In ce consta provocarea politieneasca la infractiunile privind regimul drogurilor si in ce limite trebuie sa actioneze investigatorii acoperiti si colaboratorii acestora

In ce consta provocarea politieneasca la infractiunile privind regimul drogurilor si in ce limite trebuie sa actioneze investigatorii acoperiti si colaboratorii acestora

Ca avocat in Baroul Bucuresti,in dosare trafic de droguri, Legea 143/2000,am constatat ca in unele dosare in care documentarea activitatii infractionale se facea prin investigatori acoperiti si colaboratorii acestora,inculpatii au sustinut ca au savarsit infractiunea datorita provocarii politiei. De asemenea,in aceleasi circumstante,au mai sustinut si ca nu sunt traficanti de droguri ci doar consumatori,chiar ocazionali.

In astfel de cazuri a revenit instantei sa verifice care este adevarul,in ce masura a existat o provocare politieneasca,daca au fost depasite atributiile investigatorului acoperit de simpla investigatie pasiva sau daca,dimpotriva, inculpatul nu a declarat realitatea pentru a nu fi sanctionata fapta sa.
Tot din experienta am constatat si ca in desfasurarea unor astfel de activitati,uneori intervine subiectivitatea ori exagerarea din partea investigatorilor acoperiti sau a colaboratorilor acestora. Acestia din urma au avut in unele cazuri anumite interese in raport de dosare instrumentate,ceea ce a facut ca adevarul sa devina mai dificil de stabilit.

De aceea,legislatia europeana precum si cea romaneasca face distinctie intre operatiunile sub acoperire autorizate si provocarea politieneasca.
Legislatia romana reglementeaza operatiunile sub acoperire,folosirea investigatorilor acoperiti si colaboratorilor acestora, supravegherea fiind efectuata de procuror si controlata de instanta de judecata. O realitate o reprezinta si faptul ca activitatile de descoperire si documentare a infractiunilor la regimul drogurilor au devenit tot mai dificile.
De aceea,in Legea nr.143/2000 au fost introduse dispozitii privind folosirea investigatorilor acoperiti si colaboratorilor acestora in vederea descoperirii unor astfel de infractiuni.

• Cum defineste legea investigatorii acoperiti

In art.1 lit.k) din Legea 143/2000 se defineste notiunea de investigator acoperit astfel: investigatori acoperiţi sunt poliţiştii special desemnaţi să efectueze, cu autorizarea procurorului, activităţi specifice, în vederea strângerii datelor privind existenţa infracţiunii şi identificarea făptuitorilor, şi acte premergătoare, sub o altă identitate decât cea reală, atribuită pentru o perioadă determinată;

• Ce dispune legea despre modul cum actioneaza investigatorii
acoperiti

Acest aspect rezulta din dispozitiile art.22 alin.1) din Legea nr.143/2000 in care se arata ca poliţiştii din formaţiunile de specialitate, care acţionează ca investigatori acoperiţi, precum şi colaboratorii acestora pot procura droguri, substanţe chimice, esenţiale şi precursori, cu autorizarea prealabilă a procurorului, în vederea descoperirii activităţilor infracţionale şi a identificării persoanelor implicate în astfel de activităţi.

De asemenea,in alin.20 al aceluiasi articol se arata ca actele încheiate de poliţiştii şi colaboratorii acestora, prevăzuţi la alin. (1), pot constitui mijloace de probă.

• Ce sunt colaboratorii

In doctrina s-a aratat ca acestia sunt persoane fizice care furnizeaza informatii investigatorului sub acoperire sau il ajuta pe acesta sa se infiltreze in reteua infractionala,si care face echipa cu investigatorul acoperit introdus in cauza,in scopul descoperirii activitatilor infractionale si identificarii persoanelor implicate in aceste activitati(L.C.Lascu,Dreptul 7/2002).

• Exemple din doctrina in ce priveste provocarea politieneasca la
regimul infractiunilor la regimul drogurilor:

-a existat provocare pentru ca politistii sub acoperire nu s-au limitat doar la a obtine informatii despre activitatea infractionala ci au exercitat influenta de natura sa-l incite pe faptuitor sa comita infraciunea;
-folosirea agentilor sub acoperire nu trebuie sa aduca atingere principiului loialitatii administrarii probelor in procesul penal.
-provocarea politieneasca este interzisa pentru ca prin intermediul ei politistul actioneaza asupra psihicului unei persoane facand sa se nasca in mintea acesteia ideea de a savarsi o infractiune la regimul drogurilor.

