Ce prevede legea despre independenta sotilor si controlul corespondentei celuilalt sot

Ce prevede legea despre independenta sotilor si controlul corespondentei celuilalt sot

 Imagini pentru imagini control corespondenta

Se cunoaste din viata de toate zilele, dar si din practica instantelor,ca din anumite motive,cum ar fi  gelozia sau suspiciunea de infidelitate,se mai intampla ca un sot sa controleze corespondenta,mai nou,cea electronica, a celuilalt sot.

Desigur ca,recurgerea la astfel de metode nu este de dorit,mai ales daca suspiciunile sunt neintemeiate,astfel ca pot da nastere la tensiuni nedorite in familia respectiva. Casatoria se bazeaza pe relatii de afectiune si incredere reciproca.

 

Dar in viata reala se mai intampla si astfel de cazuri,astfel ca este de vazut cum reglementeaza asemenea situatii Codul civil,avand in vedere drepturile si indatoririle personale ale sotilor.

Astfel,in ce priveste,indatoririle sotilor,Codul civil dispune ca sotii isi datoreaza reciproc respect, fidelitate si sprijin moral. Ei au indatorirea de a locui impreuna. Pentru motive temeinice, ei pot hotari sa locuiasca separat.

 

Despre schimbarea numelui de familiese arata ca sotii sunt obligati sa poarte numele declarat la incheierea casatoriei.

Daca sotii au convenit sa poarte in timpul casatoriei un nume comun si l-au declarat,unul dintre soti nu poate cere schimbarea acestui nume pe cale administrativa decat cu consimtamantul celuilalt sot.

 

Revenind la obiectul acestui articol,se poate constata ca o reglementare speciala in Codul civil este cea referitoare la independenta sotilor.

In acest sens,se arata ca,un sot nu are dreptul sa cenzureze corespondenta, relatiile sociale sau alegerea profesiei celuilalt sot.

De fapt,aceasta formulare este conforma cu at.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului,respectiv,dreptul la respectarea vietii private si de familie,a domiciliului sau si a corespondentei sale.

 

Prin urmare,chiar daca casatoria da nastere unor obligatii reciproce ale sotilor,si in unele privinte,chiar restrangeri ale libertatii, sotii isi pastreaza independenta in relatiile dintre ei, iar dreptul la corespondenta si la viata privata este protejat fiind opozabil, inclusiv celuilalt sot.

 

Asadar,ca urmare a acestor dispozitii, un sot nu va avea deptul sa exercite controlul asupra corespondentei celuilalt sot,inclusiv a relatiilor sale sociale.

In practica judiciara si in doctrina s-au analizat astfel de situatii si s-a aratat ca neintelegerile dintre soti referitoare la controlul corespondentei si al relatiilor sociale intretinute de celalalt sot ar putea deveni motive de divort.

 

In ce priveste notiunea de corespondenta,tot din Conventia Europeana a Drepturilor Omului rezulta si ca: exista corespondenta in acele situatii in care doua sau mai multe persoane schimba,pe orice cale,pe orice suport,un mesaj,o idée,ce cuprinde atat comunicarea scrisa,cea telefonica cat si cea electronica.

 

In capitolul din Codul civil consacrat reglementarii raporturilor personale dintre soti se mai arata, in ce priveste luarea deciziilor de catre soti, ca sotii hotarasc de comun acord in tot ceea ce priveste casatoria.

 

Cu toate acestea,niciunul dintre soti nu are dreptul sa controleze relatiile socilale pe care le are celalalt sot si sa-si impuna vointa proprie referitor la aceste relatii. Nu poate controla si cenzura corespondenta celuilalt sot,indiferent de mijloacele de comunicare,nu poate controla sau impiedica intalnirile celuilalt sot cu alte persoane.

 

Fiecare dintre soti isi poate alege profesia fara acordul celuilalt sot,are libertatea sentimentelor,opiniilor sau alegerea religiei.

Cum este si firesc,de asemenea, poate decide singur in privinta propriei sanatati.

