LIPSA CONSIMTAMANTULUI ASOCIAT UNIC-PERSOANA JURIDICA

LIPSA CONSIMTAMANTULUI ASOCIAT UNIC-PERSOANA JURIDICA

Ca avocat Bucuresti in comercial am intalnit cazuri in care doua sau mai mult persoane s-au asociat in cadrul unei societati comerciale, incheind in acest sens contractul de societate (actul constitutiv). Consimtamantul trebuie sa indeplineasca toate conditiile pentru valabilitatea sa; el trebuie sa fie si expres, exteriorizat prin semnarea actului constitutiv.

La infiintarea unei societati comerciale un avocat Bucuresti in comercial are in vedere dispozitiile art.1881 Cod civil, care dispun ca, prin contractul de societate două sau mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfășurarea unei activități și să contribuie la aceasta prin aporturi bănești, în bunuri, în cunoștințe specifice sau prestații, cu scopul de a împărți beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta.

Fiecare asociat contribuie la suportarea pierderilor proporțional cu participarea la distribuția beneficiului, dacă prin contract nu s-a stabilit altfel.

La un moment dat, intre asociati pot exista divergente iar daca acestea nu se rezolva pe cale amiabila se vor adresa instantei de judecata.

Astfel, prin decizia civila nr.211 din 23.11.2010 Curtea de Apel Timisoara, Sectia Comerciala s-a decis ca un conflict de interese nu poate exista decat in situatia in care interesele personale ale asociatilor prevaleaza asupra celor de grup, adica interesele societatii, imprejurare care poate determina destramarea societatii.
Instanta a avut in vedere ca asociatul unic al societatii parate este o persoana juridica, care are, la randul sau, doi asociati si pentru ca in cadrul adunarii generale sa se poata determina cu certitudine care este decizia pe care asociatul unic a inteles sa o adopte ar fi fost necesar ca acesta sa fi adoptat, in cadrul unei adunari generale a asociatilor, o hotarare prin care sa fi stabilit care este vointa sa sociala.
Vointa societatii mama , ca vointa a asociatului unic al societatii fiica, se formeaza numai prin votul ambilor asociati, care se controleaza reciproc si nu pot obstructiona in mod unilateral dreptul celuilalt asociat de a participa la procesul decizional.
Lipsa unei hotarari a adunarii generale a asociatilor apelantei, in calitate de asociat unic al intimatei, in sensul exprimarii unui consimtamant al persoanei juridice pentru punctele care urmau sa fie dezbatute in cadrul respectivei sedinte, precum si existenta unui dezacord total al mandatarilor celor doi administratori ai asociatului unic determina nulitatea absoluta a hotararii astfel adoptate.

Referitor la consimtamant, in articolul „Elemente de validitate ale contractului de societate” publicat pe Juridice.ro se arata ca viciile de consimtamant intalnite la constituirea societatii sunt in general eroarea si dolul (eroarea provocata), violenta fiind posibila doar teoretic si putin probabil de a fi intalnita in practica iar leziunea inaplicabila, dat fiind obligativitatea existentei deplinei capacitati de exercitiu a fondatorilor si subscriitorilor, in caz de constituire prin subscriptie publica. Eroarea poate privi natura actului (error in negotio), cand asociatul crede ca incheie un alt contract (de exemplu, o societate in participatie) sau identitatea obiectului (error in corpore), cand asociatii inteleg diferit natura unui aport (de exemplu, un asociat crede ca aportul consta in dreptul complet de proprietate, iar altul crede ca este vorba doar de uzufruct). Eroarea poate privi forma societara sau persoana celorlalti asociati (in cazul societatilor de persoane. Un exemplu elocvent de viciu de consimtamant (dol) este, in cazul societatii pe actiuni constituite prin subscriptie publica, atunci cand informatiile cuprinse in prospect sunt mincinoase[16]. In toate cazurile, dolul trebuie sa provina de la un alt fondator sau de la un reprezentant al societatii.

Sanctiunea in toate aceste cazuri nu este anularea contractului de societate, deoarece cauzele de nulitate in materia societatilor sunt expres si limitativ prevazute in art. 56 din Legea societatilor comerciale. Conform art. 1256 C. Civ., nulitatea fata de una dintre partile actului constitutiv nu atrage desfiintarea in intregime a contractului, afara de cazul in care participarea acesteia este esentiala pentru existenta contractului. A pari, se pune problema nulitatii societatii si in cazul in care lipseste consimtamantul tuturor asociatilor. In concluzie, alegand intre protectia tertilor cu care societatea intra in raporturi juridice si protectia asociatilor, leguitorul a ales prima varianta. Nulitatea pentru lipsa sau vicierea consimtamantului este relativa, ne

Consimtamantul reprezinta, la modul general, manifestarea de vointa data cu scopul de a produce efecte juridice ceea ce pentru asociati inseamna intentia, nefiind vorba de ocrotirea unui interes general, ci doar al fondatorului al carui consimtamant lipseste sau a fost viciat si, deci, doar acesta este indreptatit sa invoce nulitatea (art. 1251 si art. 1248 C. Civ.), in termen de 1 an de la data inmatricularii societatii (art. 197 C. Civ.).

  • In ce priveste posibilitatea ca asociatul unic sa fie asociat unic in mai multe societati, interdictia a fost eliminata  prin Legea nr.102/2020.

Un avocat Bucuresti comercial cunoaste ca inaintea acestei  modificari, o persoană fizică sau juridică nu putea fi asociat unic în mai multe societăți comerciale cu răspundere limitată, iar un SRL cu un asociat unic, nu putea fi la rândul său, asociat unic al unui alt SRL. Încălcarea acestei interdicții putea conduce la dizolvarea societății de către Ministerul Finanțelor Publice sau orice altă persoană interesată.

