Din ce motive este bine sa se rezerve dreptul de uzufruct sau abitatie la instrainarea unei locuinte si ce greseli trebuie evitate

 

Din ce motive este bine sa se rezerve dreptul de uzufruct sau abitatie la instrainarea unei locuinte si ce greseli trebuie evitate

 

Nu de putine ori s-au intalnit pe rolul instantelor cazuri in care persoane,de multe ori in varsta,isi instraineaza bruma de avere pe care au acumulat-o si nu isi rezerva dreptul de a mai locui acolo cat mai au de trait, si totul, fara sa aiba pe nimeni la care sa se duca.

 

De exemplu,intr-un caz, o persoana in varsta a fost ajutata de o familie vecina care,cu timpul i-a castigat increderea si i-a promis ca ii va purta de grija tot timpul vietii,dar sa ii dea casa.

 

Locuinta a fost instrainata, insa actul semnat la notar nu continea nicio clauza de intretinere si fara sa aiba drept ca persoana respectiva sa mai locuiasca in casa. Nu de putine ori se mai intampla si ca astfel de persoane sa isi vanda casa pentru ca dupa cateva luni sa se trezeasca pe drumuri.

Asemenea procese pot dura perioade indelungate si cu sanse incerte pentru cel care a facut o asemenea greseala.

 

 

De acea este bine ca cei care nu au posibilitati de a locui si totusi doresc sa-si instraineze locuinta sa se asigure ca vor putea locui in ea mai departe,iar  in actul de vanzare-cumparare sa se faca mentiunea ca vanzatorul isi rezerva dreptul de uzufruct sau de abitatie.

 

In acest context este necesar sa vedem ce reprezinta dreptul de uzufruct si dreptul de abitatie si prin ce se deosebesc acestea.

 

  • In ce consta uzufructul

 

Prin uzufruct se intelege faptul ca vanzatorul isi pastreaza pe tot timpul vietii dreptul de a folosi in exclusivitate si netulburat,cum va crede de cuviinta, locuinta vanduta. El poate si sa inchirieze,sa realizeze venituri fara obligatia de a le restitui cumparatorului,adica proprietarului.

 

La randul sau, proprietarul a acceptat ca cel care se bucura de uzufruct sa locuiasca in continuare,dar sa-i pastreze in bune conditii locuinta.

 

Aceste aspecte rezulta si din art. 703 din Cod civil,unde se defineste uzufructul ca fiind dreptul de a folosi bunul altei persoane și de a culege fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanța.

In situatia cand este uzufructul este viager, dreptul de folosință și de a culege fructele bunului se întinde pe durata întregii vieți a persoanei în favoarea căreia este instituit.

 

In mod concret,daca luam cazul unui apartament, fructele reprezinta fructe civile și se numesc şi venituri fiind constituite din veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană ca urmare a unui act juridic, spre exemplu închirierea.

 

Daca o data,cu trecerea timpului,proprietarul instraineaza la randul sau proprietatea,aceasta instrainare se face cu mentinerea clauzei de usufruct cu care a cumparat-o si el. Noul proprietar va avea si el aceeasi obligatie de a respecta drepturile uzufructuarului.

 

Tot in conformitate cu dispozitiile art. 703 Cod civil dar si cu cele ale art. 551 pct. 3 Cod civil, uzufructul este definit ca un drept real de folosinţă pe care o persoană îl exercită cel mult până la încetarea sa din viaţă sau în cazul persoanelor juridice pe o perioadă de maxim 30 de ani şi de a culege fructele bunului, cu îndatorirea de a-i conserva substanţa.

 

De mentionat ca,posibilitatea constituirii dreptului de uzufruct se refera la urmatoarele:

– bunurile mobile;

– bunurile imobile;

– titlurile de valoare, rente viagere;

– o masă patrimonială sau cotă parte din aceasta;

– universalitate de fapt sau o cotă parte din aceasta.

Pot face obiectul uzufructului şi bunurile mobile consumptibile.

 

  • Care sunt modalitatile de constituire a uzufructului

Potrivit art. 704 alin. 1 uzufructul se poate constitui prin:

– act juridic;

– uzucapiune;

– alte moduri prevăzute de lege.

