Pentru ce motive Curtea Constitutionala a apreciat ca dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, sunt formulate insuficient de clar

Pentru ce motive Curtea Constitutionala a apreciat ca dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, sunt formulate insuficient de clar

 Imagini pentru curtea constitutionala imagini

In Monitorul Oficial din 13 noiembrie a.c. a fost publicată Decizia Curtii Constitutionale nr.458din 22 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportate la art. 132 din acelaşi act normativ, cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu.

 

Curtea Constituţională a fost sesizata cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportate la art. 132 din acelaşi act normativ, cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu.

 

  • Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate

îl constituie dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 78/2000pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportate la art. 132 din acelaşi act normativ, cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu. Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:

– Art. 15: „Tentativa la infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune se pedepseşte.”;

-Art. 132: „În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.”

 

  • Autorul exceptiei susţine:

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine:

 

-dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 78/2000 nu satisfac necesitatea de previzibilitate a normei legale, fiind formulate insuficient de clar pentru ca destinatarii lor să îşi poată adapta acţiunile sau inacţiunile astfel încât să se conformeze legii penale şi să nu o încalce.

 

-prin sintagma „infracţiuni prevăzute de prezenta secţiune”, dispoziţia criticată nu poate fi interpretată ca având în vedere infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută la art. 297 din Codul penal, deoarece acest din urmă act normativ nu este o secţiune a Legii nr. 78/2000. Arată că, din punct de vedere cronologic, iniţial în cuprinsul Legii nr. 78/2000 existau infracţiunile prevăzute de art. 10, 11, 12 şi 13, infracţiuni al căror conţinut constitutiv este prevăzut în chiar cuprinsul reglementării, abia în anul 2004 fiind introduse în Legea nr. 78/2000 două norme de trimitere, şi anume art. 131 şi art. 132. În acest context, apreciază că, deşi art. 15, care se referă la incriminarea tentativei, a rămas în cuprinsul Legii nr. 78/2000, acest fapt nu poate duce la incriminarea tentativei la infracţiunea de abuz în serviciu.

 

Dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 nu pot fi privite ca reglementând o infracţiune de sine stătătoare care să justifice aplicarea dispoziţiilor art. 15 din acelaşi act normativ, referitoare la sancţionarea tentativei. În continuare, susţine că prin noua legislaţie s-a realizat  o demarcaţie între infracţiunile de corupţie şi cele de serviciu.

 

Precizează că norma prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 este o normă de trimitere, ce trebuie să se raporteze la conţinutul infracţiunii la care se face trimitere, şi anume abuzul în serviciu reglementat de art. 297 din Codul penal. Consideră că dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 reglementează o formă agravantă a infracţiunii de abuz în serviciu, astfel că, atât timp cât pentru infracţiunea de bază nu se prevede sancţionarea tentativei, nici pentru forma agravantă nu se poate sancţiona tentativa. Pentru aceste motive apreciază că dispoziţiile criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, încălcându-se prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie.

Autorul excepţiei apreciază si că dispoziţiile criticate contravin şi prevederilor constituţionale ale art. 16, deoarece nu se poate stabili într-o lege specială, cum este şi Legea nr. 78/2000, fără a exista o justificare obiectivă şi raţională, o incriminare a tentativei care să se aplice doar unor categorii de persoane limitativ prevăzute, iar nu şi celorlalţi cetăţeni.

 

  • Ce a motivat Curtea Constitutionala

 

Potrivit art. 15 din Codul penal, infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, aceasta fiind singurul temei al răspunderii penale. Curtea reţine că în doctrină s-a arătat că, din punct de vedere material, infracţiunea constituie o activitate care uneori implică o desfăşurare atât în timp, cât şi în spaţiu, adică o succesiune de mai multe acţiuni ce tind către producerea unei modificări în lumea externă – urmările infracţionale. Între momentul în care în psihicul infractorului se schiţează ideea comiterii infracţiunii şi acela în care are loc consumarea acesteia pot exista mai multe etape ale lui iter criminis.