Dupa cum am aratat, legea care elimină această interdicție a fost promulgată și publicată în Monitorul Oficial în data de 2 iulie 2020, și va intra în vigoare în termen de trei zile de data publicării.

Practic, începând cu data de 5 iulie 2020, o persoană fizică sau juridică, poate fi asociat unic în mai multe SRL-uri, aceasta constituind o modificare majoră față de dispozițiile legale în vigoare până acum.

Conform https://www.avocatnet, dupa ce a trecut de două ori prin Parlament și a fost analizată de Curtea Constituțională, legea care prevede unele măsuri pentru simplificarea activității firmelor din România a fost publicată joi în Monitorul Oficial. Astfel, modificările se vor aplica începând de duminică.

Măsurile sunt incluse Legea 102/2020, care se va aplica din 5 iulie 2020, și vizează debirocratizarea activității antreprenoriale în România, pentru a ușura apariția de noi firme.

Prima schimbare majoră este (1) eliminarea interdicției pe care o au acum persoanele fizice și cele juridice de a fi asociați unici la mai multe SRL-uri. Astfel, antreprenorii o să poată deveni acționari unici la mai multe astfel de firme, fără nicio limitare.

În plus, legea nouă elimină și prevederea conform căreia „o societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată, alcătuită dintr-o singură persoană”.

Potrivit prevederilor de până acum, oricine putea cere în instanță dizolvarea unei societăți cu răspundere limitată, dacă aceasta era constituită cu o persoană care deja era asociat unic la altă societate cu răspundere limitată.

O a doua modificare importată este că (2) la același sediu vor putea funcționa mai multe companii decât numărul de camere existent în acesta. Până acum, Legea societăților stabilea că la același sediu este posibilă funcționarea unui număr de firme egal cu numărul de camere al sediului.

Cu alte cuvinte, dacă vorbim, de exemplu, de un apartament cu două camere, începând de duminică, la același apartament vor putea funcționa și trei societăți sau mai multe.

A treia măsură inclusă în noua lege este (3) eliminarea necesității anumitor documente, în special la înființarea firmelor. Mai precis, la înmatricularea unei societăți sau la schimbarea sediului social va fi prezentat, la Oficiul Registrului Comerțului, doar documentul ce atestă dreptul de folosință asupra spațiului cu destinație de sediu social.

Până acum, în afară de documentul de mai sus, la înmatriculare sau la schimbarea sediului social mai trebuiau prezentate și alte acte prin care să se dovedească faptul că în același sediu social nu funcționează mai multe firme ori că, dacă funcționează, acestea folosesc fiecare maximum o cameră.

Pe deasupra, dispare și (4) avizul referitor la schimbarea destinației imobilelor colective cu regim de locuință, adică acel acord al vecinilor care se cerea până acum. Însă numai dacă este vorba de situații în care la sediul social nu se desfășoară activitate

  • Alte articole de acelasi autor:

INFRACTIUNILE CONTRA SIGURANTEI SI INTEGRITATII SISTEMELOR SI DATELOR INFORMATICE

INFRACTIUNILE CONTRA INTEGRITATII CORPORALE SAU SANATATII

Cantitatea de droguri mare detinuta pentru consum propriu si monitorizarea limbajului codificat a determinat acuzația de trafic de droguri de mare risc

Pentru ce fapte pot fi sanctionati politistii si care este procedura de cercetare a abaterii disciplinare;

DREPTURILE SI OBLIGATIILE PARTILOR IN ASIGURAREA DE RASPUNDERE CIVILA AUTO;

– Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de favorizarea faptuitorului in

cazul persoanelor condamnate care apar ca autori de lucrări științifice;

– Cum este aparat dreptul la propria imagine prin mijloace juridice;

– Ce criterii a avut in vedere instanta la admiterea cererii de stabilirea paternitatii din afara casatoriei

formulata de reclamanta in conditiile in tatal biologic intervine in solutionarea cererii.

– Avocat civil Bucuresti;

-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;

-Cum se stabilesc despagubirele in cazurile de accidente produse de vehicule si modalitatea in care

trebuie sa procedati in relatiile cu societatea de asigurare;

– Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatics

si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu

carduri falsificate;

– In ce poate consta consilierea de cate un avocat specializat in dreptul muncii;

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 


Revocarea si demisia administratorului societatii comerciale obligarea asociatilor sa-i respecte hotararea

Revocarea administratorului societatii comerciale cum pot fi obligati ceilalti asociati sa-i respecte hotararea

Un avocat in Bucuresti comercial cunoaste ca in conformitate cu principiul libertatii de vointa, administratorul unei societati comerciale are dreptul sa renunte la calitatea de administrator, adica sa-si dea demisia.

Avocatul din Bucuresti in comercial ii va da ca exemplu o speta- ce o vom reda mai jos-din care rezulta ca, daca ceilalti asociati nu dau curs solicitarii renunțării la mandatul de administrator al societatii, acesta se poate adresa instantei de judecata.

Asadar, fiind reprezentat de un avocat in comercial instanta va obliga pârâtul să efectueze demersurile necesare în vederea modificării actului constitutiv în sensul revocării reclamantului din funcția de administrator al societatii. Avocatul in Bucuresti comercial are in vedere ca noul Cod civil prevede raporturi contractuale dintre persoana juridica si organele sale de administrare iar art.209 alin.(3) prevede ca „raporturile dintre persoana juridica si cei care alcatuiesc organele sale de administrare sunt supuse, prin analogie, regulilor mandatului, daca nu s-a prevazut altfel prin lege, actul de constituire sau statut”.

Dispozitiile art.72 din Legea societatilor comerciale nr.31/1990 sunt in sensul ca „obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat”. Art.137 lin(4) din Legea nr.31/1990 prevad ca „administratorii pot fi revocati oricand de catre adunarea generala ordinara a actionarilor”. In consecinta, este posibila revocarea administratorului prin hotararea adunarii generale, in orice moment si fara a fi incunostiintat cel in cauza, temeiul fiind pierderea increderii societatii in administrator. Desigur ca aceasta masura poate interveni si ca o sanctiune pentru nerespectarea obligatiilor contractuale sau legale, incompetenta, frauda, activitate ineficienta, greseli in gestiune.