Conform art.101 NCPP este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe.
Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul probei, interdicţia se aplică chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare.
Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe.
-nu a existat insa provocare daca inculpatul a conceput infractiunea fara interventia investigatorului sub acoperirea iar acesta din urma doar a creat ocazia.
• Un exemplu relevant in care a fost constatata provocarea
politieneasca la infractiunile privind regimul drogurilor rezulta din cauza CEDO Constantin si Stoian impotriva Romaniei

Curtea a aratat ca, pentru a contesta caracterul echitabil al procesului, reclamantii au prezentat doua argumente. In primul rand, acestia au sustinut ca au savarsit infractiunea numai din caua interventiei agentilor provocatori, primul reclamant pretinzand ca a stiut despre operatiunea sub acoperire a politiei, iar al doilea reclamant ca a acceptat sa il insoteasca pe primul reclamant la masina numai pentru a primi banii concubinei sale. In al doilea rand, acestia au sustinut ca, la momentul condamnarii lor, curtea de apel nu a efectuat o examinare amanuntita a probelor.

Curtea reaminteste jurisptudenta sa recenta privind art. 6 in care a dezvoltat conceptul de inscenare ca fiind distinct de folosirea tehnicilor legale ale activitatilor sub acoperire si a reafirmat obligatia instantelor interne de a efectua o examinare atenta a materialului de urmarire penala atunci cand un acuzat invoca utilizarea mijloacelor de constrangere din partea agentilor de politie. In acest context, Curtea a stabilit, de asemenea, ca functia sa in temeiul art. 6 A§ 1 nu este sa determine daca anumite probe au fost obtinute in mod nelegal, ci, mai degraba, sa examineze daca o asemenea “nelegalitate” a avut drept consecinta incalcarea altui drept protejat de Conventie; astfel, trebuie sa examineze calitatea evaluarii de catre instantele interne a pretinsei inscenari si sa se asigure ca acestea au respectat in mod corespunzator drepturile acuzatului la aparare, in special respectarea principiului contradictorialitatii si de egalitate a armelor.

Pentru a constata daca agentul de politie sub acoperire s-a limitat la “investigarea activitatii infractionale intr-un mod in principal pasiv” in prezenta cauza Curtea tine seama de urmatoarele consideratii.
Nimic din trecutul reclamantilor nu a sugerat o predispozitie spre traficul de droguri. Doar faptul ca unul dintre ei era un consumator de droguri condamnat nu poate schimba concluzia Curtii. Curtea observa ca procurorul nu a oferit detalii si nici nu s-a referit la vreo proba obiectiva, cu privire la pretinsul comportament infractional al reclamantilor, in decizia sa de incepere a urmaririi penale. In plus, nu s-a gasit heroina in posesia primului reclamant sau in casa celui de-al doilea reclamant

De asemenea,Curtea observa ca partile au oferit interpretari diferite ale evenimentelor care au avut loc la 18 noiembrie 2003. Potrivit Guvernului, primul reclamant a acceptat sa intermedieze schimbul intre investigatorul acoperit, a carui identitate nu o cunostea, si al doilea reclamant, iar drogurile gasite in masina agentului proveneau din schimbul respectiv. Cu toate acestea, pretinzand provocarea din partea politiei, primul reclamant a declarat ca a fost informat cu privire la operatiunea sub acoperire, in timp ce al doilea reclamant a pretins ca a fost indus in eroare sa accepte banii; ambii reclamanti sustin ca cele doua grame de heroina gasite de politisti erau cele care au fost acordate de parchet pentru operatiunea sub acoperire.

In lumina acestei controverse si sub rezerva rolului sau subsidiar cu privire la interpretarea probelor, Curtea va examina daca reclamantii au putut sa conteste in mod eficient aspectul provocarii (a se vedea Ramanauskas, pct. 60-61, si Malininas, pct. 34, ambele citate anterior).
Tribunalul a hotarat ca probele obtinute de la reclamanti, investigatorul acoperit si martori au confirmat ca a existat provocare din partea politiei si, prin urmare, a achitat reclamantii pentru acest motiv.