 

Curtea constată că, deşi legiuitorul a reglementat pedepsirea formei tentate, tocmai prin modul în care este reglementată infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, forma tentată a acestei infracţiuni se identifică întotdeauna cu infracţiunea consumată de abuz în serviciu, în varianta-tip, prevăzută de art. 297 din Codul penal.

Prin urmare, Curtea apreciază că această situaţie juridică pune probleme din perspectiva clarităţii şi previzibilităţii legii şi implicit a aplicării dispoziţiilor de lege criticate. Astfel, aceeaşi faptă poate fi considerată atât varianta tentată a unei infracţiuni, cât şi varianta consumată a altei infracţiuni, cu consecinţe diferite în planul tratamentului sancţionator şi al competenţei materiale a organelor judiciare, deoarece norma legală permite ca persoanei ce a săvârşit fapta respectivă să îi poată fi aplicate fie prevederile ce reglementează varianta-tip a infracţiunii de abuz în serviciu, fie prevederile ce reglementează infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 alin. (2) din Codul penal.

 

Or, Curtea constată că această modalitate de reglementare, care permite autorităţilor să aplice legea penală într-o manieră subiectivă, lăsând acestora posibilitatea alegerii normei legale pentru aplicarea sa la un caz concret, contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), sub aspectul respectării principiului legalităţii. Curtea apreciază că şi în situaţia în care persoana în cauză ar fi obţinut consiliere juridică în această privinţă nu ar fi putut cunoaşte pedeapsa aplicabilă faptei săvârşite, în condiţiile în care această faptă poate constitui, potrivit legii, atât varianta-tip a unei infracţiuni, cât şi forma tentată a altei infracţiuni. Aşa fiind, Curtea constată că acest fapt determină imposibilitatea persoanei în cauză de a-şi adapta conduita la prescripţia normativă.

 

Or, atingerea de către stat a unor obiective, chiar şi atunci când acestea sunt de interes general şi necesare, nu se poate face decât cu respectarea Constituţiei, care, potrivit art. 1 alin. (5), este obligatorie. Astfel nu se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă, previzibilă şi accesibilă, întrucât acesta nu îşi poate adapta conduita în funcţie de ipoteza normativă a legii; tocmai de aceea, autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligaţia de a edicta norme care să respecte trăsăturile mai sus arătate (Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragraful 31).

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Curtea Constitutionaka a decis admiterea excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de Romeo Stavarache în Dosarul nr. 1.590/110/2014 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportate la art. 132 din acelaşi act normativ, cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu, sunt neconstituţionale.

  • Alte articole de acelasi autor:

In ce situatii se poate limita programul de vizitare a minorului de catre un parinte dupa divort;

– Avocat accidente – dspagubiri accidente rutiere;

– Care sunt conditiile de admisibilitate a emiterii ordinului de protectie intr-un caz de violenta in familie;

-Cum este aparat dreptul la propria imagine  prin mijloace juridice;

In ce situatii conflictul de interese este apreciat ca fiind infractiune.

Cum va poate ajuta un avocat in cazul producerii unui accident rutier

 

Cabinet avocat Tudor Ion

Responsabilitate, professionalism, loialitate fata de client

www.avocat-tudor.ro

0724260393

 

 

 

 


Ce precedent al Curtii Constitutionale poate influenta in contextul refuzului acceptarii propunerii ca Sevil Shhaideh sa fie premier avand in vedere dreptul constitutional al presedintelui de a decide numele premierului

Ce precedent al Curtii Constitutionale poate influenta in contextul refuzului acceptarii propunerii ca Sevil Shhaideh sa fie premier avand in vedere dreptul constitutional al presedintelui de a decide numele premierului  

Imagini pentru imagini Curtea constitutionala

Presedintele Klaus Iohanis a anuntat ca nu accepta propunerea PSD si ALDE ca Sevil Shhaidehsa fie premier.

