In caz de refuz nejustificat autoritatea publica poate fi obligata sa elibereze certificatul de urbanism

In caz de refuz nejustificat autoritatea publica poate fi obligata sa elibereze certificatul de urbanism

Imagini pentru imagini urbane din romania

Certificatul de urbanism este un act de informare in conformitate cu care,autorităţile prevăzute la art. 4 din Legea 50/1991,republicată,cu completările şi modificările ulterioare(preşedinţii consiliilor judeţene, primarii municipiilor, primarul general al municipiului Bucureşti,primarii sectoarelor municipiului Bucureşti):

fac cunoscute solicitantului informaţiile privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii;

stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului;

stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării;

încunoştinţează investitorul/solicitantul cu privire la obligaţia de a contacta autoritatea competentă pentru protecţia mediului, în scopul obţinerii punctului de vedere şi, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării .

Este de mentionat ca nu ţine loc de autorizaţie de construire sau desfiinţare,

certificatul de urbanism nu da dreptul de a executa lucrări de construcţii .

In situatia in care sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru emiterea certificatului de urbanism iar autoritatea emitenta refuza in mod nejustificat,aceasta poate fi obligata prin hotararea instantei,precum in speta de mai jos.

 

Tribunalul Bucureşti,Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta, Primăria,dispunând obligarea pârâtei la eliberarea către reclamant a certificatului de urbanism solicitat.

 

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul are calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului si în această calitate solicitând autorităţii publice pârâte, eliberarea unui certificat de urbanism pentru imobilul sus-menţionat, în scopul executării unor lucrări de construire, iar pârâta nu a făcut dovada comunicării unui răspuns acestei cereri în termenul legal de 30 de zile de la data înregistrării.

 

Instanta a retinut ca un refuz nejustificat al autorităţii publice de a emite certificatul de urbanismn atâta timp cât poziţia acesteia este,pe de o parte, în contradicţie cu dispoziţiile  care reglementeaza obtinerea certificatului de urbanism şi, pe de altă parte, nici după modificarea de către solicitant a cererii sub aspectul elementelor care defineau scopul solicitării certificatului de urbanism, autoritatea publică nu a soluţionat cererea în termenul prevăzut de lege,calculat de la data modificării acesteia. În plus, autoritatea public nu a invocat nicio altă deficienţă a documentaţiei,

 

S-a mai reţinut ca,funcţionarul căruia i-a fost repartizată spre soluţionare cererea i-a comunicat reclamantului că pe terenul în cauză se pot autoriza construcţii noi numai după întocmirea şi aprobarea unui PUZ în zonă,iar reclamantul s-a prezentat la sediul pârâtei şi a modificat cererea iniţială, menţionând în cuprinsul acesteia că scopul solicitării certificatului de urbanism este acela de informare,or, până la data introducerii   certificatul de urbanism solicitat nu a fost emis.

 

Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs autoritatea publică pârâtă,solicitându-se admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată, criticându-se hotărârea ca nelegalăşi netemeinică.

 

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă arată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că documentaţia depusă de reclamant în vederea eliberării certificatului de urbanism îndeplineşte cerinţele legale, iar neeliberarea acestuia este nejustificată şi vătămătoare pentru dreptul reclamantului de a cunoaşte datele şi reglementările cărora îi este supus imobilul proprietatea sa.

Recursul a fost respins,prima instanta a pronuntat o hotarare temeinica si legala.

  • Alte articole de acelasi autor:

Cum solicitati audierea ca martori a rudelor in cazul contraventiilor la regimul circulatiei rutiere;

Ce trebuie sa stim, conform avocat asigurari despre ce reprezinta si ce riscuri acopera asigurarea RCA si asigurarea facultativa CASCO;

-Avocat penalist Bucuresti;

In ce situatii se poate limita programul de vizitare a minorului de catre un parinte dupa divort;

In ce situatii desi legea da posibilitatea incetarii procesului penal prin impacare sau acord de mediere unele persoane nu pot beneficia de aceste prevederi;

Ce trebuie sa stim in opinia unui avocat infractiuni trafic si consum de droguri despre ce prevede Legea nr.143/2000;

-Concedierea salariatului pentru necorespundere profesionala.