Cu toate acestea, pe baza acelorasi probe, curtea de apel a anulat sentinta si i-a condamnat pe reclamanti pentru trafic de droguri. Procedand astfel, curtea de apel nu a audiat persoanele carora li s-au luat declaratii in fata procurorului si a tribunalului. Aceasta a acordat mai multa importanta declaratiilor obtinute de procuror si a considerat ca declaratiile date in fata instantei nu au fost conforme cu realitatea.

Curtea reitereaza ca, atunci cand i se solicita unei curti de apel a examineze in fapt si in drept si sa se pronunte cu privire la aspectul vinovatiei sau nevinovatiei reclamantului, precum in cazul de fata, aceasta nu poate, in ceea ce priveste procesul echitabil, sa stabileasca faptele in mod corespunzator fara o examinare directa a probelor prezentate in persoana de catre reclamant, in cazul in care acesta sau aceasta sustine ca nu a savarsit fapta presupusa a constitui infractiune
In prezenta cauza, curtea de apel nu a examinat nicio proba si nici nu a audiat in mod direct reclamantii cu privire la fondul acuzatiilor; faptul ca reclamantii nu au solicitat in mod expres examinarea unor probe suplimentare de catre curtea de apel, dupa cum a subliniat Guvernul, nu impiedica instanta respectiva sa ia masuri pozitive in acest sens (a se vedea Danila, citata anterior, pct. 41). De asemenea, ultimul cuvant al reclamantilor in fata instantei nu poate fi echivalat cu dreptul acestora de a fi audiati de instanta in timpul procesului.
In afara de aceasta, sub rezerva faptului ca nu poate trece cu vederea ca depozitiile unui martor in sedinta publica si sub juramant ar trebui intotdeauna sa fie prioritare altor declaratii facute de acelasi martor in cursul urmaririi penale, nici macar atunci cand cele doua sunt contradictorii

Curtea nu este convinsa de rationamentul sumar al curtii de apel pentru a justifica prioritatea acordata declaratiilor obtinute de procuror Curtea observa, in special, ca banuielile nutrite de curtea de de apel privind lipsa de onestitate a martorilor nu erau justificate de constatarile anchetatorilor in aceasta privinta. Faptul ca reclamantii au fost audiati de tribunal si au avut posibilitatea de a supune martorii unei confruntari la acel moment al procedurii nu schimba convingerea Curtii in aceasta privinta.

In cele din urma, spre deosebire de Guvern, Curtea nu este convinsa de raspunsul pe care autoritatile, in special instantele, l-au dat acuzatiilor de constrangere din partea politiei (a se vedea Ramanauskas, citata anterior, pct. 61). Fie ca primul reclamant era sau nu la current cu actiunea politiei si fie ca al doilea reclamant a fost sau nu indus in eroare sa accepte banii, faptele cauzei arata ca, daca nu ar fi existat solicitarea explicita a agentului de a cumpara droguri, nu ar fi avut loc niciunul dintre evenimentele de la 18 noiembrie.

Curtea considera ca curtea de apel nu a examinat in mod corespunzator schimbarea de pozitie a primului reclamant, considerand, fara explicatii suplimentare, ca a refuzat, in fata instantelor, sa admita implicarea sa in traficul de droguri.
In concluzie, avand in vedere importanta si dificultatile sarcinii investigatorilor, Curtea considera, tinand seama de consideratiile precedente, ca actiunile ofiterului de politie sub acoperire si ale colaboratorului acestuia au avut drept consecinta determinarea reclamantilor sa savarseasca fapta penala pentru care au fost condamnati, depasind simpla investigatie pasiva a activitatii infractionale existente, si ca instantele interne nu au investigat suficient acuzatiile de provocare. Pentru aceste motive, procesul reclamantilor a fost privat de caracterul echitabil impus de art. 6 Conventie.
In consecinta, a fost incalcat art. 6 A§ 1 din Conventie in aceasta privinta
• Alte articole de acelasi autor:
-In ce conditii beneficiaza de reducerea pedepsei persoana care a savarsit o infractiune de evaziune fiscal;
Ce informatii trebuie sa furnizeze angajatorul salariatului in mod obligatoriu la incheierea contractului de munca si ce se poate face in caz de neexecutare;
–Pe ce criterii este sanctionata o fapta ca fiind infractiune sau contraventie la Legea nr.50/1991privind autorizarea executarii constructiilor;
–In ce conditii instanta apreciaza ca un conducator auto este in stare de necesitate cand savarseste infractiunea de conducere a unui vehicul fara permis de conducere;
–De ce este considerata Camera preliminara o faza distincta a procesului penal
-Drept penal-legalitate
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto;
–Ce avantaje prezinta solicitarea de despagubiri accidente in cadrul procesului penal;
– Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
-Ce criterii a avut in vedere instanta la admiterea cererii de stabilirea paternitatii din afara casatoriei formulata de reclamanta in conditiile in care tatal biologic intervine in solutionarea cererii.