Potrivit dispozitiilor art.216 alin(2) din noul Cod civil „administratorii nu pot insa ataca hotararea privitoare la revocarea lor din functie. Ei au numai dreptul de a fi despagubiti daca revocarea fost nejustificata sau intempestiva si au suferit astfel un prejudiciu”. Deci, administratorii societatii comerciale nu pot ataca cu o actiune in anularea hotararii adunarii generale si nici nu pot apela la instanta pentru a fi reintegrati in functie. Daca insa dovedesc un prejudiciu, ei pot cere doar despagubiri, in cazul in care revocarea a avut loc in mod abuziv sau fara justa cauza.

Adunarea generala a actionarilor hotaraste cu privire la revocarea administratorilor în conditiile de cvorum si majoritatea prevazuta de lege pentru luarea hotarârilor de catre acest organ de decizie al societatii.

Conform art.137 ind.1 din Legea 31/1990, administratorii sunt desemnaţi de către adunarea generală ordinară a acţionarilor, cu excepţia primilor administratori, care sunt numiţi prin actul constitutiv.

Candidaţii pentru posturile de administrator sunt nominalizaţi de către membrii actuali ai consiliului de administraţie sau de către acţionari.

Pe durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot încheia cu societatea un contract de muncă. În cazul în care administratorii au fost desemnaţi dintre salariaţii societăţii, contractul individual de muncă este suspendat pe perioada mandatului.

Administratorii pot fi revocaţi oricând de către adunarea generală ordinară a acţionarilor. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptăţit la plata unor daune-interese.

Se poate deduce astfel ca administratorii pot fi revocati ca urmare a pierderii increderii societatii in administrator dar si ca o sanctiune pentru nerespectarea obligatiilor contractuale sau legale, incompetenta, frauda, activitate ineficienta, greseli in gestiune.

In ce priveste nulitatea actelor emise de organele juridice in art.216 Cod civil se arata ca Hotărârile și deciziile contrare legii, actului de constituire ori statutului pot fi atacate în justiție de oricare dintre membrii organelor de conducere sau de administrare care nu au participat la deliberare ori care au votat împotrivă și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de ședință, în termen de 15 zile de la data când li s-a comunicat copia de pe hotărârea sau decizia respectivă ori de la data când a avut loc ședința, după caz. De asemenea, se prevede ca, administratorii nu pot însă ataca hotărârea privitoare la revocarea lor din funcție. Ei au numai dreptul de a fi despăgubiți, dacă revocarea a fost nejustificată sau intempestivă și au suferit astfel un prejudiciu.

Cererea de anulare se soluționează în camera de consiliu de către instanța competentă în circumscripția căreia persoana juridică își are sediul, în contradictoriu cu persoana juridică în cauză, reprezentată prin administratori. Hotărârea instanței este supusă numai apelului.

Conform https://legestart.ro/ https://legestart.ro/ in articolul ”Încetarea raporturilor juridice dintre administrator şi societate”, in accepţiunea legii societăţilor comerciale, funcţia de administrator se exercită raportat direct la dispoziţiile referitoare la contractul de mandat, astfel încât încetarea sa urmează a se produce în aceleaşi condiţii ca şi încetarea contractului de mandat.

În situaţia în care intervine, pentru orice motiv, încetarea funcţiei de administrator, este supus aceloraşi condiţii de publicitate ca şi  numirea. Neefectuarea acestor formalităţi atrage inopozabilitatea încetării atribuţiilor administratorului, de a obliga societatea, faţă de terţi, exceptând situaţia în care aceştia ar cunoaşte actele sau faptele ce ar face obiectul publicităţii.

Încetarea funcţiei de administrator poate interveni pentru motive ce ţin de voinţa societăţii (revocarea), de persoana administratorului (renunţarea la mandate, incapacitatea, condamnarea într-o cauză penală), de cauze naturale (moartea) sau de alte cauze (dizolvarea societăţii).

În practica  judiciară, s-a arătat că revocarea administratorilor desemnaţi prin actul constitutiv se face cu votul unanimităţii asociaţilor.

În ceea ce priveşte societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni, revocarea administratorului este de competenţa adunării generale ordinare a acţionarilor.

În această situaţie, legea nu face distincţie între ipoteza desemnării administratorilor prin act constitutiv sau cea a numirii ulterioare, prin decizia adunării generale.

Principiul revocabilităţii ad nutum a administratorilor se justifică prin asimilarea administratorului cu un mandatar.

  • Speta privind revocarea administrarea administratorului societatii comerciale

Avocata reclamantului solicită admiterea acți unii, astfel cum a fost formulată, în sensul de a se lua act de manifestarea de voință a reclamantului de renunțare la mandatul de administrator al societatii.

Mai solicită obligarea pârâtului în calitate de asociat unic și administrator să efectueze demersurile necesare în vederea modificării Actului Constitutiv în sensul revocării reclamantului din funcția de administrator al societății comerciale pârâte , iar în caz de refuz, hotărârea ce se va pronunța să țină locul Hotărârii Adunării Generale, respectiv de revocare a reclamantului din funcția de administrator.

De asemenea, solicită să se dispună înscrierea la ORC a mențiunii privind revocarea subsemnatului din calitatea de administrator, la data rămânerii definitive a hotărârii.

Susține că s-a adus la cunoștința pârâților intenția reclamantului de a renunța la calitatea de administrator, având în vedere faptul că societatea are doi administrator, respectiv reclamantul și pârâtul care a devenit asociat unic prin retragerea reclamantului din societate , conform sentinței nr. 535/2015.