  • Alte articole deacelasi autor:

-Intre ce persoane exista obligatia de intretinere conform Codului civil;

-In ce conditii se apreciaza ca divortul este din culpa unuia dintre soti;

-Ce prevede Codul civil despre intinderea acordului sotilor cand acesta are loc pe cale judiciara;

Din ce motive nu a fost anulat dreptului de a conduce un vehicul desi a fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice;

In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto.

-Care este deosebirea dintre masurile de siguranta si pedepse;

-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de societatea comerciala;

-Renuntarea la judecata.

– Ce prevede Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis;

Avocat dreptul muncii.

Responsabilitate,profesionalism,confidentialitate fata de client.

www.avocat-tudor.ro

0724260393


In ce situatii casatoria se desface din culpa sotilor si ce trebuie dovedit

In ce situatii casatoria se desface din culpa sotilor si ce trebuie dovedit  

Imagini pentru imagini divort

Cu titlu general, divorțul reprezintă acea modalitate de desfacere a căsătoriei care se dispune, după caz, de notarul public ori de ofițerul de stare civilă (caz in care trebuie ca ambii soți să își exprime acordul în acest sens și să nu aibă copii minori)  sau de instanța de judecată, în condițiile prevăzute de lege.    

  • Care sunt motivele de divort

  Motivele de divorț rezulta din examinarea art. 373 NCC, care dispune ca desfacerea căsătoriei poate avea loc: -prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți, acceptată de celălalt; -atunci când din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; -la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; -la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face impo­sibilă continuarea căsătoriei.  

  • primul caz de desfacere a casatoriei din culpa sotilor

 Imagini pentru imagini divort

Un caz frecvent intalnit pe rolul instantelor de judecata este cel prevazut de art. 373 lit. b) C.civ. si care se refera la situatia cand din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. In acest caz trebuie probat ca desfacerea căsătoriei din culpa soților  a intervenit pentru ca sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative: -exista motive temeinice de divorț; -relațiile dintre soți să fie grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.  

Imagini pentru imagini divort

Mai trebuie probat intr-un asemenea caz si faptul  ca  desfacerea casatoriei din culpa soților rezulta si din aceea ca aceștia au determinat, prin acțiunile sau inacțiunile lor, vătămarea gravă a relației de familie și imposibilitatea continuării acesteia. Desigur ca, soțul care se considera nevinovat se va putea adresa instanței de judecată pentru a cere desfacerea căsătoriei din culpa celuilalt soț.   In ce priveste motivele temeinice pentru desfacerea căsătoriei, acestea nu sunt specificate de Codul civil insa din doctrina si practica juridica a rezultat ca acestea trebuie să prezintă o gravitate deosebită și să facă imposibilă conviețuirea soților. Intr-un articol anterior acestea au fost aratate de subsemnatul. Ca atare, va trebui sa se administreze un material probator care sa demonstreze cele de mai sus, urmand ca instanța de judecată, dupa  analizarea acestuia sa iden­tifice daca sunt motive întemeiate pentru desfacerea căsătoriei.   Este de mentionat si ca, in acest caz divorțul pentru motive temeinice se poate pronunța fie din culpa exclusivă a soțului pârât, fie din culpa ambilor soți. Daca  insa a rezultat exclusiv culpa soțului reclamant, iar pârâtul nu a cerut, la rândul său, divorțul, formulând cerere reconvențională, divorțul nu se poate pronunța.  

  • Al doilea caz de desfacere a casatoriei din culpa sotilor

Imagini pentru imagini divort

  Al doilea caz de desfacere a căsătoriei din culpa soților rezulta din prevederile art. 373 lit. c) Cod civil: divorțul poate avea loc la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani. Se poate constata ca, in acest caz de divorț intemeiat pe culpă, posibilitatea pronunțării divorțului exista chiar dacă culpa aparține în totalitate reclamantului. In acelasi sens, art. 934 alin. (1) C. pr. Civ. prevede: „Când soții sunt separați în fapt de cel puțin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divorțul, asumându‑și responsabilitatea pentru eșecul căsătoriei. În acest caz, instanța va verifica existența și durata despărțirii în fapt și va pronunța divorțul din culpa exclusivă a reclamantului.”   De mentionat insa si situatia  prevazuta de art. 935 alin.(1) C.pr.civ.: -dacă instanța de judecată va constata că nu este îndeplinită condiția separării soților pentru o perioadă de cel puțin doi ani, va respinge cererea de divorț. Cu toate acestea,  instanța nu va respinge însă acțiunea dacă se invocă motive suplimentare de divorț imputabile soțului pârât ori dacă acesta din urmă „achiesează” la cererea soțului reclamant, situație în care instanța va pronunța divorțul pe temeiul acordului soților, nefăcând mențiune despre culpa acestora.