Profesionalism,responsabilitate,loialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724260393
avocat_tudorion@yahoo.com


Ce trebuie sa stii despre admiterea plangerii penale de catre judecatorul de camera preliminara

Ce trebuie sa stii despre admiterea plangerii penale de catre judecatorul de camera preliminara

Pentru ca sa se cunoasca in ce consta procedura intr-un astfel de caz, la camera preliminara,trebuie mai intai ca instanta sa fie sesizata cu o plangere penala impotriva solutiei procurorului.
De asemenea,in prealabil trebuie cunoscut ce solutii poate da procurorul.
Numai astfel se poate aprecia asupra admisibilitatii atacarii acestora.

Astfel,conform art.340 C.pr.pen. obiectul plangerii il reprezinta solutiile procurorului de neurmarire sau de netrimitere in judecata,respectiv solutia de clasare sau renuntare la urmarirea penala.

Dupa cum se cunoaste,in cazul in careo persoana este nemultumita de soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată poate formula plangere.
De asemenea,persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare,la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

In practica de avocat, am intalnit si cazuri in care, datorita grabei de a obtine o solutie favorabila sau din alte motive,persoana nemultumita de solutia procurorului mi-a cerut sa ma adresez direct instantei de judecata.
Nu se poate insa sesiza instanta fara respectarea procedurii administrative reglementate de lege in acest caz. Practic,nu s-a cunoscut ca plangerea impotriva rezolutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale adresata direct instantei de judecata,fara parcurgerea mai intai a procedurii la procurorul ierarhic superior este inadmisibila.

• Modul de solutionare efectiva a plangerii penale de catre judecatorul
de camera preliminara,
Procedura,solutiile ce le poate poate pronunta,termenele,calea de atac impotriva solutiilor judecatorului de camera prelimnara sunt reglementate in art.341 C.pr.pen.. Acest articol poarta denumirea marginala de:”Solutionarea plangerii de catre judecatorul de camera preliminara” si se refera la urmatoarele:
După înregistrarea plângerii la instanţa competentă, aceasta se trimite în aceeaşi zi judecătorului de cameră preliminară. Plângerea greşit îndreptată se trimite pe cale administrativă organului judiciar competent.
Judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul de soluţionare, care este comunicat, împreună cu un exemplar al plângerii, procurorului şi părţilor, care pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Petentului i se va comunica termenul de soluţionare. Persoana care a avut în cauză calitatea de inculpat poate formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.

Procurorul, în termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicării transmite judecătorului de cameră preliminară dosarul cauzei.
În situaţia în care plângerea a fost depusă la procuror, acesta o va înainta, împreună cu dosarul cauzei, instanţei competente.

Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor.
În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată;
b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală;
c) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

În cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară:
1. respinge plângerea ca tardivă sau inadmisibilă;
2. verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii şi:
a) respinge plângerea ca nefondată;
b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală;
c) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimiţând dosarul spre repartizare aleatorie;
d) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă.
În cazul prevăzut la alin. (7) pct. 2 lit. c), în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi inculpatul pot face, motivat, contestaţie cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale. Contestaţia nemotivată este inadmisibilă.

• Referiri la ipotezele in care solutia este de admitere a plangerii.
-in primul rand din textul de lege se observa ca partea care a formulat plangerea are posibilitatea efectiva sa-si exercite drepturile procesuale in cadrul camerei preliminare. Astfel,conform art.341 C.pr.pen.,persoana care a avut în cauză calitatea de inculpat poate formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. De mentionat insa ca,cererile si exceptiile sunt cu privire la legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale.

