculpatul a conceput infractiunea fara interventia investigatorului sub acoperirea iar acesta din urma doar a creat ocazia.
• Un exemplu relevant in care a fost constatata provocarea
politieneasca la infractiunile privind regimul drogurilor rezulta din cauza CEDO Constantin si Stoian impotriva Romaniei

Curtea a aratat ca, pentru a contesta caracterul echitabil al procesului, reclamantii au prezentat doua argumente. In primul rand, acestia au sustinut ca au savarsit infractiunea numai din caua interventiei agentilor provocatori, primul reclamant pretinzand ca a stiut despre operatiunea sub acoperire a politiei, iar al doilea reclamant ca a acceptat sa il insoteasca pe primul reclamant la masina numai pentru a primi banii concubinei sale. In al doilea rand, acestia au sustinut ca, la momentul condamnarii lor, curtea de apel nu a efectuat o examinare amanuntita a probelor.

Curtea reaminteste jurisptudenta sa recenta privind art. 6 in care a dezvoltat conceptul de inscenare ca fiind distinct de folosirea tehnicilor legale ale activitatilor sub acoperire si a reafirmat obligatia instantelor interne de a efectua o examinare atenta a materialului de urmarire penala atunci cand un acuzat invoca utilizarea mijloacelor de constrangere din partea agentilor de politie. In acest context, Curtea a stabilit, de asemenea, ca functia sa in temeiul art. 6 A§ 1 nu este sa determine daca anumite probe au fost obtinute in mod nelegal, ci, mai degraba, sa examineze daca o asemenea “nelegalitate” a avut drept consecinta incalcarea altui drept protejat de Conventie; astfel, trebuie sa examineze calitatea evaluarii de catre instantele interne a pretinsei inscenari si sa se asigure ca acestea au respectat in mod corespunzator drepturile acuzatului la aparare, in special respectarea principiului contradictorialitatii si de egalitate a armelor.

Pentru a constata daca agentul de politie sub acoperire s-a limitat la “investigarea activitatii infractionale intr-un mod in principal pasiv” in prezenta cauza Curtea tine seama de urmatoarele consideratii.
Nimic din trecutul reclamantilor nu a sugerat o predispozitie spre traficul de droguri. Doar faptul ca unul dintre ei era un consumator de droguri condamnat nu poate schimba concluzia Curtii. Curtea observa ca procurorul nu a oferit detalii si nici nu s-a referit la vreo proba obiectiva, cu privire la pretinsul comportament infractional al reclamantilor, in decizia sa de incepere a urmaririi penale. In plus, nu s-a gasit heroina in posesia primului reclamant sau in casa celui de-al doilea reclamant

De asemenea,Curtea observa ca partile au oferit interpretari diferite ale evenimentelor care au avut loc la 18 noiembrie 2003. Potrivit Guvernului, primul reclamant a acceptat sa intermedieze schimbul intre investigatorul acoperit, a carui identitate nu o cunostea, si al doilea reclamant, iar drogurile gasite in masina agentului proveneau din schimbul respectiv. Cu toate acestea, pretinzand provocarea din partea politiei, primul reclamant a declarat ca a fost informat cu privire la operatiunea sub acoperire, in timp ce al doilea reclamant a pretins ca a fost indus in eroare sa accepte banii; ambii reclamanti sustin ca cele doua grame de heroina gasite de politisti erau cele care au fost acordate de parchet pentru operatiunea sub acoperire.

In lumina acestei controverse si sub rezerva rolului sau subsidiar cu privire la interpretarea probelor, Curtea va examina daca reclamantii au putut sa conteste in mod eficient aspectul provocarii (a se vedea Ramanauskas, pct. 60-61, si Malininas, pct. 34, ambele citate anterior).
Tribunalul a hotarat ca probele obtinute de la reclamanti, investigatorul acoperit si martori au confirmat ca a existat provocare din partea politiei si, prin urmare, a achitat reclamantii pentru acest motiv.

Cu toate acestea, pe baza acelorasi probe, curtea de apel a anulat sentinta si i-a condamnat pe reclamanti pentru trafic de droguri. Procedand astfel, curtea de apel nu a audiat persoanele carora li s-au luat declaratii in fata procurorului si a tribunalului. Aceasta a acordat mai multa importanta declaratiilor obtinute de procuror si a considerat ca declaratiile date in fata instantei nu au fost conforme cu realitatea.