  • Alte articole de acelasi autor:

-Cum se stabilesc despagubirele in cazurile de accidente produse de vehicule si modalitatea in care trebuie sa procedati in relatiile cu societatea de asigurare; INFRACTIUNILE CONTRA SIGURANTEI SI INTEGRITATII SISTEMELOR SI DATELOR INFORMATICE; – CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL; –Cum interpreteaza notiunea de accident de circulatie din definirea infractiunii de parasirea locului accidentului Curtea Constitutionala;

CARE ESTE OBIECTUL DREPTULUI FINANCIAR.

www.avocat-tudor.ro 0724260393    


In ce cazuri se acorda exercitarea autoritatii parintesti unui singur parinte in caz de divort

In ce cazuri se acorda exercitarea autoritatii parintesti unui singur parinte in caz de divort

 

Este usor de imaginat in ce fel, s-ar exercita autoritatea parinteasca de catre un singur parinte  consumator frecvent de bauturi alcoolice, droguri si violent fata de famila sa.

Un avocat, poate sa va spuna ca exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte  in caz de divort, mai ales daca exista neînţelegeri intre parinti si ambii contesta autoritatea parinteasca comuna, se decide de catre instanţa de tutelă in urma administrarii de probe concludente prin care sa se stabileasca, in principal, care este interesul superior al copilului.

 

  • Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte reprezinta

exceptia

 

Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte  constituie insa o exceptie, actualul cod civil stabilind regula ca, dupa desfacerea casatoriei, ambii parinti vor exercita si in continuare in comun autoritatea parinteasca, asa cum, de altfel, au exercitat-o in timpul casatoriei.

Un avocat dreptul familiei poate sa va spuna ca art. 397Cod civil dispune, referitor la exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi ca, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.

 

Dupa cum aratam, cu titlu de exceptie insa, conform art. 398 Cod civil, exercitarea autorităţii părinteşti se face de către un singur părinte, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.

Celălalt părinte păstrează insa dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia

 

  • Exercitarea autoritatii parintesti de catre alte persoane

 

Exercitarea autorităţii părinteşti de către alte persoane se acorda in mod excepţional, in situatia in care instanţa de tutelă hotăraste plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimţământul acestora, sau într-o instituţie de ocrotire. Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire la persoana copilului.

 

  • Ce se intelege prin motive intemeiate

 

Dat fiind ca legea stabileste ca doar pentru motive intemeiate se poate exercita autoritatea parinteasca de catre un singur parinte este necesar ca acestea sa fie probate de catre parintele care le invoca.

Desigur ca se pune si intrebarea ce se intelege prin motive intemeiate.

In literatura juridica s-a aratat ca prin motive intemeiate se inteleg acele imprejurari care conduc fara dubiu la atribuirea exercitarii autoritatii parintesti doar unuia dintre parinti, determinat de faptul ca daca nu s-ar dispune astfel ar fi adusa o atingere interesului superior al copilului.

 

  • Ce motive intemeiate se pot invoca

 

In mod cert, parintele care solicita autoritatea exclusiva va trebui sa probeze ca celalt parinte aduce o atingere grava autoritatii parintesti daca aceasta s-ar exercita in comun.

In practica instantelor s-au invocat urmatoarele motive ca fiind temeinice:

-comportamentul violent al tatalui, care a fost condamnat pentru astfel de fapte si pentru viol;

-amenintarea cu moartea fata de celalalt sot si copii;

-unul din parinti este consummator frecvent de bauturi alcoolice si droguri, situatii in care devine violent;

-dezinteresul tatalui fata de familie si copil, manifestat pe parcursul unei perioade mai indelungate de timp;

-violenta familiala.