Mai susține că sentința a fost înscrisă la Registrul comerțului și întrucât pârâtul nu a dat curs solicitării reclamantului de a modifica actul constitutiv și a face demersurile necesare la ORC , au fost nevoiți să formuleze o cerere la ORC , înscrisă în certificatul constatator și au formulat prezenta acțiune în temeiul disp.art.196 și 197 alin.2 din Legea nr.31/1990

Pentru motivele expuse și cele invocate pe larg în cerere solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli  de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial, justificate  cu chitanțele de la dosar .

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului reclamantul în contradictoriu cu pârâții a  solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:

1 . Să ia act de manifestarea de voință a reclamantului de renunțare la mandatul de administrator al societatii, începand cu data data comunicării notificării către cei doi pârâți .

  1. Obligarea pârâtului T în calitate de asociat unic și administrator al societatii să efectueze demersurile necesare în vederea modificării Actului Constitutiv în sensul revocării subsemnatului din funcția de administrator al societății comerciale pârâte de ordin 2, iar în caz de refuz, hotărârea ce o va pronunța să țină locul Hotărârii Adunării Generale, respectiv de revocare a reclamantului din funcția de administrator.
  2. Să dispun ă înscrierea la ORC a mențiunii privind revocarea reclamantului din calitatea de administrator, la data rămânerii definitive a hotărârii.
  3. O bligarea pârâtului T la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces

In motivare , se arată că reclamantul , împreună cu pârâtul au decis înființarea unei societăți cu răspundere limitată care să aibă ca principal obiect de activitate construcții de clădiri și lucrări de geniu.

Dacă la începutul activității, relațiile dintre asociați au fost destul de bune, întrucât au avut unele comenzi, ulterior, datorită lipsei comenzilor și a banilor au început conflictele între aceștia .

Întrucât lucrurile mergeau tot mai greu și găsirea unui loc de muncă în țară a devenit extrem de dificilă, reclamantul a încercat să-și găseasca în străinătate, rămânând ca de administrarea societății să se ocupe în continuare celălalt asociat și administrator.

Când s -a întors în țară, a constatat că celălalt administrator nu s-a ocupat deloc de societate, mai mult, nici nu a achitat datoriile societății către bugetul de stat, motiv pentru care a primit la sediul societății somații cu datoriile neachitate.

A luat legătura cu pârâtul în vederea găsirii unei soluții de achitare a datoriilor și de dizolvare a societății întrucât aceasta nu mai funcționa de o lungă perioadă de timp și doar acumula datorii, însă acesta a refuzat să contribuie în vreun fel la acoperirea datoriilor. A solicitat, de asemenea, retragerea pe cale amiabilă din cadrul societății, întrucât, fiind mai tot timpul plecat din țară, nu se putea ocupa de bunul mers al societății, sens în care i-a comunicat pârâtului o invitație la adunare generală, în care urma să discut e toate problemele, însă acesta a refuzat să dea curs invitației .În această situație, a fost nevoit să introduc ă o acțiune pentru retragerea din societate, acțiune care a făcut obiectul dosarului civil cerere care a fost admisă prin sentința civilă pronunțată de Tribunal rămasă definitivă.

A adus la cunoștința asociatului unic al societății și societății pârâte faptul că își exprima voința de a renunța la mandatul de administrator al societății și a solicitat pârâtului T să întreprindă toate demersurile în vederea revocării sale din calitatea de administrator și înscrierea acestei hotărâri la ORC A..

Întrucât pârâtul nu s-a conformat și nu a efectuat modificările necesare, la data de 03.03.2016 a depus la ORC A o cerere înregistrată sub nr. 6369/03.03.2016, prin care a solicitat înregistrarea în registrul comerțului a unor modificări referitoare la persoane împuternicite, cerere care i-a fost admisă prin rezoluția nr. 3090/04.03.2016 a ORC.

Î n drept, dispozițiile art. 196 ind. 1 și art. 197 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, art. 194 și urm. Cod procedură civilă, art. 453 C .p.c.

În probațiune s-au depus înscrisuri : notificarea de renunțare la mandat și dovada comunicării cu pârâții rezoluția emisă de O R certificat constatator emis de ORC A.

Pârâții, deși legal citați, nu au depus întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală față de acțiunea reclamantului.

 Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

  Prin sentința civilă pronunțată de Tribunal în dosar s-a dispus  retragerea  reclamantului din societate și modificarea  sediului societății  de la  sediul pe care îl avea la acea dată , la  domiciliul pârâtului.

Ulterior , reclamantul a notificat pe pârâtul T cu privire la voința sa de a renunța la calitatea de administrator al societății și i-a solicitat pârâtului, în calitate de asociat unic, să efectueze formalitățile necesare în vederea modificării actului constitutiv în sensul revocării sale din funcția de administrator și realizării cerințelor de publicitate la ORC de pe lângă Tribunal..

Potrivit disp. art. 847 alin.1 Cod civil „Administratorul poate renunța la atribuțiile sale, pe baza notificării adresate, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, beneficiarului și, după caz, celorlalți administratori sau persoanei împuternicite să desemneze un administrator”.

Reclamantul a respectat dispozițiile legale menționate anterior, însă pârâtul, până la momentul actual, nu a dat curs solicitărilor reclamantului, situație în care acesta din urmă a sesizat instanța de judecată pentru a obține o hotărâre judecătorească prin care pârâtul să fie obligat să întreprindă demersurile necesare în vederea modificării a ctului constitutiv în sensul revocării reclamantului din funcția de administrator al societatii, iar în caz de refuz,  hotărâre a pronunțată să țin ă loc de hotărâre de revocare a reclamantului din funcția de administrator social.

Luarea unei hotărâri în privința modificării actului constitutiv al societății îi aparține doar pârâtului, acesta fiind asociatul unic al societatii .În acest sens , disp. art.196 ind.1 din Legea nr.31/1990 prevăd că :  „ 1) În cazul societăților cu răspundere limitată cu asociat unic, acesta va exercita atribuțiile adunării generale a asociaților societății.