-judecatorul de camera preliminara are atributia de a verifica legalitatea administrarii probelor si a urmaririi penale si are posibilitatea sanctionarii potrivit art.280-282 a actelor intocmite cu incalcarea legii.
Legalitatea administrarii probelor este legata insa de caracterul echitabil al procesului penal si de principiul loialitatii.
De asemenea,daca judecatorul de camera preliminara ajunge la concluzia ca se impune excluderea unor probe nelegal administrate va proceda in acest sens. Se are in vedere ca s-a produs o vatamare esentiala a drepturilor procesuale ale unei parti.

In vederea respectarea acestor principii,judecatorul de camera preliminara poate da urmatoarele solutii:
-admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală.
-admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimiţând dosarul spre repartizare aleatorie;
-admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

• procedura in cazul in care se contesta solutia judecatorului de
camera preliminara

Cum este si normal,dispozitiile judecatorului de camera preliminara nu au caracter definitiv. Incheierea prin care acesta s-a pronuntat este supusa cenzurii pe calea contestatiei. Competenta revine judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara.

Contestaţia se depune la judecătorul care a soluţionat plângerea şi se înaintează spre soluţionare judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori, când instanţa sesizată cu plângere este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completului competent potrivit legii, care se pronunţă prin încheiere motivată, fără participarea procurorului şi a inculpatului, putând dispune una dintre următoarele soluţii:
a) respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată şi menţine dispoziţia de începere a judecăţii;
b) admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă plângerea potrivit alin. (7) pct. 2, dacă excepţiile cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale au fost greşit soluţionate.
Probele care au fost excluse nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei.
• Alte articole de acelasi autor:
-Pentru ce considerente instanta suprema a hotarat ca indiferent de gradul de îmbibatie alcoolică în sânge este atrasă răspunderea penală a oricărei persoane care săvârşeşte o vătămare corporala din culpă in modalitatea prevazuta de art.196 alin.1 Cod penal;
-Ce este mai favorabil pentru inculpatul care vrea sa recunoasca fapta,un acord de recunoastere a vinovatiei cu procurorul sau procedura simplificata de recunoastere in instanta;
-Din ce motive este bine sa se rezerve dreptul de uzufruct sau abitatie la instrainarea unei locuinte si ce greseli trebuie evitate;
-Din ce motive nu a fost anulat dreptului de a conduce un vehicul desi a fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto.
-Care este deosebirea dintre masurile de siguranta si pedepse;
-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de societatea comerciala;
– Renuntarea la judecata.
–Ce prevede Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis;
– Avocat dreptul muncii.
–Cum a hotarat instanta despre nerespectarea indicatorului cedeaza trecerea si prioritatea de trecere desi petentul a oprit la acest indicator.
Responsabilitate,profesionalism,confidentialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724260393


La cine va adresati,ce etape parcurgeti si in ce termen pentru rezolvarea unei plangeri penale

La cine va adresati,ce etape parcurgeti si in ce termen pentru rezolvarea unei plangeri penale

Nu putine sunt situatiile in care,prin actele de urmarire penala sau solutiile dispuse de procuror,persoanele care fac obiectul unui dosar penal se considera nedreptatite.
In astfel de cazuri,cei care au un interes legitim au posibilitatea sa formuleze plangere penala. Daca nu au cunostinte juridice suficiente cauta raspunsuri la intrebari privind unde si in ce modalitate pot formula o plangere penala,care sunt termenele de adresare si de solutionare.
Raspunsuri in acest sens vin din analiza unor dispozitiil ale din Codul de procedura penala,dupa cum se va arata in continuare.

Astfel,din analiza dispozitiilor Codului de procedura penala rezulta ca legiuitorul a atribuit judecatorului de camera preliminara competenta de a solutiona plangerile impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata.

• Care este procedura si termenele stabilite de legiuitor

In art. 339 Cod procedura penala,cu denumirea “Plangerea impotriva actelor procurorului” se arata:
Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al parchetului.

În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului şef de secţie al parchetului ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.

Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător atunci când ierarhia funcţiilor într-o structură a parchetului e stabilită prin lege specială.
În cazul soluţiilor de clasare ori de renunţare la urmărire, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia.
Ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva soluţiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior şi se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.

Din examinarea dispozitiilor art.340 din Codul de procedura penala,rezulta ca obiectul plangerii il constituie solutia de clasare sau de renuntare la urmarire penala,dispusa prin ordonanta sau rechizitoriu,numai insa dupa ce anterior a fost parcursa etapa de contestare in fata prim-procurorului parchetului sau persoanelor prevazute in art.339 Cod procedura penala.