Profesionalism,responsabilitate,loialitate fata de client.

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 

 

 


Pe ce criterii este sanctionata o fapta ca fiind infractiune sau contraventie la Legea nr.50/1991privind autorizarea executarii constructiilor

Pe ce criterii este sanctionata o fapta ca fiind infractiune sau contraventie la Legea nr.50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor

Respectarea disciplinei in constructii prezinta o importanta deosebita pentru viata si siguranta persoanelor care locuiesc in acestea, si nu numai a lor. Neluarea de catre autoritati a masurilor ce se impun pentru reglementarea procedurii de edificare a constructiilor si de modificare a acestora poate conduce la consecinte dintre cele mai neplacute.

Aceasta se impune cu atat mai mult,cu cat Romania se afla intr-o zona seismica.

Avand in vedere importanta disciplinei in constructii,Legea 50/1991,

privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii reglementeaza procedura de obtinere a autorizatiei de construire si modul in care este permisa executarea lucrarilor de constructii.

Legiuitorul a prevazut insa si sanctiuni in cazul in care nu se respecta disciplina in constructii,dar si cand o fapta constituie infractiune ori contraventie.

 

Prin urmare este necesar,sa se cunoasca in ce conditii fapta constituie infractiune si cand aceasta este contraventie.

Aceasta va rezulta din modul cum este reglementata infractiunea in Codul penal si cu referire concreta la dispozitiile art.24 din Legea nr.50/1991,prin comparatie cu reglementarea regimului contraventiilor din OUG 2/2001,cu referire concreta la dispozitiile art.26 din Legea 50/1991.

Urmeaza a se constata din cele ce urmeaza ca, ceea ce deosebeste infractiunea de contraventie este gravitatea faptei.

 

  • Ce este infractiunea conform Codului penal

In ce priveste notiunea de infractiune,Codul penal in art.15,Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii,prevede urmatoarele:

(1)Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o.

(2) Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.

 

Pentru ca in articolul mentionat se arata ca fapta trebuie sa fie comisa cu vinovatie,in dispozitiile art.16 din Codul penal gasim referiri la notiunea de vinovatie si formele acesteia.

In acest sens se arata ca,fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală. Vinovăţie există când fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită.

 

In ce priveste formele vinovatiei,acestea sunt urmatoarele:

Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul:

  1. a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;

b)prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.

(4) Fapta este săvârşită din culpă, când făptuitorul:

  1. a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
  2. b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.

(5) Există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.

(6) Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este săvârşită cu intenţie. Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când legea o prevede în mod expres.

In contextul mai sus aratat,conform art.24 din Legea 50/1991constituie infracţiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda urmatoarele fapte:

 

-executarea,fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. b);

Acestea se refera la urmatoarele:lucrări de construire, reparare, protejare, restaurare, conservare, precum și orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, ce urmează a fi efectuate la construcții reprezentând monumente și ansambluri istorice, arheologice, de arhitectură, artă sau cultură, inclusiv cele din zonele lor de protecție;

Gravitatea acestei fapte este evidenta,luandu-se in consideratie si faptul ca Romania se afla intr-o zona cu activitate seismica.

 

-continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii;

-întocmirea ori semnarea proiectelor tehnice, precum şi a proiectelor pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii pentru alte specialităţi decât cele certificate prin diplomă universitară, în condiţiile prevăzute la art. 9.

 

 

Infracţiunile prevăzute la alin. (1) se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la

De mentionat ca,in cazul săvârşirii faptelor prevăzute la art. 24, organele de control prevăzute de prezenta lege, care au constatat fapta, sunt obligate să sesizeze organele de urmărire penală.,

Instanta de judecata, prin hotararea prin care solutioneaza fondul cauzei, poate dispune incadrarea lucrarilor in prevederile autorizatiei sau desfiintarea constructiilor realizate nelegal.

 

  • Ce este contraventia conform OUG 2/2001

 

Conform art.1 din OUG 2/2001,constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, prin hotărâre a Guvernului ori prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.