 

Uzufructul se poate constitui prin acte juridice între vii(cu tilu oneros sau cu titlu gratuit) sau se poate constitui prin testament.

In cazul actelor juridice între vii, uzufructul poate fi constituit  atunci când se transferă proprietatea bunului, înstrăinătorul rezervându-şi pentru el uzufructul, fie pe cale directă a înstrăinării, când se reţine nuda proprietate şi se înstrăinează uzufructul.

 

De mentionat ca,in situatia când uzufructul are ca obiect bunuri imobile,actul juridic va trebui să se incheie, sub sancţiunea nulităţii absolute, sub forma autentică. Dreptul de uzufruct vaa fi intabulat în Cartea Funciară, iar notarul public care autentifică actul va avea obligaţia sa îndeplineasca formalităţile de publicitate imobiliară.

 

Asa cum am aratat,uzufructul se poate constitui şi prin testament,situatie in care cel care face testamentul va dispune, ca nuda proprietate să revină unei persoane, iar uzufructul să revină altei persoane.

 

  • Cazurile de stingere a uzufructului

 

Uzufructul se stinge pe cale principală prin:

-moartea uzufructuarului ori, după caz, încetarea personalităţii juridice;

-ajungerea la termen;

-consolidare, atunci când calitatea de uzufructuar şi de nud proprietar se întrunesc în aceeaşi persoană;

-renunţarea la uzufruct;

-neuzul timp de 10 de ani sau, după caz, timp de 2 ani în cazul uzufructului unei creanţe.

 

Uzufructul se stinge prin decesul ori, după caz, încetarea existenţei juridice a uzufructuarului chiar dacă termenul nu s-a împlinit.

 

  • Dreptul de abitaţie

Daca uzufructuarul se comporta ca un proprietar in ceea ce priveste drepturile sale,el avand posibilitatea sa realizeze venituri(cum sunt chiriile) dreptul de abittie nu creaza asemenea posibilitati.

Persoana care si-a rezervat un drept de abitatie poate locui acolo pe durata stabilita,dar nu poate inchiria si realiza venituri din locuinta unde si-a rezervat dreptul de abitatie.

 

In acest sens,art.750 Cod civil reglementeaza dreptul de abitatie si dispune ca,titularul dreptului de abitaţie are dreptul de a locui în locuinţa nudului proprietar împreună cu soţul şi copiii săi, chiar dacă nu a fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitaţia, precum şi cu părinţii ori alte persoane aflate în întreţinere.

  • Alte articole de acelasi autor:

Din ce motive nu a fost anulat dreptului de a conduce un vehicul desi a fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice;

In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto.

-Care este deosebirea dintre masurile de siguranta si pedepse;

-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de societatea comerciala;

– Renuntarea la judecata.

– Ce prevede Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis;

– Avocat dreptul muncii.

Cum a hotarat instanta despre nerespectarea indicatorului cedeaza trecerea si prioritatea de trecere desi petentul a oprit la acest indicator.

Responsabilitate,profesionalism,confidentialitate fata de client.

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 

 

 


Ce solutii poate da instanta daca mandatarul depaseste limitele mandatului incredintat

Ce solutii poate da instanta daca mandatarul depaseste limitele mandatului incredintat

 

In practica instantelor au existat situatii in care judecatorul a trebuit sa hotarasca daca mandatarul a actionat in limitele mandatului sau a depasit aceste limite. Ce se intampla in astfel de situatii?

Se cunoaste ca mandatul este intalnit in multe situatii,atat de catre persoanele fizice cat si de persoanele juridice.

De exemplu,pentru reprezentarea in fata unor persoane juridice,la notariat,numirea de administrator la societatile comerciale,reprezentarea in instanta.

 

Ca principiu, s-a avut in vedere dispozitia din Codul civil referitoare la intinderea mandatului. In acest sens,Codul civil prevede ca,mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare şi de administrare. De exemplu,actele de conservare au ca scop pastrarea unor drepturi in patrimoniul persoanei,consolidarea lor si preintampinarea unor pierderi.

 

  • Daca,totusi, mandatul dat pentru o operaţiune determinată

este folosit cu o altă întindere şi cu o altă destinaţie

 

Intr-un astfel de caz,se poate aprecia ca,acesta va incalca principiul voinţei juridice reale a părţilor si nu va mai produce efecte in patrimoniul mandantului.