(2) Asociatul unic va consemna de îndată, în scris, orice decizie adoptată în conformitate cu alin. (1). ”

Având în vedere faptul că pârâtul nu a înțeles să îndeplinească formalitățile de procedură necesare pentru revocarea reclamantului din funcția de administrator, ca urmare a renunțării acestuia la mandat, instanța reține că este întemeiată solicitarea privind obligarea pârâtului să se conformeze dispozițiilor legale în acest sens, iar în caz contrar , prezenta hotărâre va ține loc de hotărârea adunării generale de revocare a reclamantului din funcția de administrator .

Temeinicia cererii reclamantului și interesul său de a obține o soluționare favorabilă a pretențiilor sale rezidă și din faptul că potrivit disp. art.197 alin.2 din Legea nr.31/1990 „ Administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaților, mandatul de administrator în alte societăți concurente sau având același obiect de activitate, nici să facă același fel de comerț ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancțiunea revocării și răspunderii pentru daune. ” Așadar, în lipsa unei hotărâri de revocare din funcția de administrator al societatii ,  reclamantul nu are posibilitatea legală de a administra o altă societate cu același obiect de activitate, nici să desfășoare ca și persoană fizică, o activitate similară cu aceea a societății al cărui administrator este, în caz contrar, fiind pasibil să plătească anumite daune.

Față de aspectele expuse mai sus, instanța va lua act de manifestarea de voință a reclamantului în sensul renunțării la mandatul de administrator al societatii, și, în consecință, va o bligă pârâtul în calitate de asociat unic și administrator al societati să efectueze demersurile necesare în vederea modificării Actului Constitutiv în sensul revocării reclamantului din funcția de administrator al societatii, iar în caz de refuz, prezenta hotărâre va ține loc de hotărârea adunării generale de revocare a reclamantului din funcția de administrator .

Admite acțiunea civilă formulată de reclamant, în consecință, ia act de manifestarea de voință a reclamantului în sensul renunțării la mandatul de administrator al societatii.

Obligă pârâtul în calitate de asociat unic și administrator al societatii să efectueze demersurile necesare în vederea modificării Actului Constitutiv în sensul revocării reclamantului din funcția de administrator al societatiiiar în caz de refuz, prezenta hotărâre va ține loc de hotărârea adunării generale de revocare a reclamantului din funcția de administrator.

  • Alte articole de acelasi autor:

– Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;

Pentru ce motive instanta a acordat despagubiri pentru accidentul rutier desi societatea de asigurare a sustinut ca nu s-a dovedit ca piatra care a sărit în parbriz aparține vehiculului ce a proiectat-o în parbriz.

Cum a motivat Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la sanctiunea ce se aplica in cazul lipsei consimtamantului pentru incheierea unui act juridic ca efect al depasirii limitelor legale ale mandatului administratorilor;

Ce consecinte poate avea divulgarea datelor medicale despre pacient cum sunt cele psihiatrice

Cantitatea de droguri mare detinuta pentru consum propriu si monitorizarea limbajului codificat a determinat acuzația de trafic de droguri de mare risc

In ce conditii este atrasa vinovatia si raspunderea pentru fapta proprie in cazul comiterii unei fapte ilicite

Ce avantaje prezinta negocierea cu asiguratorul in cazul unui accident de circulatie si cum a motivat instanta despre tranzactia partilor

A fost achitat pentru evaziune fiscala pentru ca expertiza judiciară are valoare probatorie superioară față de constatările efectuate de inspectorul antifraudă

In ce situatii o persoana comite infractiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere si pe ce argumente a respins instanta lipsa reprezentarii anularii permisului

www.avocat-tudor.ro

0724260393

avocat_tudorion@yahoo.com


Care sunt limitele in care raspunde mandatarul si cum se refera la mandat legislatia cu privire la societatile comerciale

Care sunt limitele in care raspunde mandatarul si cum se refera la mandat legislatia cu privire la societatile comerciale

In ce priveste contractul de mandat, sunt necesare mai intai explicatii despre modul cum acesta este reglementat de codul civil.

In primul rand, este definit ca fiind contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant.

Se intelege ca, părţile contractului de mandat pot fi persoane fizice sau juridice, respectiv, mandantul împuterniceşte o altă persoană să încheie acte juridice pe seama sa iar mandatarul se obligăsă încheie acte juridice în numele mandantului.

In continuare se prezinta modalitatile in care poate fi intalnit.

De exemplu, mandatul poate fi cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Se precizeaza insa ca, mandatul dintre două persoane fizice se prezumă insa a fi cu titlu gratuit iar mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activităţi profesionale se prezumă a fi cu titlu oneros.

Dacă insa mandatul este cu titlu oneros, iar remuneraţia mandatarului nu este determinată prin contract, aceasta se va stabili potrivit legii, uzanţelor ori, în lipsă, după valoarea serviciilor prestate.

Dreptul la acţiunea pentru stabilirea cuantumului remuneraţiei se prescrie odată cu dreptul la acţiunea pentru plata acesteia.

Mandatul mai poate fi cu sau fără reprezentare.

Astfel, mandatul este cu reprezentare atunci când, prin contract, mandatarul se obligă să încheie acte juridice „pe seama” și în numele mandantului. Mandatarul îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor juridice pentru care a fost împuternicit.

Contractul de asistenta juridica este de regulă, un raport de mandat cu reprezentare. In cazul in care obligaţia avocatului se rezuma doar la acordarea de consultaţii juridice exista un contract  de antrepriză.

Dacă din împrejurări nu rezultă altfel, mandatarul îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit.

Împuternicirea pentru reprezentare sau, dacă este cazul, înscrisul care o constată se numeşte procură.