 

Conform art.26 din Legea 50/1991 constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:

  1. a) executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială, fără autorizaţie a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), de către investitor şi executant;
  2. b) executarea sau desfiinţarea, cu nerespectarea prevederilor autorizaţiei şi a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor prevăzute la lit. b), precum şi continuarea executării lucrărilor autorizate fără solicitarea unei noi autorizaţii de construire în situaţiile prevăzute la art. 7 alin. (15), de către investitor şi executant;
  3. c) aprobarea furnizării de utilităţi urbane, ca urmare a executării de lucrări de branşamente şi racorduri la reţele pentru construcţii noi neautorizate;
  4. d) menţinerea după expirarea termenului prevăzut prin autorizaţie sau după terminarea lucrărilor autorizate ori adaptarea în alte scopuri faţă de cele prevăzute în autorizaţie a construcţiilor, lucrărilor şi amenajărilor cu caracter provizoriu;
  5. e) neaducerea terenului la starea iniţială de către investitor, după terminarea lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. c), precum şi nerealizarea lucrărilor de curăţare, amenajare ori degajare, după caz, a amplasamentului şi/sau a terenurilor adiacente ocupate temporar pe durata execuţiei, o dată cu încheierea lucrărilor de bază;
  6. f) împiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, prin interzicerea accesului organelor de control abilitate sau prin neprezentarea documentelor şi a actelor solicitate;
  7. g) neanunţarea datei începerii lucrărilor de construcţii autorizate, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (8);
  8. h) neemiterea certificatelor de urbanism în termenul prevăzut la art. 6 alin. (2), precum şi emiterea de certificate de urbanism incomplete ori cu date eronate, care nu conţin lista cuprinzând avizele şi acordurile legale necesare în raport cu obiectivul de investiţii, sau eliberarea acestora condiţionat de elaborarea prealabilă a unei documentaţii de urbanism sau a oricăror documentaţii tehnice de definire a scopului solicitării, cu depăşirea termenului legal, sau refuzul nejustificat ori condiţionarea furnizării informaţiilor de interes public prevăzute la art. 6 alin. (1);

h1) neemiterea autorizaţiilor de construire în termenul prevăzut la art. 7 alin. (1);

  1. i) emiterea de autorizaţii de construire/desfiinţare:

– în lipsa unui drept real asupra imobilului, care să confere dreptul de a solicita autorizaţia de construire/desfiinţare;

– în lipsa sau cu nerespectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, aprobate potrivit legii;

– în baza unor documentaţii incomplete sau elaborate în neconcordanţă cu prevederile certificatului de urbanism, ale Codului civil, ale conţinutului-cadru al proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care nu conţin avizele şi acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii;

– în lipsa expertizei tehnice privind punerea în siguranţă a întregii construcţii, în cazul lucrărilor de consolidare;

– în baza altor documente decât cele cerute prin prezenta lege;

  1. j) neorganizarea şi neexercitarea controlului privind disciplina în autorizarea şi executarea lucrărilor de construcţii de către compartimentele abilitate din cadrul aparatului propriu al consiliilor judeţene şi al primăriilor, în unităţile lor administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor art. 27 alin. (3) şi (4), precum şi neurmărirea modului de îndeplinire a celor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3);
  2. k) neîndeplinirea, la termenul stabilit, a măsurilor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii la controlul anterior;
  3. l) refuzul nejustificat sau obstrucţionarea sub orice formă a accesului persoanelor fizice sau al reprezentanţilor persoanelor juridice la documentele prevăzute la art. 34 alin. (7);

 

Contravenţiile prevăzute la alin. (1), săvârşite de persoanele fizice sau juridice, se sancţionează cu amendă după cum urmează:

– de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. a);

– de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. f);

– de 10.000 lei, cele prevăzute la lit. c);

– de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. b), d) şi e);

– de la 5.000 lei la 30.000 lei, cele prevăzute la lit. h), h1) şi i)ş

– de la 1.000 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la lit. j) şi k);

– de 2.000 lei, cele prevăzute la lit. l);

– de 1.000 lei, cele prevăzute la lit. g).

 

(3) Cuantumul amenzilor se actualizează anual prin hotărâre a Guvernului.

(4) Sancţiunea amenzii poate fi aplicată şi reprezentantului persoanei juridice.

(5) Sancţiunea amenzii pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. h) şi i) se aplică functionarilor publici responsabili de verificarea documentaţiilor care stau la baza emiterii certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare, precum şi semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform legii.