Curtea reitereaza ca, atunci cand i se solicita unei curti de apel a examineze in fapt si in drept si sa se pronunte cu privire la aspectul vinovatiei sau nevinovatiei reclamantului, precum in cazul de fata, aceasta nu poate, in ceea ce priveste procesul echitabil, sa stabileasca faptele in mod corespunzator fara o examinare directa a probelor prezentate in persoana de catre reclamant, in cazul in care acesta sau aceasta sustine ca nu a savarsit fapta presupusa a constitui infractiune
In prezenta cauza, curtea de apel nu a examinat nicio proba si nici nu a audiat in mod direct reclamantii cu privire la fondul acuzatiilor; faptul ca reclamantii nu au solicitat in mod expres examinarea unor probe suplimentare de catre curtea de apel, dupa cum a subliniat Guvernul, nu impiedica instanta respectiva sa ia masuri pozitive in acest sens (a se vedea Danila, citata anterior, pct. 41). De asemenea, ultimul cuvant al reclamantilor in fata instantei nu poate fi echivalat cu dreptul acestora de a fi audiati de instanta in timpul procesului.
In afara de aceasta, sub rezerva faptului ca nu poate trece cu vederea ca depozitiile unui martor in sedinta publica si sub juramant ar trebui intotdeauna sa fie prioritare altor declaratii facute de acelasi martor in cursul urmaririi penale, nici macar atunci cand cele doua sunt contradictorii

Curtea nu este convinsa de rationamentul sumar al curtii de apel pentru a justifica prioritatea acordata declaratiilor obtinute de procuror Curtea observa, in special, ca banuielile nutrite de curtea de de apel privind lipsa de onestitate a martorilor nu erau justificate de constatarile anchetatorilor in aceasta privinta. Faptul ca reclamantii au fost audiati de tribunal si au avut posibilitatea de a supune martorii unei confruntari la acel moment al procedurii nu schimba convingerea Curtii in aceasta privinta.

In cele din urma, spre deosebire de Guvern, Curtea nu este convinsa de raspunsul pe care autoritatile, in special instantele, l-au dat acuzatiilor de constrangere din partea politiei (a se vedea Ramanauskas, citata anterior, pct. 61). Fie ca primul reclamant era sau nu la current cu actiunea politiei si fie ca al doilea reclamant a fost sau nu indus in eroare sa accepte banii, faptele cauzei arata ca, daca nu ar fi existat solicitarea explicita a agentului de a cumpara droguri, nu ar fi avut loc niciunul dintre evenimentele de la 18 noiembrie.

Curtea considera ca curtea de apel nu a examinat in mod corespunzator schimbarea de pozitie a primului reclamant, considerand, fara explicatii suplimentare, ca a refuzat, in fata instantelor, sa admita implicarea sa in traficul de droguri.
In concluzie, avand in vedere importanta si dificultatile sarcinii investigatorilor, Curtea considera, tinand seama de consideratiile precedente, ca actiunile ofiterului de politie sub acoperire si ale colaboratorului acestuia au avut drept consecinta determinarea reclamantilor sa savarseasca fapta penala pentru care au fost condamnati, depasind simpla investigatie pasiva a activitatii infractionale existente, si ca instantele interne nu au investigat suficient acuzatiile de provocare. Pentru aceste motive, procesul reclamantilor a fost privat de caracterul echitabil impus de art. 6 Conventie.
In consecinta, a fost incalcat art. 6 A§ 1 din Conventie in aceasta privinta
• Alte articole de acelasi autor:
-In ce conditii beneficiaza de reducerea pedepsei persoana care a savarsit o infractiune de evaziune fiscal;
Ce informatii trebuie sa furnizeze angajatorul salariatului in mod obligatoriu la incheierea contractului de munca si ce se poate face in caz de neexecutare;
–Pe ce criterii este sanctionata o fapta ca fiind infractiune sau contraventie la Legea nr.50/1991privind autorizarea executarii constructiilor;
–In ce conditii instanta apreciaza ca un conducator auto este in stare de necesitate cand savarseste infractiunea de conducere a unui vehicul fara permis de conducere;
–De ce este considerata Camera preliminara o faza distincta a procesului penal
-Drept penal-legalitate
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto;
–Ce avantaje prezinta solicitarea de despagubiri accidente in cadrul procesului penal;
– Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
-Ce criterii a avut in vedere instanta la admiterea cererii de stabilirea paternitatii din afara casatoriei formulata de reclamanta in conditiile in care tatal biologic intervine in solutionarea cererii.

Profesionalism,responsabilitate,loialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724260393
avocat_tudorion@yahoo.com


Ce trebuie sa stii despre admiterea plangerii penale de catre judecatorul de camera preliminara

Ce trebuie sa stii despre admiterea plangerii penale de catre judecatorul de camera preliminara

Pentru ca sa se cunoasca in ce consta procedura intr-un astfel de caz, la camera preliminara,trebuie mai intai ca instanta sa fie sesizata cu o plangere penala impotriva solutiei procurorului.
De asemenea,in prealabil trebuie cunoscut ce solutii poate da procurorul.
Numai astfel se poate aprecia asupra admisibilitatii atacarii acestora.