Din acest motiv,pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare, tranzacţii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta acţiuni în justiţie, precum şi pentru a încheia orice alte acte de dispoziţie, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres.

Mandatul se întinde şi asupra tuturor actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres.

Dupa cum ama aratat,mandatarul nu poate să depăşească limitele stabilite prin mandat. Un caz special in Codul civil prevede:cu toate acestea, el se poate abate de la instrucţiunile primite, dacă îi este imposibil să îl înştiinţeze în prealabil pe mandant şi se poate prezuma că acesta ar fi aprobat abaterea dacă ar fi cunoscut împrejurările ce o justifică. În acest caz, mandatarul este obligat să îl înştiinţeze de îndată pe mandant cu privire la schimbările aduse executării mandatului.

 

  • Intinderea obligatiei mandatarului difera in cazul mandatul cu

titlu oneros si gratuit

Spre exemplu,dacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este ţinut să execute mandatul cu diligenţa unui bun proprietar. Dacă însă mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este obligat să îl îndeplinească cu diligenţa pe care o manifestă în propriile afaceri.

 

Mandatarul este insa obligat să îl înştiinţeze pe mandant despre împrejurările care au apărut ulterior încheierii mandatului şi care pot determina revocarea sau modificarea acestuia.

 

  • Exemple din practica judiciara

 

Intr-o speta,reclamantii au chemat în judecată pe pârâţi solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase.

 

Au sustinut reclamantii ca,intre vânzarea-cumpărarea propriu-zisă şi vânzarea-cumpărarea de drepturi litigioase există o diferenţă semnificativă în ceea ce priveşte obiectul lor-un drept pur şi simplu, respectiv un drept Iitigios-,consecinţa principală a acestei diferenţieri fiind aceea că dreptul supus contestaţiei judiciare este transmis pentru o valoare mult mai mică şi se poate consolida sau nu ulterior, la finalizarea procesului

 

În cauză, mandatul dat privea vânzarea dreptului de proprietate propriu-zis asupra imobilului, în timp ce contractul de (cesiune)vânzare-cumpărare de drepturi litigioase contestat s-a realizat.

 

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că persoana care a semnat contractul de vânzare-cumpărare, menţionat în calitate de mandatar al cedentului nu avea o procură specială în acest sens, astfel încât lipsea cu desăvârşire consimţământul cedentului,ai cărui moştenitori sunt reclamanţii. Prin procura dată pârâtului menţionat, s-a avut în vedere vânzarea dreptului litigios, şi nu(cesiune) vânzare-cumpărare de drepturi litigioase contestat s-a realizat pentru dreptul de proprietate litigios, caz în care mandantul nu şi-a exprimat consimţământul la încheierea contractului de cesiune de drepturi litigioase, iar lipsa totală a consimţământului este sancţionată cu nulitatea absolută a actului încheiat în dauna proprietarului dreptului transmis.

 

Intr-o alta speta,instanta suprema a hotărât că, în cazul în care într-o procură s-a prevăzut în sarcina mandatarului obligaţia de a împrumuta orice sumă de bani în vederea cumpărării unui apartament, în numele mandantului şi pentru acesta, dar fără să fie prevazuta şi obligaţia mandatarului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare imobiliară, încheierea de către mandatar doar a contractului de împrumut nu poate avea semnificaţia unei depăşiri a mandatului, întrucât chiar dacă s-ar admite că mandatul privea şi cumpărarea, iar cele două operaţiuni juridice ar fi fost interdependente, neaducerea la îndeplinire a obligaţiilor în integralitatea lor nu valorează depăşire a limitelor mandatului, ci o executare incompletă, necorespunzătoare a acestuia, care nu are ca sancţiune nulitatea actului astfel încheiat, ci rezoluţiunea mandatului cu daune-interese,
 

  • Ce obligatii are mandantul

-sa puna la dispozitia mandatarului mijloacele necesare executarii mandatului;

-sa repare prejudiciul suferit de mandatar in executarea mandatului;

-daca mandatul este cu titlu oneros,mandantul este obligat sa plateasca mandatarului remuneratia,chiar si in cazul in care,fara culpa mandatarului,mandatul nu a putut fi executat.