Legea 50/1991 in art.28 prevede ca: O dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

(2) Decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, după caz, de instanţă. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii şi cultelor

(3) Măsura desfiinţării construcţiilor se aplică şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară.

  • Alte articole de acelasi autor

In ce conditii instanta apreciaza ca un conducator auto este in stare de necesitate cand savarseste infractiunea de conducere a unui vehicul fara permis de conducere;

De ce este considerata Camera preliminara o faza distincta a procesului penal

-Drept penal-legalitate

–In ce  conditii asiguratorul raspunde  pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto;

Ce avantaje prezinta solicitarea de despagubiri accidente in cadrul procesului penal;

– Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;

-Ce criterii a avut in vedere instanta la admiterea cererii de stabilirea paternitatii din afara casatoriei formulata de reclamanta in conditiile in care tatal biologic intervine in solutionarea cererii.

 

Cabinet avocat Tudor Ion

Profesionalism,responsabilitate,loialitate fata de client.

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 

 

 

 

 

 


Care sunt factorii de care se tine cont in cazul sanctiunilor la Legea nr.50/1991,cum ar fi demolarea constructiei

 

Care sunt factorii de care se tine cont in cazul sanctiunilor la Legea nr.50/1991,cum ar fi demolarea constructiei

 

Imagini pentru imagini cladire demolata

Desfiintarea unei constructii,mai ales daca aceasta este deja edificata, nu constituie un aspect prea confortabil pentru constructorul acesteia.

Poate sa-i provoace pagube importante. De asemenea,daca imobilul este locuit,in cazul unei demolari,in mod evident ca si  locatarii vor avea de suferit.

Tocmai din aceste motive,atunci cand se va pune problema dispunerii unei masuri in ce priveste o anumita constructie,cum ar fi demolarea acesteia,trebuie sa fie luati in considerare mai multi factori,intre care mentionam urmatorii:

-daca a fost savarsita o infractiune sau o contraventie,aceasta din urmand constituind o fapta mai putin grava;

-daca constructorul a fost de buna credinta;

-prejudiciul adus altor persoane;

daca exista o solutie pentru a se remedia situatia respectiva;

-intrarea in legalitate

-daca a existat o autorizatie

-daca a fost respectata autorizatia.

Legea nr. 50/1991 privind autorizarea constructiilor prevede referitor la construcțiile civile, industriale, agricole sau de orice altă natură, ca acestea se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, eliberată în condițiile legii, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.

In cazul in care nu sunt respectate cerintele legii,fapta constituie,dupa caz, infractiune sau contraventie.

 

Daca se apreciaza ca urmeaza sa se aplice o sanctiune,aceasta va trebui sa fie proportionala cu gravitatea faptei.

In acest sens,art.5 alin.(5) din OUG 2/2001 prevede ca sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social.

Ca un exemplu concret de proportionalitate a luarii unei masuri in domeniul constructiilor este cel privind demolarea unei constructii.

Intr-un astfel de caz,va trebui ca prin  masura dispusa sa existe o proportionalitate intre intinderea prejudiciului si intinderea obligatiei de demolare. Ca atare,va fi demolat din imobil doar atat cat este suficient ca prejudiciul sa fie inlaturat. De exemplu,in situatia cand regimul de inaltime al imobilului este depasit cu un anumit numar de niveluri,doar acestea trebuie sa fie demolate,nicidecum intreg imobilul.

 

In acelasi sens,sanctiunea desfiintarii/demolarii unei constructii nu se poate dispune fara sa existe o anumita limita de timp,mai ales daca a aceasta a fost tolerata de autoritati in tot acel interval de timp.

S-a apreciat in acest sens ca, timpul cat autoritatile nu au luat masuri,ci au tolerat constructia, trebuie sa fie “rezonabil”. Desigur ca,acest interval de timp,’rezonabil”, difera de la caz la caz si va fi apreciat de instanta de judecata in functie de circumstantele concrete ale cauzei.