Astfel,conform art.340 C.pr.pen. obiectul plangerii il reprezinta solutiile procurorului de neurmarire sau de netrimitere in judecata,respectiv solutia de clasare sau renuntare la urmarirea penala.

Dupa cum se cunoaste,in cazul in careo persoana este nemultumita de soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată poate formula plangere.
De asemenea,persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare,la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

In practica de avocat, am intalnit si cazuri in care, datorita grabei de a obtine o solutie favorabila sau din alte motive,persoana nemultumita de solutia procurorului mi-a cerut sa ma adresez direct instantei de judecata.
Nu se poate insa sesiza instanta fara respectarea procedurii administrative reglementate de lege in acest caz. Practic,nu s-a cunoscut ca plangerea impotriva rezolutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale adresata direct instantei de judecata,fara parcurgerea mai intai a procedurii la procurorul ierarhic superior este inadmisibila.

• Modul de solutionare efectiva a plangerii penale de catre judecatorul
de camera preliminara,
Procedura,solutiile ce le poate poate pronunta,termenele,calea de atac impotriva solutiilor judecatorului de camera prelimnara sunt reglementate in art.341 C.pr.pen.. Acest articol poarta denumirea marginala de:”Solutionarea plangerii de catre judecatorul de camera preliminara” si se refera la urmatoarele:
După înregistrarea plângerii la instanţa competentă, aceasta se trimite în aceeaşi zi judecătorului de cameră preliminară. Plângerea greşit îndreptată se trimite pe cale administrativă organului judiciar competent.
Judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul de soluţionare, care este comunicat, împreună cu un exemplar al plângerii, procurorului şi părţilor, care pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Petentului i se va comunica termenul de soluţionare. Persoana care a avut în cauză calitatea de inculpat poate formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.

Procurorul, în termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicării transmite judecătorului de cameră preliminară dosarul cauzei.
În situaţia în care plângerea a fost depusă la procuror, acesta o va înainta, împreună cu dosarul cauzei, instanţei competente.

Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor.
În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată;
b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală;
c) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

În cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară:
1. respinge plângerea ca tardivă sau inadmisibilă;
2. verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii şi:
a) respinge plângerea ca nefondată;
b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală;
c) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimiţând dosarul spre repartizare aleatorie;
d) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă.
În cazul prevăzut la alin. (7) pct. 2 lit. c), în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi inculpatul pot face, motivat, contestaţie cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale. Contestaţia nemotivată este inadmisibilă.

• Referiri la ipotezele in care solutia este de admitere a plangerii.
-in primul rand din textul de lege se observa ca partea care a formulat plangerea are posibilitatea efectiva sa-si exercite drepturile procesuale in cadrul camerei preliminare. Astfel,conform art.341 C.pr.pen.,persoana care a avut în cauză calitatea de inculpat poate formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. De mentionat insa ca,cererile si exceptiile sunt cu privire la legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale.

-judecatorul de camera preliminara are atributia de a verifica legalitatea administrarii probelor si a urmaririi penale si are posibilitatea sanctionarii potrivit art.280-282 a actelor intocmite cu incalcarea legii.
Legalitatea administrarii probelor este legata insa de caracterul echitabil al procesului penal si de principiul loialitatii.
De asemenea,daca judecatorul de camera preliminara ajunge la concluzia ca se impune excluderea unor probe nelegal administrate va proceda in acest sens. Se are in vedere ca s-a produs o vatamare esentiala a drepturilor procesuale ale unei parti.

In vederea respectarea acestor principii,judecatorul de camera preliminara poate da urmatoarele solutii:
-admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală.
-admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimiţând dosarul spre repartizare aleatorie;
-admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

• procedura in cazul in care se contesta solutia judecatorului de
camera preliminara

Cum este si normal,dispozitiile judecatorului de camera preliminara nu au caracter definitiv. Incheierea prin care acesta s-a pronuntat este supusa cenzurii pe calea contestatiei. Competenta revine judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara.

