Ce conditii trebuie indeplinite pentru ca sa nu fie considerata nelegala concedierea

Ce conditii trebuie indeplinite pentru ca sa nu fie considerata nelegala concedierea

Pierderea loculuide munca ca urmare a masurii concedierii luata de angajator poate produce consecinte dramatice pentru existenta persoanei concediate si a familiei sale. De aceea,Codul muncii reglementeaza expres modurile si cazurile in care concedierea poate interveni,procedura in cazul concedierii,interdictii privind concedierea,precum si sanctiunile care intese aplica atunci cand se incalca dispozitiile legale.
De aceea,masura concedierii trebuie luata numai cu respectarea principiului legalitatii.
Totodata,dreptul muncii mai are si misiunea de protectie a salariatilor, sens in care Codul muncii prevede in art.6 urmatoarele principii fundamentale:
-orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nicio discriminare.
-tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la negocieri colective, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, precum şi dreptul la protecţie împotriva concedierilor nelegale.
-pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe criteriul de sex cu privire la toate elementele şi condiţiile de remunerare.

In ce priveste concedierea,exemple din reglementarile in acest domeniu prevazute in Codul muncii sunt urmatoarele:

• Concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului
Sunt reglementate in art.61 din Codul muncii,acestea fiind urmatoarele:
Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii:
a) în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară;
b) în cazul în care salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condiţiile Codului de procedură penală;
c) în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;
d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.

• Procedura in acest caz,conform Codului muncii este urmatoarea
(1) În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b)-d), angajatorul are obligaţia de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii.
(2) În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispoziţiilor art. 247-252.
(3) Decizia se emite în scris şi, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să fie motivată în fapt şi în drept şi să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi la instanţa judecătorească la care se contestă.
Concedierea pentru săvârşirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile şi în termenele stabilite de prezentul cod.
(2) Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern.

În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) şi d), precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 alin. (1) lit. e), angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii.
(2) În situaţia în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale şi/sau, după caz, capacităţii de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii.
(3) Salariatul are la dispoziţie un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului, conform prevederilor alin. (1), pentru a-şi manifesta în scris consimţământul cu privire la noul loc de muncă oferit.
(4) În cazul în care salariatul nu îşi manifestă consimţământul în termenul prevăzut la alin. (3), precum şi după notificarea cazului către agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă conform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.
(5) În cazul concedierii pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiază de o compensaţie, în condiţiile stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de m
• Concediere pentru motive care nu tin de aceasta persoana

Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

• Desfacerea disciplinara a contractului individual de munca
Este reglementata de art.248 lit.e) din Codul muncii.

• respectarea principiului legalitatii in ce priveste masura
concedierii cum este pevazuta in Codul muncii

-exista o sectiune privind controlul si sanctionarea concedierilor nelegale.
Astfel,conform art. 78 din Codul muncii,concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
In caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
(2) La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.
(3) În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti.

• Codul muncii reglementeaza juridictia muncii
Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
Pot fi părţi în conflictele de muncă:
a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii – persoane fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod;
c) sindicatele şi patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.
• Alte articole de acelasi autor:
Ce avantaje si dezavantaje aduce asiguratilor noua lege RCA;
Avocat infractiuni contra sigurantei si integritatii sistemelor informatice,
-In ce situatii conflictul de interese este apreciat ca fiind infractiune;
– In ce constau neregula si frauda in utilizarea fondurilor europene;
–Contestatia in anulare in noul Cod de procedura civila;
–Legea 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, conform avocat dreptul familiei, republicata in anul 2014.
In caz de refuz nejustificat autoritatea publica poate fi obligata sa elibereze certificatul de urbanism;
–In ce conditii instanta apreciaza ca un conducator auto este in stare de necesitate cand savarseste infractiunea de conducere a unui vehicul fara permis de conducere;
–De ce este considerata Camera preliminara o faza distincta a procesului penal
-Drept penal-legalitate
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto;
–Ce avantaje prezinta solicitarea de despagubiri accidente in cadrul procesului penal;
– Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
-Ce criterii a avut in vedere instanta la admiterea cererii de stabilirea paternitatii din afara casatoriei formulata de reclamanta in conditiile in care tatal biologic intervine in solutionarea cererii.