 

De mentionat ca mandantul poate oricand revoca mandatul,expres sau tacit,indifferent de forma in care a fost incheiat contractul de mandat si chiar daca a fost declarat irevocabil.

De asemenea,imputernicirea data unui nou mandatar pentru aceesi afacere revoca mandatul initial.

 

  • Un tip de mandat special

 

Este reglementat de art.314 din Codul civil, fiind  definit ca mandatul conventional al sotilor,prin care un sot poate sa dea un mandat celuilalt sot sa-l reprezinte pentru exercitarea drepturilor pe care le are conform regimului matrimonial.

 

De asemenea, tot referitor la soti,art.315 reglementeaza institutia mandatului judiciar,conform caruia, in cazul in care unul din soti se afla in imposibilitate de a-si exprima vointa,cellalt sot poate sa ceara instantei de tutele incuviintarea de a-l reprezenta pentru exercitarea drepturilor pe care le are conform regimului matrimonial.

Urmeaza sa se pronunte o hotarare prin care se vor stabili conditiile,limitele si perioada de valabilitate a acestui mandat.

Mandatul va inceta atunci cand sotul reprezentat nu se mai afla in situatia prevazuta mai sus ori cand va fi numit un tutore sau curator.

  • Alte articole de acelasi autor:

Ce este promisiunea de a contracta si care sunt conditiile de validitate ale acesteia;

In ce conditii o persoana raspunde pentru o fapta ilicita sau este sanctionata pentru o raspundere contractuala;

In ce situatii casatoria se desface din culpa sotilor si ce trebuie dovedit;

Cum se stabilesc despagubirele in cazurile de accidente produse de vehicule si modalitatea in care trebuie sa procedati in relatiile cu societatea de asigurare;

– In ce consta infractiunea de frauda informatica;

– Ce se poate invoca pentru anularea deciziei de sanctionare disciplinara cu referire la procedura cercetării disciplinare;

Cum interpreteaza notiunea de accident de circulatie din definirea infractiunii de parasirea locului accidentului Curtea Constitutionala;

-Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca autori de lucrări științifice.

Responsabilitate,professionalism,loialitate fata de client

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 

 


La ce greseli ale expertilor judiciari trebuie sa fie atenta partea implicata intr-un proces

La ce greseli ale expertilor judiciari trebuie sa fie atenta partea implicata intr-un proces

Imagini pentru imagini experti judiciari

Atat in procesul civil cat si in procesul penal organul judiciar trebuie sa stabileasca in mod exact situatia de fapt supusa judecatii.

Astfel, in procesul penal urmeaza sa se stabileasca daca infractiunea s-a savarsit in mod real si daca faptuitorul este cel invinuit precum si imprejurarile in care s-au petrecut faptele. In procesul civil organul judiciar, trebuie de asemenea, sa cunoasca exact raporturile reale care au dat nastere conflictului de interese dintre parti.

 

Numai pe baza stabilirii exacte a imprejurarilor de fapt ale cauzei, organul judiciar poate sa solutioneze cauza respectiva.

Nu intotdeauna este usor sa se dovedeasca imprejurarile de fapt ale unei cauze, imprejurari care, in general, tin de trecut si trebuie reconstituite, probate, in fata organului judiciar.

 

Expertiza este mijlocul de proba folosit de organele judiciare in acele cazuri in care, pentru precizarea unor fapte, pentru stabilirea legaturii cauzale dintre ele, sunt necesare cunostinte speciale din domeniul stiintei, tehnicii sau chiar artei. In astfel de cazuri, expertul desemnat trebuie sa aduca la cunostinta organului judiciar concluzii motivate stiintific cu privire la fapte pentru a caror lamurire sunt necesare cunostinte specializate.

 

Este de necontestat importanta expertizei ca mijloc de proba, insa opinia expertului nu are forta probanta absoluta, ea fiind supusa liberei aprecieri a organului judiciar. Dat fiind imprejurarea ca expertiza ofera argumente  stiintifice in solutionarea unei cauze, concluziile acesteia trebuie sa fie convingatoare si motivate cu deosebita grija.