Dispoziţiile referitoare la reprezentarea în contracte se aplică în mod corespunzător.

 

  • Cazul special de acceptare tacită

În absenţa unui refuz neîntârziat, mandatul se consideră acceptat dacă priveşte actele a căror încheiere intră în exercitarea profesiei mandatarului ori pentru care acesta şi-a oferit serviciile fie în mod public, fie direct mandantului.

În aplicarea dispoziţiilor alin. (1) se va ţine seama, între altele, de prevederile legale, de practicile statornicite între părţi şi de uzanţe.

  • Care este intinderea mandatului cu reprezentare

Daca mandatul este general, acesta îl autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare şi de administrare.

Pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare, tranzacţii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta acţiuni în justiţie, precum şi pentru a încheia orice alte acte de dispoziţie, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres.

Mandatul se întinde şi asupra tuturor actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres.

  • Intre ce limite se executa mandatul cu reprezentare

Mandatarul nu poate să depăşească limitele stabilite prin mandat.

Cu toate acestea, el se poate abate de la instrucţiunile primite, dacă îi este imposibil să îl înştiinţeze în prealabil pe mandant şi se poate prezuma că acesta ar fi aprobat abaterea dacă ar fi cunoscut împrejurările ce o justifică. În acest caz, mandatarul este obligat să îl înştiinţeze de îndată pe mandant cu privire la schimbările aduse executării mandatului.

  • Care trebuie sa fie diligenţa mandatarului cu reprezentare

Dacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este ţinut să execute mandatul cu diligenţa unui bun proprietar. Dacă însă mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este obligat să îl îndeplinească cu diligenţa pe care o manifestă în propriile afaceri.

Mandatarul este obligat să îl înştiinţeze pe mandant despre împrejurările care au apărut ulterior încheierii mandatului şi care pot determina revocarea sau modificarea acestuia.

  • Care sunt obligatiile mandatarului
  1. Obligaţia de a da socoteală, reprezinta principala obligatie a

mandatarului.

Mandatul trebuie îndeplinit în limitele stabilite în contract, orice mandatar fiind ţinut să dea socoteală despre gestiunea sa şi să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului.

În perioada în care bunurile primite cu ocazia executării mandatului de la mandant ori în numele lui se află în deţinerea mandatarului, acesta este obligat să le conserve.

 

De asemenea, conform art.2019 C.civ. exista obligatia de informare.

In acest sens, se prevede ca orice mandatar este ţinut să dea socoteală despre gestiunea sa. De asemenea, el este obligat, la cerere, să înapoieze toate actele sau bunurile primite în temeiul împuternicirii, pentru realizarea obligaţiilor sale, chiar dacă ceea ce a primit nu arfi fost datorat mandantului.

Ca exceptie, mandatarul se poate abate de la instrucţiunile primite, dacă îi este imposibilsă îl înştiinţeze în prealabil pe mandant şi se poate prezuma că acesta ar fi aprobat abaterea dacă ar fi cunoscut împrejurările ce o justifică”, în acest caz, mandatarul fiind obligat să îl înştiinţeze de îndată pe mandant cu privire la schimbările aduse executării mandatului.

2. Dobânzile la sumele datorate

Mandatarul datorează dobânzi pentru sumele întrebuinţate în folosul său începând din ziua întrebuinţării, iar pentru cele cu care a rămas dator, din ziua în care a fost pus în întârziere.

3. Răspunderea pentru obligaţiile terţilor

În lipsa unei convenţii contrare, mandatarul care şi-a îndeplinit mandatul nu răspunde faţă de mandant cu privire la executarea obligaţiilor asumate de persoanele cu care a contractat, cu excepţia cazului în care insolvabilitatea lor i-a fost sau ar fi trebuit să îi fi fost cunoscută la data încheierii contractului cu acele persoane.

Astfel,instanta suprema, intr-o speta referitoare la obligatiile mandatarului, respectiv, nerestituirea preţului încasat de către mandatar a hotarat urmatoarele in legatura cu mijloacele juridice de recuperare la îndemâna mandantului: “Acţiunea în restituire bazată pe îmbogăţirea fără justă cauză are un caracter subsidiar, în sensul că nu poate fi primită când se costată posibilitatea folosirii unei alte acţiuni pentru realizarea dreptului.

Acţiunea pentru plata preţului încasat de mandatar izvorăşte din contractul de mandat încheiat de părţi şi exclude posibilitatea utilizării acţiunii pentru îmbogăţire fără justă cauză.

Acţiunea reclamantei mandante trebuia să fie întemeiată pe prevederile art. 1541 C. civ., potrivit cărora „mandatarul este dator oricând i se va cere, a da seama mandatului de lucrările sale şi de a-i remite ceea ce ar fi primit în puterea mandatului, chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar cuveni mandatului”.

  • Cateva exemple cu privire la mandat din legislatia cu privire la societatile comerciale

In ce priveste conducerea si administarea societatii pe actiuni, se prevede ca preşedintele consiliului este numit de adunarea generală ordinară pentru o durată care nu poate depăşi durata mandatului său de administrator şi poate fi revocat oricând de către organul care l-a ales, respectiv consiliul de administraţie sau, după caz, adunarea generală ordinară.

Raporturile dintre directori şi societate sunt, în general, cele referitoare la mandat.

Răspunderea membrilor directoratului este aceeaşi ca natură juridică cu raspunderea administratorilor.

Durata mandatului de membru al consiliului de supraveghere este stabilită prin actul constitutiv, fără a putea depăşi patru ani (art. 1531 din lege)

Adunarea generală, cu aceeași majoritate, alege altă persoană în locul administratorului revocat, decedat sau care a încetat exercitarea mandatului său.

Administratorilor le este interzis să exercite mandatul de administrator în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate.