Cabinet avocat Tudor Ion
Profesionalism,responsabilitate,loialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724260393


Cum invoci si ce neregularitati exista privind citarea si comunicarea actelor intr-un proces

Cum invoci si ce neregularitati exista privind citarea si comunicarea actelor intr-un proces

Ca avocat civil in Bucuresti am intalnit cazuri in care partile din dosar au invocat in instanta faptul ca nu au fost citate pentru ca citatia nu a fost gasita in cutia postala sau ca blocul are multe apartamente si se sustrag documente din cutiile postale,ori dezordinea rezultand din modul cum se pun trimiterile postale in cutii.
Chiar, intr-un dosar,partea a invocat faptul ca partea adversa lucra la oficiul postal unde se cartau citatiile si actele de procedura din dosarul sau si facea in asa fel ca sa nu se expedieze actele de procedura care-i erau adresate si doar intamplator a aflat de proces.

Mai nou,spre nedumerirea unei parti din dosar,care se afla la domiciliu si putea fi usor contactata si evitat un drum la instanta,gaseste in cutia postala menţiunea că după o zi, dar nu mai târziu de 7 zile de la afişarea înştiinţării ori, când există urgenţă, nu mai târziu de 3 zile, destinatarul este în drept să se prezinte la sediul instanţei de judecată pentru a i se comunica citaţia. Se mai arata ca daca domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul acestuia nu se află în localitatea unde instanţa de judecată îşi are sediul, înştiinţarea va cuprinde menţiunea că pentru a i se comunica citaţia destinatarul este în drept să se prezinte la sediul primăriei în a cărei rază teritorială locuieşte sau îşi are sediul;

Precum si menţiunea că, în cazul în care, fără motive temeinice, destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în interiorul termenului de 7 zile sau, după caz, al termenului de 3 zile prevăzut la lit. f), citaţia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen.

In mod evident ca,in situatia in care sunteti parte a unui proces, pentru a evita situatia neprimirii actelor,se impune sa cunoasteti daca s-au respectat cerintele prevazute de lege privind citarea si modul de comunicare a actelor de procedura.

Legea prevede insa ca instanta are obligatia de a cita partile iar atunci cand aceasta se incalca,actele ulterioare vor fi afectate de sanctiunea nulitatii.
In sensul obligatiei instantei de a cita partle,art.153 NCPC prevede ca instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.
Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii.

Pentru a interveni nulitatea datorata necitarii unei parti sau citarii nelegale ar trebui sa se produca partii o vatamare care nu poate fi inlaturata altfel decat prin desfiintarea actului.
Un exemplu de astfel de vatamare este lipsa totala a citarii.
Pentru ca partea nu a fost deloc citata,prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia. De altfel,in cazul nulitatilor prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.

• In ce consta incalcarea regulilor privind citarea

Pentru a invoca incalcarea acestor reguli trebuie examinat mai intai daca citarea sau dovada de comunicare a actului este valabila.
De exemplu, dovada de efectuare a procedurii de citare,care se intoarce la dosar,daca aceasta nu are mentiunile obligatorii pentru care legea prevede sanctiunea nulitatii.
Astfel,art.164 NCPC prevede urmatoarele despre cuprinsul dovezii de înmânare şi al procesului-verbal,urmand sa fie examinate:
Dovada de înmânare a citaţiei sau a altui act de procedură ori, după caz, procesul-verbal va cuprinde:
a) anul, luna, ziua şi ora când dovada a fost luată sau procesul-verbal a fost întocmit;
b) numele, prenumele şi funcţia agentului, precum şi, dacă este cazul, ale funcţionarului de la primărie;
c) numele şi prenumele sau denumirea, după caz, şi domiciliul ori sediul destinatarului, cu arătarea numărului etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel citat locuieşte într-o clădire cu mai multe etaje ori apartamente sau în hotel, precum şi dacă actul de procedură a fost înmânat la locuinţa sa, depus în cutia poştală ori afişat pe uşa locuinţei. Dacă actul de procedură a fost înmânat în alt loc, se va face menţiune despre aceasta;
d) numele, prenumele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea, în cazul în care actul de procedură a fost înmânat altei persoane decât destinatarului;
e) denumirea instanţei de la care emană citaţia ori alt act de procedură şi numărul dosarului;
f) semnătura celui care a primit citaţia sau alt act de procedură, precum şi semnătura agentului sau, după caz, funcţionarului de la primărie care o certifică, iar în cazul în care se întocmeşte proces-verbal, semnătura agentului, respectiv a funcţionarului primăriei.