Astfel, in art.175 Cod procedura penala se prevad anumite drepturi si obligatii pentru expert. Spre exemplu, acesta are dreptul de a refuza efectuarea expertizei pentru aceleaşi motive pentru care martorul poate refuza depunerea mărturiei precum si dreptul să ia cunoştinţă de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei.

De asemenea, expertul poate cere lămuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei ce trebuie evaluate. Expertul poate cere lămuriri părţilor şi subiecţilor procesuali principali, cu încuviinţarea şi în condiţiile stabilite de organele judiciare.

Expertul are dreptul la un onorariu pentru activitatea depusă în vederea efectuării expertizei, pentru cheltuielile pe care ar trebui să le suporte sau le-a suportat pentru efectuarea expertizei. Cuantumul onorariului este stabilit de către organele judiciare în funcţie de natura şi complexitatea cauzei şi de cheltuielile suportate sau care urmează a fi suportate de către expert.

Expertul poate beneficia şi de măsuri de protecţie, în condiţiile prevăzute la art. 125.

 

Expertul are obligaţia de a se prezenta în faţa organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat şi de a-şi întocmi raportul de expertiză cu respectarea termenului-limită stabilit în ordonanţa organului de urmărire penală sau în încheierea instanţei. Termenul-limită din ordonanţă sau încheiere poate fi prelungit, la cererea expertului, pentru motive întemeiate, fără ca prelungirea totală acordată să fie mai mare de 6 luni.Întârzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage aplicarea unei amenzi judiciare, precum şi răspunderea civilă a expertului  sau a instituţiei desemnate să o efectueze pentru prejudiciile cauzate.

 

Persoanele care au avut experienta unui proces stiu insa ca nu in toate cazurile expertii au dat dovada de obiectivitate si ca s-au comis anumite erori. Din experienta personala, solutiile instantelor sau din literatura de specialitate au rezultat situatii ale expertilor intre care exemplific urmatoarele:

-nu dau solutii clare, fiind deliberat ambigui in raspunsuri.

-expertize efectuate  in prezenta si cu explicatiile unei singure parti, cealalta nefiind anuntata sau anuntata cu intarziere ori pentru un termen neprocedural de scurt.

-expertii includ in lucrarea lor probleme ce nu s-au discutat in fata locului impreuna cu una din parti.

-experti care sosesc la fata locului cu una dintre parti, in acelasi vehicul, sau pleaca impreuna dand impresia celeilalte parti de partinire.

-nu se bazeaza pe norme, dispozitii legale, cataloage, instructiuni, ci, isi exprima concluziile numai pe aprecieri personale, nefondate.

-masoara lucrari sau elemente care nu fac parte din obiectivul stabilit de instanta.

-exprima  mai multe cauze, ipoteze, posibilitati fara a trage o concluzie clara care sa permita instantei sa se lamureasca.

-vin la fata locului fara instrumentele necesare masuratorilor.

-sustin pareri nereale, netehnice, favorizeaza nejustificat una din parti.

-expertii desemnati de instanta nu conlucreaza cu expertii parte.

  • Alte articole de acelasi autor:

Cand nu este permisa patrunderea in intersectie pe semaforul intermitent de dreapta;

DREPTURILE SI OBLIGATIILE PARTILOR IN ASIGURAREA DE RASPUNDERE CIVILA AUTO;

– Ce trebuie sa stim in opinia unui avocat infractiuni trafic si consum de droguri despre ce prevede Legea nr.143/2000;

– Ce trebuie sa stii despre conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;

– AVOCAT CEDO;

– Motivele de recurs in noul Cod de procedura civila.

Cabinet avocat Tudor Ion

Responsabilitate, profesionalism,lolialitate fata de client

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 


In ce conditii se poate anula contractul in care una din parti profita de starea de nevoie, de lipsa de experienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părti

In ce conditii se poate anula contractul in care una din parti profita de starea de nevoie, de lipsa de experienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părti

Imagini pentru imagini contracte

Starea de nevoie, lipsa de experienta sau de cunostine poate leza una din partile care incheie un contract. Codul civil insa reglementeaza o astfel de situatie aparuta la incheierea unui contract in art. 1221, dispozitiile cu privire la leziune, inclusiv cum se sanctioneaza.