• Cine are dreptul de a face plangere
Conform dispozitiilor art.336 Cod procedura penala orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
Plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală şi se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală.
Introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângerii.

Art.337 Cod procedura penala se refera la obligaţia de înaintare a plângerii.
Astfel,când plângerea a fost depusă la organul de cercetare penală, acesta este obligat ca în termen de 48 de ore de la primirea ei să o înainteze procurorului împreună cu explicaţiile sale, atunci când acestea sunt necesare.

Odata ajunsa plangerea la procuror,acesta este obligat să o rezolve în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea un exemplar al ordonanţei.

Daca plangerea impotriva solutiei procurorului de clasare sau renuntare la urmarirea penala este respinsa de procurorul ierahic superior,persoana nemultumita poate formula in termen de 20 de zile, calculat de la data comunicarii,plangere la judecatorul de camera preliminara de la instanta careia ii revine competenta sa judece cauza in prima instanta.

Daca plangerea nu a fost solutionata in termen de 20 de zile de la primire de catre procuror,plangerea poate fi adresa judecatorului de camera preliminara oricand dupa implinirea termenului de 20 de zile de la data comunicarii.
• Alte articole de acelasi autor:
-Din ce motive este bine sa se rezerve dreptul de uzufruct sau abitatie la instrainarea unei locuinte si ce greseli trebuie evitate;
Din ce motive nu a fost anulat dreptului de a conduce un vehicul desi a fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto.
-Care este deosebirea dintre masurile de siguranta si pedepse;
-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de societatea comerciala;
– Renuntarea la judecata.
– Ce prevede Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis;
– Avocat dreptul muncii.
–Cum a hotarat instanta despre nerespectarea indicatorului cedeaza trecerea si prioritatea de trecere desi petentul a oprit la acest indicator.
Responsabilitate,profesionalism,confidentialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724260393


In ce conditii nu se pedepseste infractiunea de violarea secretului corespondentei prevazuta de art.302 Cod penal

In ce conditii nu se pedepseste infractiunea de violarea secretului corespondentei prevazuta de art.302 Cod penal

Art.302 Cod penal reglementeaza infractiunea de violarea secretului corespondentei,intentia legiuitorului fiind de a apara relatiile sociale referitoare la libertatea persoanei de a comunica cu alte persoane,prin intermediul corespondentei,telefonului sau al oricarui mijloc electronic de comunicatii.

Infractiunea de violarea secretului corespondentei face parte din categoria infractiunilor de serviciu. Cu toate acestea,din examinarea continului dispozitiilor art.302 Cod penal rezulta ca,violarea secretului corespondentei constituie infractiune chiar daca faptele au fost comise in cadrul unor relatii de serviciu sau in afara lor.

• Cum este reglementata in Codul penal infractiunea de violarea
secretului corespondentei prevazuta de art.3012 Cod penal

Alin.(1) al acestui articol se refera la lai multe alternative ale savarsirii infractiunii. Astfel,constituie infractiune fapta constand in deschiderea,sustragerea, distrugerea sau reținerea, fără drept,aunei corespondențe adresate altuia, precum și divulgarea fără drept a conținutului unei asemenea corespondențe, chiar atunci când aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din greșeală.
De mentionat faptul ca nu prezinta relevanta ca faptuitorul a luat sau nu cunostinta de continut,doar simpla deschidere fiind suficienta pentru ca acesta sa fie acuzat de savarsirea acestei infractiuni.
Sanctiunea pentru astfel de fapte este închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
De mentionat ca art.28 din Constitutia Romaniei se refera,de asemenea, la faptul ca secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

La alin.(2) al acestei articol se prevede ca interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicații se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Prin urmare,faptuitorul savarseste infractiunea in alta modalitate,respectiv,interceptarea fara drept a a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicații.
Se observa si ca,in acest caz si limitele de pedeapsa sunt mai mari.
Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost săvârșite de un funcționar public care are obligația legală de a respecta secretul profesional și confidențialitatea informațiilor la care are acces,
Dupa cum se poate constata,in alin.(3) suntem in prezenta unei agravante a infractiunii,care se refera la relatiile sociale privind asigurarea secretului profesional si a confidentialitatii informatiilor de catre persoanele care au acces la ele in baza atributiilor de serviciu.
In acest caz si limitele pedepsei sunt mai mari, pedeapsa fiind închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea unor drepturi.