Tot astfel, le este interzis să exercite acelaşi fel de comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancţiunea revocării şi răspunderii pentru daune

Consiliul de administraţie sau, după caz, comitetul de direcţie, unde există, reprezintă societatea în justiţie şi faţă de terţi, putând da mandat de reprezentare oricărui asociat ori chiar unei persoane care nu este membru al consiliului. Consiliul de administraţie își alege dintre membrii săi un preşedinte.

  • Alte articole de acelasi autor:

Ce avantaje si dezavantaje aduce asiguratilor noua lege RCA;

In ce situatii in cazul raspunderii solidare pentru repararea prejudiciului fiecare inculpat raspunde doar pentru responsabilitatea sa;

In ce situatii conflictul de interese este apreciat ca fiind infractiune;

-Ce masuri trebuiesc intreprinse daca ti-a fost avariata masina;

Fapta de evaziune fiscala prevazuta de Legea 241/2005 art.9 lit.b constituie infractiune numai daca s-a produs un prejudiciu;

–A fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice  dar nu s-a anulat si dreptul de a conduce autovehicule;

In ce cazuri se acorda exercitarea autoritatii parintesti unui singur parinte in caz de divort.

Cabinet avocat Tudor Ion

Responsabilitate, profesionalism, loialitate fata de client

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Ce sunt clauzele abuzive in contracte si care sunt sanctiunile impotriva acestora

Ce sunt clauzele abuzive in contracte si care sunt sanctiunile impotriva acestora

 

De principiu, intre partile unui contract nu trebuie sa existe un dezechilibru si nici contractul sa contina clauze abuzive.

Din acest motiv, legiutorul a  reglementat clauzele abuzive atat prin Codul civil cat si prin doua legi, si anume, Legea nr. 193/2000( şi Legea nr. 72/2013.

Inca de la primele dispozitii ale Legii nr.143/2000 vom observa ca aceasta face referire la notiunile de profesionist si de consumator, astfel ca este necesar ca pentru a intelege mai bine notiunea de clauze abuzive, mai intai sa cunoastem cum reglementeaza  legea aceste notiuni.

Astfel, prin profesionist legea prevede ca se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care,în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama   acesteia.

Prin consumator se  înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care,în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie

Din analiza acestui text de lege se constata ca o persoana fizica urmeaza sa fie calificat drept consumator, în funcţie de calitatea în care acţionează în momentul încheierii unui act juridic. Astfel, daca la încheierea unui act juridic, persoana acţionează în calitate de persoană care desfăşoară activităţi economice, atunci nu va putea fi calificată drept consumator.

Daca insa va acţiona în calitate de simplu particular, atunci va putea fi calificată drept consumator;

In ce priveste grupul de persoane fizice constituite in asociatii, legea prevede ca au calitatea de consumatori atunci când acţionează în scopuri din afara activităţii economice desfăşurate

  •  Cum defineste clauza abuziva Legea nr.193/2000.

O clauză contractuala poate fi calificată drept clauză abuzivă, conform art.4 din Legea 193/2000, dacă îndeplineşte, în mod cumulativ, următoarele condiţiii:

-nu a fost negociată direct cu consumatorul;

-creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului.

Se apreciaza ca exista un dezechilibru semnificativ atunci cand consumatorul trebuie să se găsească, urmare a contractului încheiat, într-o situaţie juridică mai puţin favorabilă decât aceea în care s-ar fi aflat potrivit dreptului naţional ce s-ar fi aplicat în absenţa contractului.

-a fost inserată în contract cu nerespectarea cerinţelor bunei-credinţe.
In ce priveste modul in care se pot dovedi clauzele abuzive, acestea pot fi clauze al căror caracter abuziv trebuie dovedit-constituie regula-si clauze al căror caracter abuziv este prezumat.

In anexa care face parte integranta din lege se redau, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.

In lege se prevede insa ca o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrare cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

Cu toate acestea o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.

Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude insa aplicarea prevederilor legii pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist.

Daca un profesionist pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens.

In continuare, legea prevede criteriile in functie de care se evalueaza natura abuziva a unei clauze contractual e, acestea fiind urmatoarele:

-natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul incheierii acestuia;

-toti factorii care au determinat incheierea contractului;

-alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.

In ce priveste sanctiunile, in cazul contractelor standard preformulate, profesionistul are obligatia sa remita, la cerere, oricarei persoane interesate, un exemplar din contractul pe care il propune.  Clauzele abuzive cuprinse in contract si constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula in continuare, cu acordul consumatorului, numai daca dupa eliminarea acestora mai poate continua.

De aceea, profesionistilor le incumba obligatia de a informa complet, corect şi precis consumatorii asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor şi de a include în contracte clause clare, fără echivoc.

Incalcarea obligatiei de a nu introduce clauze abuzive in contracte conduce la sanctiuni,  cum sunt amenda sau chiar raspunderea penala.

Alte sanctiuni pot fi sunt cele in care clauza abuziva nu produce efecte împotriva consumatorilor, sau contractul poate continua(ex.daca consumatorul isi da acordul) sau contractul este desfiintat prin reziliere si plata de daune interese.

  • Alte articole de acelasi autor;

Ce se poate invoca pentru anularea deciziei de sanctionare disciplinara cu referire la procedura cercetării disciplinare;

-Criterile pe baza carora daunele morale sunt apreciate de Inalta Curte de Casatie si Justitie acordarea daunelor morale in cazul unui prejudiciu de imagine

– Cum a motivat instanta revocarea unei masuri preventive dispuse fata de un inculpat acuzat de savarsirea unei infractiuni grave;

– Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;

– Infractiunea de evaziune fiscala savarsita prin “sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea , declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.

Cabinet avocat Tudor Ion

Responsabilitate, profesionalism, loialitate fata de client.