Procesul-verbal va cuprinde, de asemenea, şi arătarea motivelor pentru care a fost întocmit.

Cerinţele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) şi f) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Legea mai prevede ca menţiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals.
In ce priveste nulitatea citatiei si a procedurii de citare,este mentionat
ca aceasta va putea fi invocata chiar intr-o cale de atac.

• Alte articole de acelasi autor:
-Ce prevede legea despre independenta sotilor si controlul corespondentei celuilalt sot;
-Intre ce persoane exista obligatia de intretinere conform Codului civil;
-In ce conditii se apreciaza ca divortul este din culpa unuia dintre soti;
-Ce prevede Codul civil despre intinderea acordului sotilor cand acesta are loc pe cale judiciara;
Din ce motive nu a fost anulat dreptului de a conduce un vehicul desi a fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto.
-Care este deosebirea dintre masurile de siguranta si pedepse;
-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de societatea comerciala;
-Renuntarea la judecata.
– Ce prevede Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis;
–Avocat dreptul muncii.
Responsabilitate,profesionalism,confidentialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724269093


Ce trebuie sa stii despre admiterea plangerii penale de catre judecatorul de camera preliminara

Ce trebuie sa stii despre admiterea plangerii penale de catre judecatorul de camera preliminara

Pentru ca sa se cunoasca in ce consta procedura intr-un astfel de caz, la camera preliminara,trebuie mai intai ca instanta sa fie sesizata cu o plangere penala impotriva solutiei procurorului.
De asemenea,in prealabil trebuie cunoscut ce solutii poate da procurorul.
Numai astfel se poate aprecia asupra admisibilitatii atacarii acestora.

Astfel,conform art.340 C.pr.pen. obiectul plangerii il reprezinta solutiile procurorului de neurmarire sau de netrimitere in judecata,respectiv solutia de clasare sau renuntare la urmarirea penala.

Dupa cum se cunoaste,in cazul in careo persoana este nemultumita de soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată poate formula plangere.
De asemenea,persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare,la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

In practica de avocat, am intalnit si cazuri in care, datorita grabei de a obtine o solutie favorabila sau din alte motive,persoana nemultumita de solutia procurorului mi-a cerut sa ma adresez direct instantei de judecata.
Nu se poate insa sesiza instanta fara respectarea procedurii administrative reglementate de lege in acest caz. Practic,nu s-a cunoscut ca plangerea impotriva rezolutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale adresata direct instantei de judecata,fara parcurgerea mai intai a procedurii la procurorul ierarhic superior este inadmisibila.

• Modul de solutionare efectiva a plangerii penale de catre judecatorul
de camera preliminara,
Procedura,solutiile ce le poate poate pronunta,termenele,calea de atac impotriva solutiilor judecatorului de camera prelimnara sunt reglementate in art.341 C.pr.pen.. Acest articol poarta denumirea marginala de:”Solutionarea plangerii de catre judecatorul de camera preliminara” si se refera la urmatoarele:
După înregistrarea plângerii la instanţa competentă, aceasta se trimite în aceeaşi zi judecătorului de cameră preliminară. Plângerea greşit îndreptată se trimite pe cale administrativă organului judiciar competent.
Judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul de soluţionare, care este comunicat, împreună cu un exemplar al plângerii, procurorului şi părţilor, care pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Petentului i se va comunica termenul de soluţionare. Persoana care a avut în cauză calitatea de inculpat poate formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.

Procurorul, în termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicării transmite judecătorului de cameră preliminară dosarul cauzei.
În situaţia în care plângerea a fost depusă la procuror, acesta o va înainta, împreună cu dosarul cauzei, instanţei competente.

Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor.
În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată;
b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală;
c) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

În cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară:
1. respinge plângerea ca tardivă sau inadmisibilă;
2. verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii şi:
a) respinge plângerea ca nefondată;
b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală;
c) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimiţând dosarul spre repartizare aleatorie;
d) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă.
În cazul prevăzut la alin. (7) pct. 2 lit. c), în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi inculpatul pot face, motivat, contestaţie cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale. Contestaţia nemotivată este inadmisibilă.