In alin.(4) al art.302 Cod penal este reglementata fapta privind divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană sau către public, fără drept, a conținutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoștință de aceasta din greșeală sau din întâmplare, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

• In ce conditii nu constituie infractiune fapta privind violarea
secretului corespondentei

In dispozitiile alin.(5) al art.302 Cod penal legiuitorul a reglementat conditiile in care fapta nu constituie infracțiune,aceste fiind urmatoarele:
-dacă făptuitorul surprinde săvârșirea unei infracțiuni sau contribuie la dovedirea săvârșirii unei infracțiuni;
-dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificație pentru viața comunității și a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.

In ce priveste aceste fapte,in literatura de specialitate s-a aratat ca ele reprezinta cauze justificative care il apara de raspundere penala pe faptuitor. S-a apreciat in acest sens si ca intre apararea secretului corespondentei si interesul public,prioritate are interesul public.

In ultimul alineat al art.3012 Cod penal se arata ca acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
• Alte articole de acelasi autor:
-Din ce motive este bine sa se rezerve dreptul de uzufruct sau abitatie la instrainarea unei locuinte si ce greseli trebuie evitate;
–Din ce motive nu a fost anulat dreptului de a conduce un vehicul desi a fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto.
-Care este deosebirea dintre masurile de siguranta si pedepse;
-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de societatea comerciala;
– Renuntarea la judecata.
– Ce prevede Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis;
– Avocat dreptul muncii.
–Cum a hotarat instanta despre nerespectarea indicatorului cedeaza trecerea si prioritatea de trecere desi petentul a oprit la acest indicator.
Responsabilitate,profesionalism,confidentialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724269383


In ce conditii repararea autovehiculelor avand urme de accident poate constitui infractiunea de nerespectarea atribuţiilor privind verificarea tehnică ori efectuarea reparaţiilor prevazuta de art.340 Cod penal

In ce conditii repararea autovehiculelor avand urme de accident poate constitui infractiunea de nerespectarea atribuţiilor privind verificarea tehnică ori efectuarea reparaţiilor prevazuta de art.340 Cod penal

In practica instatelor s-au intalnit dosare penale in care au fost cercetate persoane care au reparat autovehicule ce prezentau urme de accident,dar care nu posedau documentele prevazute de lege in acest sens,
Astfel de fapte pot intra sub incidenta infractiunii de nerespectarea atribuţiilor privind verificarea tehnică ori efectuarea reparaţiilor, prevazuta de art.340 din Codul penal,ce face parte din infractiunile contra sigurantei circulatiei pe drumurile publice.

• Care este continutul infractiunii de nerespectarea atribuţiilor privind
verificarea tehnică ori efectuarea reparaţiilor

La alineatul (1) al acestei infractiuni se prevede ca,indeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea atribuţiilor de verificare tehnică ori inspecţie tehnică periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor ori a celor referitoare la efectuarea unor reparaţii sau intervenţii tehnice de către persoanele care au asemenea atribuţii, dacă din cauza stării tehnice a vehiculului s-a pus în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

In alineatul( 2) al infractiunii se arata ca,se pedepseste situatia in care,urmare a faptei prevăzute în alin. (1), s-a produs un accident de circulaţie care a avut ca urmare vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

In alineatul (3) se arata ca, dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost săvârşite din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

In ultimul alineat se dispune ca repararea autovehiculelor, remorcilor, tramvaielor sau mopedelor având urme de accident, fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

• Ce categorii de persoane pot fi subiectul infractiunii

In ce priveste persoana care poate fi subiect al infractiunii prevazute de art.340 Cod penal , din textul de lege se poate constata ca la alineatele 1-3 aceasta trebuie sa fie calificata,avand atribuţii de verificare tehnică ori de inspecţie tehnică periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor ori a celor referitoare la efectuarea unor reparaţii sau intervenţii tehnice.
In ce priveste fapta de la ultimul alineat,se poate savarsi aceasta infractiune de orice persoana care indeplineste conditiile prevazute de lege in vederea tragerii la raspundere penala.