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 


In ce conditii o persoana raspunde pentru o fapta ilicita sau este sanctionata pentru o raspundere contractuala

In ce conditii o persoana raspunde pentru o fapta ilicita sau este sanctionata pentru  o raspundere contractuala  

 Imagini pentru imagini raspundere contractuala

Ca avocat, am intalnit situatii in care, persoana pagubita isi pune problema cum poate sa-si recupereze mai usor si in mod legal prejudiciul, pe calea unei actiuni in raspundere contractuala sau a unei actiuni in raspundere delictuala, mai ales cand nu poate fi vorba de combinarea celor doua feluri de raspundere civila.

 

Raspunsul la o astfel de problema a fost dat de instanta suprema care a hotarat ca: intrucat nu este posibila combinarea in cadrul unei actiuni mixte a regulilor aplicate celor doua forme de raspundere, problema care se pune este de a stabili daca cel pagubit are posibilitatea de a-si recupera prejudiciul pe calea unei actiuni intemeiate pe raspunderea contractuala sau pe cea delictuala.

In cazul in care intre parti a existat un contract din a carui executare sau executare necorespunzatoare au existat prejudicii, nu este posibil sa se apeleze la raspunderea delictuala, singura cale de ales fiind aceea a raspunderii contractuale. Exceptia de la aceasta regula, cand optiunea intre cele doua forme este permisa opereaza numai atunci cand neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a contractului reprezinta in acelasi timp si o infractiune prevazuta de legea penala.

 

Mai multe date despre problema de mai sus putem afla din analizarea dispozitiilor care reglementeaza cele doua forme de raspundere civila.

Imagini pentru imagini raspundere contractuala

Astfel, art. 1349 Cod civil, care dispune asupra raspunderii civile delictuale, arata ca orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specială.
Asadar, atunci cand o persoana nu respecta dispozitiile mai sus aratate va interveni răspunderea civilă iar aceasta poate fi definita ca sancțiunea aplicată unei persoane care nesocotește dispozițiile legale imperative.

De fapt, răspunderea civilă este o singură instituţie juridică dar  se manifestă în două forme: raspunderea civila delictuală, de drept comun, şi raspunderea civila contractuală, specială şi derogatorie.

 

Cele două forme de răspundere civilă prezinta asemanari, dar  si deosebiri, astfel ca si condițiile răspunderii sunt si ele diferite.

Cu toate acestea, ambele forme de răspundere au ca element comun repararea prejudiciului.

 

Codul civil reglementează răspunderea civilă în art. 1349-1395, unde se arata in special despre răspunderea civila delictuala. Pe de alta parte, răspunderea contractuala este reglementata  în principal de art. 1350, art. 1516-1520, art. 1530-1548 Cod civil, in acest mod rezultand si deosebirea acesteia de răspunderea civila delictuală.

 

  • Răspunderea civilă delictuală

Imagini pentru imagini raspundere contractuala

Răspunderea civila delictuală intervine ca urmare a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, si se poate afirma ca in acest fel victima prejudiciului devinind creditor al reparaţiei datorate de faptuitor.

Răspunderea civila delictuala reprezinta de fapt un mijloc specific de reparare a pagubelor cauzate printr-o faptă ilicită, astfel incat are o functie reparatorie. Aceasta pentru ca prejudiciul trebuie reparat integral in scopul repunerii victimei în situaţia juridică pe care aceasta o avea anterior cauzării prejudiciului.

 

Asadar, de esența răspunderii delictuale, este obligația persoanei care a săvârșit fapta ilicită, de a repara prejudiciile cauzate. Reparaţia trebuie insa  să fie totală astfel incat să nu mai permită deosebirea dintre valoarea patrimonială de care beneficia victima înainte de pagubă şi valoarea patrimonială a victimei ulterior reparaţiei.

 

Dupa cum am aratat, desi, răspunderea civilă delictuala intervine ca urmare a unei  fapte juridice ilicite, in acelasi timp reprezintă si o atitudine, o manifestare de voință a unei persoane, prin ipoteză, contrară legii, exercitată fără intenția de a produce efecte juridice, dar care efecte se vor produce, totuși, în virtutea legii.

 

De mentionat ca, in cadrul răspunderii civile delictuale  coexista atat obligația de a repara prejudiciul, impusă de lege persoanei care l-a cauzat prin fapta ilicită cat si, corelativ, dreptul persoanei care a suferit un prejudiciu prin fapta ilicită, de a fi despăgubită în mod.

 

 

  • Deosebiri intre raspunderea civila delictuala si cea contractuala

Imagini pentru imagini raspundere contractuala

Conform art. 1350 cod civil care reglementeaza raspunderea civila contractuala, orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat.

Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.

Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.
Asa cum se poate observa din aceasta reglementare, se impune o delimitare a răspunderii civile delictuale de răspunderea civilă contractual pentru ca răspunderea civilă delictuală se deosebește de răspunderea civilă contractuala.

 

Astfel, răspunderea civila contractuala ia naștere ca urmare a nerespectarii unei obligații ce derivă dintr-un contract, respectiv, a unei obligații contractuale. Prin urmare, incălcarea unei obligatii ce deriva dintr-un act juridic va atrage răspunderea contractuală, partea semnatară care nu și-a executat  obligatia, va raspunde, în principal, de convenția părților și, în subsidiar, de lege.

 

In cazul răspunderii delictuale insa, dupa cum am aratat, fundamentul răspunderii il reprezinta o faptă ilicită prevazuta de lege, astfel ca, răspunderea civila delictuală are ca temei legea si nu convenția părților.

 

  • Alte articole de acelasi autor:

Care sunt conditiile atragerii raspunderii persoanelor juridice care au savarsit infractiuni;

-Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;

Ce avantaje prezinta solicitarea de despagubiri accidente in cadrul procesului penal;

Care sunt criteriile de stabilire a daunelor morale in cazul unui accident cu mai multe victime;

– Cand o persoana devine din suspect inculpat si ce drepturi si obligatii are un inculpat in procesul penal;

www.avocat-tudor.ro

0724260393