 

In acest sens, se prevede ca există leziune atunci când una dintre părţi, profitând de starea de nevoie, de lipsa de experienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi, stipulează în favoarea sa ori a unei alte persoane o prestaţie de o valoare considerabil mai mare, la data încheierii contractului, decât valoarea propriei prestaţii.

 

Leziunea poate exista şi atunci când minorul îşi asumă o obligaţie excesivă prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obţine din contract ori la ansamblul circumstanţelor.

 

Prin urmare, leziunea  este un viciu de consimţământ care intervine ca urmare a disproporţiei de valoare dintre două prestaţii reciproce. Efectul este ca  una dintre părţile contractante suferă  o paguba.

In mod evident, la aprecierea faptului daca a existat leziune sau nu la incheoerea contractului instanta va tine seama şi de natura şi scopul contractului.

 

In cazul minorilor, sunt insa reguli specifice de apreciere a leziunii care produce pagube minorului. In acest caz, leziunea se intalneste la actele juridice pe care aceştia le pot încheia singuri. Incidenta acesteia  este în funcţie de asumarea unei obligaţii excesive prin raportare la starea patrimonială a minorului ori la avantajele pe care acesta le obţine din contract.

Cu alte cuvinte, se poate reţine leziunea în condiţii mai favorabile, anume dacă ei îşi asumă o obligaţie excesivă prin raportare la starea patrimonială, la avantajele pe care le obţin din contract ori la ansamblul circumstanţelor.

 

Desigur ca partea îndreptăţită are posibilitatea să solicite sanctionarea acestei situatii. Art.1222 alin.(1) Cod civil prevede doua posibilitati.

Aceasta poate cere la alegere,fie anularea contractului, fie reducerea obligaţiilor sale.

Pentru anularea contractului, cel care invoca leziunea trebuie sa dovedeasca urmatoarele;

-leziunea să fie consecinţa directă a contractului încheiat;

-leziunea să fi existat la momentul încheierii contractului;

-existenţa unui prejudiciu patrimonial;

-existenţa unei disproporţii vădite de valoare între prestaţiile la care părţile s-au obligat;

-partea lezată să se afle într-o stare de nevoie, de care cealaltă parte să profite.

 

O alta cerinta rezulta din prevederile art. 1223 alin.(1) Cod civil, si anume, dreptul la acţiunea în anulare sau, după caz, în reducerea obligaţiilor pentru leziune se prescrie într-un termen special de un an socotit de la momentul încheierii contractului.

 

Reducerea prestaţiei se va efectua cu valoarea daunelor-interese pe care partea ar fi îndreptăţită sa solicite.

Pentru admisibilitatea cererii de constatare a leziunii art. 1222 alin. (2) Cod civil mai dispune inca o conditie. Astfei, acţiunea în anulare va fi admisibilă numai dacă leziunea depăşeşte jumătate din valoarea pe care o avea, la momentul încheierii contractului, prestaţia promisă sau executată de partea lezată. Pentru a fi admisibilă, disproporţia trebuie să existe până în momentul cererii de anulare

 

.Articolul 1222 alin. (3) C. civ. stabileşte faptul că în cazul în care cealaltă parte oferă, în mod echitabil, o reducere a propriei creanţe sau, după caz, o majorare a propriei obligaţii, instanţa va putea să menţină contractul.

 

Cu toate acestea, nu pot fi atacate pentru leziune anumite contracte, respectiv, contractele aleatorii(contractele care, prin natura lor sau prin voinţa părţilor, oferă cel puţin uneia dintre părţi şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor şi incert, ex.contractele de asigurare), tranzacţia, precum şi alte contracte anume prevăzute de lege

In acelasi sens si art. 2273 C. civ., prevede că, tranzacţia nu este susceptibilă de anulare pentru eroare de drept şi nici pentru leziune.

Alte articole de acelasi autor:

Ce se poate invoca pentru anularea deciziei de sanctionare disciplinara cu referire la procedura cercetării disciplinare;

–Criterile pe baza carora daunele morale sunt apreciate de Inalta Curte de Casatie si Justitie acordarea daunelor morale in cazul unui prejudiciu de imagine

– Cum a motivat instanta revocarea unei masuri preventive dispuse fata de un inculpat acuzat de savarsirea unei infractiuni grave;

– Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;

– Infractiunea de evaziune fiscala savarsita prin “sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea , declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate”.