 

  • exemple din practica judiciara

 

-conflictul dintre parinti de un nivel foarte ridicat precum si existenta unor dificultati importante de comunicare a determinat decizia instantei in sensul ca autoritatea parinteasca comuna nu ar fi in interesul superior al copilului.

-“razboiul” dintre parinti are un singur vinovat, acesta alimenteaza in mod absurd conflictul cu intentia de a vatama, cu rea credinta, astfel ca autoritatea parinteasca trebuie data in mod exclusiv celuilalt parinte.

 

 

  • Ce se intelege prin autoritate parinteasca

In ce priveste autoritatea părintească, aceasta ar reprezenta ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.

Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate.

Ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori.

 

  • Conţinutul autorităţii părinteşti

 

Acesta se refera la faptul ca părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia.

 

  • In ce consta obligaţia de întreţinere

 

Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.

Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profesională.

 

Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.

 

  • Modul de exercitare a autorităţii părinteşti

 

Părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească.

Faţă de terţii de bună-credinţă, oricare dintre părinţi, care îndeplineşte singur un act curent pentru exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, este prezumat că are şi consimţământul celuilalt părinte.

 

  • Care sunt drepturile părintelui separat de copil

 

In cazul in care autoritatea parinteasca este exercitata de catre un singur parinte, celalalt părinte sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.

Un avocat dreptul familiei va poate spune ca in caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie.

 

  • Alte articole de acelasi autor:

Ce criterii a avut in vedere instanta la admiterea cererii de stabilirea paternitatii din afara casatoriei formulata de reclamanta in conditiile in tatal biologic intervine in solutionarea cererii.

-In ce constau neregula si frauda in utilizarea fondurilor europene;

Concedierea salariatului pentru necorespundere profesionala;

-Ce trebuie sa stim, conform avocat asigurari despre ce reprezinta si ce riscuri acopera asigurarea RCA si asigurarea facultativa CASCO.

 

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 

 

 

 

Este usor de imaginat in ce fel, s-ar exercita autoritatea parinteasca de catre un singur parinte,  consumator frecvent de bauturi alcoolice, droguri si violent fata de famila sa, daca in caz de divort instanta ar decide in acest sens.

Din acest motiv, un avocat specializat in dreptul familiei, poate sa va spuna ca exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte  in caz de divort, mai ales daca exista neînţelegeri intre parinti si ambii contesta autoritatea parinteasca comuna, se decide de catre instanţa de tutelă in urma administrarii de probe concludente prin care sa se stabileasca, in principal, care este interesul superior al copilului.

Desigur se vor avea in vedere si sustinerile partilor si sa se aprecieze veridicitatea acestora.

  • Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte reprezinta exceptia

 

Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte  constituie insa o exceptie, actualul cod civil stabilind regula ca, dupa desfacerea casatoriei, ambii parinti vor exercita si in continuare in comun autoritatea parinteasca, asa cum, de altfel, au exercitat-o in timpul casatoriei.

Ca avocat dreptul familiei mentionez ca art. 397Cod civil dispune, referitor la exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi ca, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.

 

Dupa cum aratam, cu titlu de exceptie insa, conform art. 398 Cod civil, exercitarea autorităţii părinteşti se face de către un singur părinte, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.

Celălalt părinte păstrează insa dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia

 

  • Exercitarea autoritatii parintesti de catre alte persoane

 

Exercitarea autorităţii părinteşti de către alte persoane se acorda in mod excepţional, in situatia in care instanţa de tutelă hotăraste plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimţământul acestora, sau într-o instituţie de ocrotire. Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire la persoana copilului.

 

  • Ce se intelege prin motive intemeiate

 

Dat fiind ca legea stabileste ca doar pentru motive intemeiate se poate exercita autoritatea parinteasca de catre un singur parinte este necesar ca acestea sa fie probate de catre parintele care le invoca.

Desigur ca se pune si intrebarea ce se intelege prin motive intemeiate.

In literatura juridica s-a aratat ca prin motive intemeiate se inteleg acele imprejurari care conduc fara dubiu la atribuirea exercitarii autoritatii parintesti doar unuia dintre parinti, determinat de faptul ca daca nu s-ar dispune astfel ar fi adusa o atingere interesului superior al copilului.