De remarcat ca presedinteleKlaus  Iohanis nu a prezentat motivele pentru care refuza nominalizarea lui Sevil Shhaideh, precizand insa ca asteapta o alta propunere.

Se cunoaste insa ca Liviu Dragnea anuntase deja ca nu va prezenta un alt nume decat Sevil Shhaideh ca prim ministru.

 

  • Cand a mai decis Curtea constitutional cu privire la un asemenea subiect

Imagini pentru imagini parlamentul romaniei

O hotarare a Curtii Curtii constitutionale referitoare la dreptul constitutional al presedintelui de a decide numele premierului a avut loc in anul 2014 si se referea la un aviz dat de Curtea Constitutionala la propunerile de modificare a Constitutiei facute de USL.

 

De mentionat ca a reprezentat si un raspuns la propunerile facute de modificare a mecanismului prin care presedintele desemneaza premierul in urma consultarii partidelor.

Se poate aprecia ca, intentia USL de la acea data era ca sa se dispuna masura ca presedintele sa desemneze ca premier acea persoana propusa de partidul care a obtinut cel mai mare numar de mandate in Parlament.

In acest fel era avantajat USL pentru ca se elimina formula de „majoritate” parlamentara si se simplifica in avantajul celui mai mare partid rezultat din alegeri nominalizarea prim-ministrului.

 

Conform ziare.com, noul mecanism era unul in trepte, care prevedea, in cazul unei egalitati in numarul de mandate, ca premierul sa mearga la partidul cu cele mai multe voturi. In cazul in care premierul propus in prima faza nu trece de votul Parlamentului, este desemnat un premier din partea partidului aflat pe locul doi ca numar de mandate. Dupa doua astfel de voturi de neincredere, presedintele era obligat sa dizolve Parlamentul.

 

Curtea a criticat acest mecanism, aratand ca este eliminata din joc posibilitatea formarii aliantelor, ceea ce ar duce la blocaje institutionale.

 

  • Care sunt criteriile pe care trebuie sa le aiba in vedere presedintele atunci cand numeste un premier

Curtea Constitutionala s-a referit in acel context la rolul presedintelui in desemnarea premierului in sensul ca procedura de desemnare a unui premier trebuie sa aiba in vedere doua elemente:

-acceptarea rezultatului alegerilor, prin scorul obtinut de competitorii electorali;

-finalitatea procedurii,adica desemnarea unui prim-ministru care are capacitatea de a asigura o majoritate in Parlament pentru obtinerea votului de investitura.

Concluzionand, criteriile pe care trebuie sa le aiba in vedere presedintele atunci cand numeste un premier sunt rezultatul alegerilor si realitatea parlamentara.

 

  • Care a fost motivarea Curtii Constitutionale privind rolul Presedintelui

Imagini pentru imagini Curtea constitutionala

Presedintele Romaniei, neputand avea rol de decident in aceasta procedura, ci de arbitru si mediator intre fortele politice, are doar competenta de a desemna drept candidat pe reprezentantul propus de alianta politica sau partidul politic care detine majoritatea absoluta a mandatelor parlamentare sau, in cazul in care nu exista o asemenea majoritate, pe reprezentantul propus de alianta politica sau partidul politic care poate asigura sustinerea parlamentara necesara obtinerii votului de incredere al Parlamentului.

 

  • Alte articole de acelasi autor:

 

Ce trebuie sa stii despre confiscarea extininsa si confiscarea ca masuri de siguranta;

Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;

UNELE REGLEMENTARI PRIVIND PERSOANA JURIDICA IN NOUL COD CIVIL(NCC). PREZENTARE DE CATRE CABINET AVOCATURA TUDOR ION;

Ce trebuie avut in vedere la contestarea contraventiilor de viteza constatate prin aparatul radar, continuare;

www.avocat-tudor.ro

0724260393