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 

 


Noul cod civil si de procedura civila

Raporturile juridice civile se leaga si se executa in ceea ce priveste continutul lor, de regula, fara interventia vreunei vointe sau puteri straine fata de aceea a subiectelor lor.
In masura in care conflictele aparute in circuitul civil nu se rezolva pe cale amiabila, cel interesat va trebui sa se adreseze justitiei , situatie in care un avocat va poate veni in ajutor cu o opinie juridica calificata.
Daca intervine o astfel de situatie, persoana interesata sa-si realizeze drepturile incalcate sau nerecunoscute se poate adresa instantelor judecatoresti, in vederea apararii sau realizarii acestor drepturi prin intermediul fortei de constrangere a statului.
 
Prin urmare, organele carora statul le-a incredintat sarcina apararii drepturilor civile sunt instantele judecatoresti.
Modalitatea specifica prin care  justitia se infaptuieste este procesul civil, acesta pesupunand o evolutie de la sesizarea instantei si pana la actul final al judecatii, care este hotararea. Intre cele doua puncte extreme se situeaza dezbaterile. Aceasta activitate se desfasoara cu ajutorul si pe baza unor acte de procedura, care sunt astfel ordonate de lege incat sa asigure finalitatea procesului, care consta in pronuntarea unei hotarari.
Dreptul fiecarui stat se compune dintr-un ansamblu de norme juridice, norme care reglementeaza cele mai variate aspecte ale vietii economice si sociale.
Gruparea normelor dupa care se desfasoara activitatea procesuala privind rezolvarea conflictelor ivite in cadrul circuitului civil formeaza ramura dreptului procesual civil.
In literatura juridica s-a aratat “ ca ramura a dreptului romanesc, dreptul procesual civil roman reprezinta  totalitatea normelor juridice care reglementeaza modul in care se desfasoara activitatea organelor judiciare, a partilor si a celorlalti participanti, precum si raporturile ce se stabilesc intre acestia, in vederea solutionarii cauzelor civile si executarii hotararilor pronuntate in aceste cauze.
Obiectul dreptului procesual civil, ca ramura de drept il formeaza raporturile juridice procesual-civile si normele procesuale care reglementeaza aceste raporturi.
Dupa aproape un secol si jumatate, Romania se afla in situatia de a fi adoptat un nou Cod de procedura civila, opera legislativa deosebit de importanta si moment de referinta in istoria legislatiei romanesti.
Noul Cod de procedura civila promoveaza reglementari si institutii noi, cum ar fi cele privind procedura de filtrare a recursurilor, procedura de solutionare a cererilor de valoare redusa, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru dezlegarea unor probleme de drept, contestatia pentru tergiversarea procesului, procedura privind crearea unui titlu executoriu european pentru creantele necontestate.
Se remarca, de asemenea, conservarea unor institutii traditionale si promovarea unor solutii moderne in unele domenii ale procedurii civile.
Este de observat ca, in chiar primul articol al noului Cod de procedura civila, avand denumirea marginala de “obiectul si scopul Codului de procedura civila” se determina domeniul sau de reglementare precum si rolul instantelor judecatoresti in procesul de infaptuire a justitiei.
Codul de procedura civila stabileste regulile de competenta si de judecare a cauzelor civile, precum si cele de executare a hotararilor instantelor si a altor titluri executorii, in scopul infaptuirii justitiei in materie civila.
In infaptuirea justitiei, instantele judecatoresti indeplinesc un serviciu de interes public, asigurand respectarea ordinii de drept, a libertatilor fundamentale, a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si persoanelor juridice, aplicarea legii si garantarea suprematiei acesteia.
In art.2 ,noul Cod de procedura civila consacra principiul potrivit caruia dispozitiile sale constituie “ procedura de drept comun in materie civila”, regula fireasca avand in vedere particularitatea normelor procesuale.
Art. 3 se refera la aplicarea prioritara a tratelor internationale privitoare la drepturile omului.
In acest sens, in art. 3, intitulat “ Aplicarea prioritara a dreptului comunitar” se dispune ca “ in materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului comunitar se aplica in mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul partilor”.
Prin referirea la dreptul comunitar, se are in vedere dreptul Uniunii Europene.
0724260393