Contestaţia se depune la judecătorul care a soluţionat plângerea şi se înaintează spre soluţionare judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori, când instanţa sesizată cu plângere este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completului competent potrivit legii, care se pronunţă prin încheiere motivată, fără participarea procurorului şi a inculpatului, putând dispune una dintre următoarele soluţii:
a) respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată şi menţine dispoziţia de începere a judecăţii;
b) admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă plângerea potrivit alin. (7) pct. 2, dacă excepţiile cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale au fost greşit soluţionate.
Probele care au fost excluse nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei.
• Alte articole de acelasi autor:
-Pentru ce considerente instanta suprema a hotarat ca indiferent de gradul de îmbibatie alcoolică în sânge este atrasă răspunderea penală a oricărei persoane care săvârşeşte o vătămare corporala din culpă in modalitatea prevazuta de art.196 alin.1 Cod penal;
-Ce este mai favorabil pentru inculpatul care vrea sa recunoasca fapta,un acord de recunoastere a vinovatiei cu procurorul sau procedura simplificata de recunoastere in instanta;
-Din ce motive este bine sa se rezerve dreptul de uzufruct sau abitatie la instrainarea unei locuinte si ce greseli trebuie evitate;
-Din ce motive nu a fost anulat dreptului de a conduce un vehicul desi a fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto.
-Care este deosebirea dintre masurile de siguranta si pedepse;
-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de societatea comerciala;
– Renuntarea la judecata.
–Ce prevede Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis;
– Avocat dreptul muncii.
–Cum a hotarat instanta despre nerespectarea indicatorului cedeaza trecerea si prioritatea de trecere desi petentul a oprit la acest indicator.
Responsabilitate,profesionalism,confidentialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724260393


La cine va adresati,ce etape parcurgeti si in ce termen pentru rezolvarea unei plangeri penale

La cine va adresati,ce etape parcurgeti si in ce termen pentru rezolvarea unei plangeri penale

Nu putine sunt situatiile in care,prin actele de urmarire penala sau solutiile dispuse de procuror,persoanele care fac obiectul unui dosar penal se considera nedreptatite.
In astfel de cazuri,cei care au un interes legitim au posibilitatea sa formuleze plangere penala. Daca nu au cunostinte juridice suficiente cauta raspunsuri la intrebari privind unde si in ce modalitate pot formula o plangere penala,care sunt termenele de adresare si de solutionare.
Raspunsuri in acest sens vin din analiza unor dispozitiil ale din Codul de procedura penala,dupa cum se va arata in continuare.

Astfel,din analiza dispozitiilor Codului de procedura penala rezulta ca legiuitorul a atribuit judecatorului de camera preliminara competenta de a solutiona plangerile impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata.

• Care este procedura si termenele stabilite de legiuitor

In art. 339 Cod procedura penala,cu denumirea “Plangerea impotriva actelor procurorului” se arata:
Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al parchetului.

În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului şef de secţie al parchetului ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.

Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător atunci când ierarhia funcţiilor într-o structură a parchetului e stabilită prin lege specială.
În cazul soluţiilor de clasare ori de renunţare la urmărire, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia.
Ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva soluţiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior şi se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.

Din examinarea dispozitiilor art.340 din Codul de procedura penala,rezulta ca obiectul plangerii il constituie solutia de clasare sau de renuntare la urmarire penala,dispusa prin ordonanta sau rechizitoriu,numai insa dupa ce anterior a fost parcursa etapa de contestare in fata prim-procurorului parchetului sau persoanelor prevazute in art.339 Cod procedura penala.

• Cine are dreptul de a face plangere
Conform dispozitiilor art.336 Cod procedura penala orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
Plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală şi se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală.
Introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângerii.

Art.337 Cod procedura penala se refera la obligaţia de înaintare a plângerii.
Astfel,când plângerea a fost depusă la organul de cercetare penală, acesta este obligat ca în termen de 48 de ore de la primirea ei să o înainteze procurorului împreună cu explicaţiile sale, atunci când acestea sunt necesare.

Odata ajunsa plangerea la procuror,acesta este obligat să o rezolve în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea un exemplar al ordonanţei.

Daca plangerea impotriva solutiei procurorului de clasare sau renuntare la urmarirea penala este respinsa de procurorul ierahic superior,persoana nemultumita poate formula in termen de 20 de zile, calculat de la data comunicarii,plangere la judecatorul de camera preliminara de la instanta careia ii revine competenta sa judece cauza in prima instanta.

Daca plangerea nu a fost solutionata in termen de 20 de zile de la primire de catre procuror,plangerea poate fi adresa judecatorului de camera preliminara oricand dupa implinirea termenului de 20 de zile de la data comunicarii.
• Alte articole de acelasi autor:
-Din ce motive este bine sa se rezerve dreptul de uzufruct sau abitatie la instrainarea unei locuinte si ce greseli trebuie evitate;
Din ce motive nu a fost anulat dreptului de a conduce un vehicul desi a fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto.
-Care este deosebirea dintre masurile de siguranta si pedepse;
-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de societatea comerciala;
– Renuntarea la judecata.
– Ce prevede Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis;
– Avocat dreptul muncii.
–Cum a hotarat instanta despre nerespectarea indicatorului cedeaza trecerea si prioritatea de trecere desi petentul a oprit la acest indicator.
Responsabilitate,profesionalism,confidentialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724260393