 

  • Ce motive intemeiate se pot invoca

 

In mod cert, parintele care solicita autoritatea exclusiva va trebui sa probeze ca celalt parinte aduce o atingere grava autoritatii parintesti daca aceasta s-ar exercita in comun.

In practica instantelor s-au invocat urmatoarele motive ca fiind temeinice:

-comportamentul violent al tatalui, care a fost condamnat pentru astfel de fapte si pentru viol;

-amenintarea cu moartea fata de celalalt sot si copii;

-unul din parinti este consummator frecvent de bauturi alcoolice si droguri, situatii in care devine violent;

-dezinteresul tatalui fata de familie si copil, manifestat pe parcursul unei perioade mai indelungate de timp;

-violenta familiala.

 

  • exemple din practica judiciara

 

-conflictul dintre parinti de un nivel foarte ridicat precum si existenta unor dificultati importante de comunicare a determinat decizia instantei in sensul ca autoritatea parinteasca comuna nu ar fi in interesul superior al copilului.

-“razboiul” dintre parinti are un singur vinovat, acesta alimenteaza in mod absurd conflictul cu intentia de a vatama, cu rea credinta, astfel ca autoritatea parinteasca trebuie data in mod exclusiv celuilalt parinte.

 

 

  • Ce se intelege prin autoritate parinteasca

In ce priveste autoritatea părintească, aceasta ar reprezenta ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.

Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate.

Ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori.

 

  • Conţinutul autorităţii părinteşti

 

Acesta se refera la faptul ca părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia.

 

  • In ce consta obligaţia de întreţinere

 

Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.

Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profesională.

 

Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.

 

  • Modul de exercitare a autorităţii părinteşti

 

Părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească.

Faţă de terţii de bună-credinţă, oricare dintre părinţi, care îndeplineşte singur un act curent pentru exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, este prezumat că are şi consimţământul celuilalt părinte.

 

  • Care sunt drepturile părintelui separat de copil

 

In cazul in care autoritatea parinteasca este exercitata de catre un singur parinte, celalalt părinte sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.

Un avocat dreptul familiei va poate spune ca in caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie.

 

  • In situatia in care aveti nevoie de un avocat dreptul familiei sau in ce priveste exercitarea autoritatii parintesti, va rugam sa va adresati cabinetului nostru de avocatura.

 

  • Alte articole de acelasi autor:

Ce criterii a avut in vedere instanta la admiterea cererii de stabilirea paternitatii din afara casatoriei formulata de reclamanta in conditiile in tatal biologic intervine in solutionarea cererii.

-In ce constau neregula si frauda in utilizarea fondurilor europene;

Concedierea salariatului pentru necorespundere profesionala;

-Ce trebuie sa stim, conform avocat asigurari despre ce reprezinta si ce riscuri acopera asigurarea RCA si asigurarea facultativa CASCO.

 

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 

 

 

 


In ce conditii in cazul cererii de divort din culpa exclusiva a paratului acesta poate fi obligat la plata unei prestatii compensatorii sub forma unei rente viagere

Avocat Divort

 

In ce conditii in cazul cererii de divort din culpa exclusiva a paratului acesta poate fi obligat la plata unei prestatii compensatorii sub forma unei rente viagere

 

O speta in care reclamantul a cerut divortul din culpa exclusiva a paratului si obligarea acestuia la plata unei prestatii compensatorii sub forma unei rente viagere  a fost solutionata prin Sentinta civila nr. 4145 din data de 08.04.2015 pronuntata de Judecatoria Constanta. Citeste in continuare


In ce conditii se apreciaza ca divortul este din culpa unuia dintre soti

 

In ce conditii se apreciaza ca divortul este din culpa unuia dintre soti

 

Orice persoana cunoaste ca societatea romaneasca are interes ca relatiile de familie sa decurga in conditii de normalitate, sa existe afectiune, copiii sa beneficieze de conditii optime de crestere si educare.

Realitatile vietii au demonstrat insa ca din ce in ce mai frecvent, unele relatii de familie se destrama, ca urmare a neintelegerilor dintre soti, care pot degenera in violente verbale ori fizice.

  Citeste in continuare