• In ce modalitati se savarseste infractiunea

Fapta de la primul alineat se comite printr-o actiune,respectiv, indeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de verificare tehnică ori inspecţie tehnică periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor ori a celor referitoare la efectuarea unor reparaţii sau intervenţii tehnice de către persoanele care au asemenea atribuţii.
A doua varianta se refera insa la o inactiune din partea faptuitorului,respectiv,neindeplinirea atributiilor prevazute in textul de lege.

In mod concret,este vorba de acele situatii in care din superficialitate,neatentie,lipsa de cunostinte in domeniu,faptuitorul fiind o persoana care are atributiile mai sus aratate, indeplineste gresit verificarea tehnică ori inspecţie tehnică periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor ori cele referitoare la efectuarea unor reparaţii sau intervenţii tehnice.

Fapta prevazuta la alineatul doi este o varianta agravata,ca urmare a faptei prevăzute în alin. (1) s-a produs un accident de circulaţie care a avut ca urmare vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii uneia sau mai multor persoane ori chiar decesul unei persoane. In consecinta,si pedeapsa prevazuta de lege este in limite mai mari decat cea de la primul alineat.

S-au avut in vedere consecintele grave, s-a produs un accident de circulaţie care a avut ca urmare vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, ori decesul.
In consecinta,in astfel de situatii,organul de cercetare penala va dispune efectuarea unui raport de expertiza tehnica.
Obiectivele expertizei urmeaza sa stabileasca daca indeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de verificare tehnică ori inspecţie tehnică periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor ori a celor referitoare la efectuarea unor reparaţii sau intervenţii tehnice de către persoanele care au asemenea atribuţii au determinat accidentul de circulatie si celelalte consecinte,respectiv,vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii uneia sau mai multor persoane.
Cu alte cuvinte,daca exista legatura de cauzalitate.

• Referire la repararea autovehiculelor avand urme de accident

In ce priveste infractiunea prevazuta la alin.(4),aceasta se savarseste printr-o actiune referitoare la repararea autovehiculelor, remorcilor, tramvaielor sau mopedelor având urme de accident, fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Conditiile in care pot fi reparate autovehiculele care au suferit avarii ca urmare a unor accidente sunt prevazute in dispozitii legale,intre care mentionam Ordinul ministrului transportului nr.1022/2013.
In literatura juridica s-au dat exemple privind modul de savarsire a acestei infractiuni in varianta prevazuta de alin.(4) a infractiunii de nerespectarea atribuţiilor privind verificarea tehnică ori efectuarea reparaţiilor prevazuta de art.340 din Codul penal.

Astfel,intr-un caz, dupa comiterea unui accident de circulatie,faptuitorul care nu poseda documente de constatare a accidentului eliberate de politie a reparat prin intermediul unor cunostinte autovehiculul sau,ce prezenta urme de accident.
Intr-un alt caz,dupa producerea accidentului,faptuitorul a parasit locul faptei si a reparat autovehiculul ce prezenta urme de accident, desi nu poseda documentele prevazute lege,cum ar fi cele eliberate de societatea de asigurare.
Tot din literatura juridica se cunoaste ca in astfel de cazuri,pentru a se evita tragerea la raspundere penala in urma unui accident de circulatie,uneori faptuitorul apeleaza la cunostinte apropiate sau la prieteni care au posibilitatea sa il ajute sa repare autoturismul.
In functie de modalitatea de comitere a faptei,exista posibilitatea ca si aceasta persoana sa fie cercetata penal pentru infractiunea de nerespectarea atribuţiilor privind verificarea tehnică ori efectuarea reparaţiilor prevazuta de art.340 din Codul penal sau alta infractiune.
• Alte articole de acelasi autor:
-In ce consta infractiunea de frauda informatica
–Ce avantaje prezinta solicitarea de despagubiri accidente in cadrul procesului penal;
-Care sunt criteriile de stabilire a daunelor morale in cazul unui accident cu mai multe victime;
-Cand o persoana devine din suspect inculpat si ce drepturi si obligatii are un inculpat in procesul penal;
–Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;
-Care sunt conditiile de admisibilitate a emiterii ordinului de protectie intr-un caz de violenta in familie.
-Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
-Infractiuni Informatice – Perchezitia informatica;
Resoonsabilitate,profesionalsm,confidentialitate fata de client
www.avocat-tudor.ro
07242601393

.