  • Alte articole de acelasi autor:

Ce este promisiunea de a contracta si care sunt conditiile de validitate ale acesteia;

Cum a analizat instanta suprema cazul in care s-a sustinut ca revocarea din functie a directorului general a fost fara justa cauza, abuzivă, discretionara, fără temei legal si este indreptatit la daune-interese;

Cand o persoana devine din suspect inculpat si ce drepturi si obligatii are un inculpat in procesul penal;

– Care sunt criteriile de stabilire a daunelor morale in cazul unui accident cu mai multe victime;

– Ce avantaje prezinta solicitarea de despagubiri accidente in cadrul procesului penal

In ce situatii se aplica raspunderea pentru ruina edificiului;

Ce a avut in vedere I.C.C.J cand a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului ca urmare a împăcării părţilor.

 

Responsabilitate,professionalism siloialitate fata de client

www.avocat-tudor.ro

0724260393


Vanzarea imobilelor

Vanzarea imobilelor

Reguli speciale de vanzare a imobilelor

Contractul de vanzare-cumparare avand ca obiect un apartament, un teren sau un teren pe care se afla o constructie trebuie incheiat in forma autentica notariala, sub sanctiunea nulitatii absolute a contractului.
Atunci cand se vinde un imobil determinat, fara indicarea suprafetei, pentru un pret total, nici cumparatorul si nici vanzatorul nu pot cere rezolutiunea ori modificarea pretului pe motiv ca suprafata este mai mica sau mai mare decat au crezut.
Terenurile din fondul forestier aflate in proprietate privata se pot vinde cu respectarea, in ordine, a dreptului de preemptiune al coproprietarilor sau vecinilor.
O varianta a vanzarii introdusa in Codul Civil este vanzarea mostenirii.
Vanzarea unei mosteniri se incheie numai in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute a contractului.
Vanzarea drepturilor succesorale este posibila numai dupa ce succesiunea a fost deschisa, si numai dupa ce succesibilul a acceptat succesiunea. Orice pact asupra unei succesiuni viitoare este lovit de nulitate absoluta.
Vanzarea are ca obiect drepturi succesorale ale mostenitorului, care poarta asupra unei universalitati sau asupra unei cote-parti dintr-o universalitate) ce cuprinde deopotriva bunuri, drepturi si obligatii.
Vanzatorul de drepturi succesorale garanteaza cumparatorului numai calitatea sa de mostenitor, iar nu si intinderea sau compunerea universalitatii transmise.
Vanzatorul ramane raspunzator pentru datoriile mostenirii vandute.
 Atunci cand, intr-o vanzare cu plata pretului in rate, obligatia de plata este garantata cu rezerva dreptului de proprietate, cumparatorul dobandeste dreptul de proprietate la data achitarii ultimei rate din pret, riscul bunului fiind insa transferat cumparatorului de la momentul predarii acestuia.
Vanzarea cu optiune de rascumparare este o vanzare afectata de conditie rezolutorie prin care vanzatorul isi rezerva dreptul de a rascumpara bunul sau dreptul transmis cumparatorului.Aceasta optiune nu poate fi stipulata pentru o perioada mai mare de 5 ani.
Este important de retinut ca in urma intrarii in vigoare a noului Cod Civil, se abroga interdictia din Legea nr.112/1995 (asa zisa lege a caselor nationalizate), care stipula ca apartamentele dobandite in temeiul acestei legi nu pot fi instrainate timp de 10 ani de la data cumpararii.
Pana la dovada contrara, instrainarea cu titlu oneros catre un descendent ori un ascendent privilegiat sau catre sotul supravietuitor este prezumata a fi donatie daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului, uzului ori a abitatiei in schimbul intretinerii pe viata ori al unei rente viagere. Prezumtia opereaza numai in favoarea descendentilor, ascendentilor privilegiati si a sotului supravietuitor al defunctului, daca acestia nu au consimtit la instrainare. Astfel, vanzarea unui bun de catre parinti catre un copil cu rezervarea de catre parinti a dreptului de uzufruct, uz, sau abitatie, incheierea unui contract de intretinere intre pariniti si copil sunt prezumate a fi donatii, pana la proba contrarie.

CONTRACTUL DE SCHIMB

Schimbul este contractul prin care fiecare dintre parti, denumite copermutanti, transmite, sau nu, dupa caz, se obliga sa transmita un bun pentru a dobandi un altul.
In privinta contractului de schimb se aplica, in mod corespunzator, dispozitiile privitoare la vanzare.

www.avocat-tudor.ro

0724260393