• Referiri la ipotezele in care solutia este de admitere a plangerii.
-in primul rand din textul de lege se observa ca partea care a formulat plangerea are posibilitatea efectiva sa-si exercite drepturile procesuale in cadrul camerei preliminare. Astfel,conform art.341 C.pr.pen.,persoana care a avut în cauză calitatea de inculpat poate formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. De mentionat insa ca,cererile si exceptiile sunt cu privire la legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale.

-judecatorul de camera preliminara are atributia de a verifica legalitatea administrarii probelor si a urmaririi penale si are posibilitatea sanctionarii potrivit art.280-282 a actelor intocmite cu incalcarea legii.
Legalitatea administrarii probelor este legata insa de caracterul echitabil al procesului penal si de principiul loialitatii.
De asemenea,daca judecatorul de camera preliminara ajunge la concluzia ca se impune excluderea unor probe nelegal administrate va proceda in acest sens. Se are in vedere ca s-a produs o vatamare esentiala a drepturilor procesuale ale unei parti.

In vederea respectarea acestor principii,judecatorul de camera preliminara poate da urmatoarele solutii:
-admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală.
-admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimiţând dosarul spre repartizare aleatorie;
-admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

• procedura in cazul in care se contesta solutia judecatorului de
camera preliminara

Cum este si normal,dispozitiile judecatorului de camera preliminara nu au caracter definitiv. Incheierea prin care acesta s-a pronuntat este supusa cenzurii pe calea contestatiei. Competenta revine judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara.

Contestaţia se depune la judecătorul care a soluţionat plângerea şi se înaintează spre soluţionare judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori, când instanţa sesizată cu plângere este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completului competent potrivit legii, care se pronunţă prin încheiere motivată, fără participarea procurorului şi a inculpatului, putând dispune una dintre următoarele soluţii:
a) respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată şi menţine dispoziţia de începere a judecăţii;
b) admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă plângerea potrivit alin. (7) pct. 2, dacă excepţiile cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale au fost greşit soluţionate.
Probele care au fost excluse nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei.
• Alte articole de acelasi autor:
-Pentru ce considerente instanta suprema a hotarat ca indiferent de gradul de îmbibatie alcoolică în sânge este atrasă răspunderea penală a oricărei persoane care săvârşeşte o vătămare corporala din culpă in modalitatea prevazuta de art.196 alin.1 Cod penal;
-Ce este mai favorabil pentru inculpatul care vrea sa recunoasca fapta,un acord de recunoastere a vinovatiei cu procurorul sau procedura simplificata de recunoastere in instanta;
-Din ce motive este bine sa se rezerve dreptul de uzufruct sau abitatie la instrainarea unei locuinte si ce greseli trebuie evitate;
-Din ce motive nu a fost anulat dreptului de a conduce un vehicul desi a fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto.
-Care este deosebirea dintre masurile de siguranta si pedepse;
-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de societatea comerciala;
– Renuntarea la judecata.
–Ce prevede Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis;
– Avocat dreptul muncii.
–Cum a hotarat instanta despre nerespectarea indicatorului cedeaza trecerea si prioritatea de trecere desi petentul a oprit la acest indicator.
Responsabilitate,profesionalism,confidentialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724260393


La cine va adresati,ce etape parcurgeti si in ce termen pentru rezolvarea unei plangeri penale

La cine va adresati,ce etape parcurgeti si in ce termen pentru rezolvarea unei plangeri penale

Nu putine sunt situatiile in care,prin actele de urmarire penala sau solutiile dispuse de procuror,persoanele care fac obiectul unui dosar penal se considera nedreptatite.
In astfel de cazuri,cei care au un interes legitim au posibilitatea sa formuleze plangere penala. Daca nu au cunostinte juridice suficiente cauta raspunsuri la intrebari privind unde si in ce modalitate pot formula o plangere penala,care sunt termenele de adresare si de solutionare.
Raspunsuri in acest sens vin din analiza unor dispozitiil ale din Codul de procedura penala,dupa cum se va arata in continuare.

Astfel,din analiza dispozitiilor Codului de procedura penala rezulta ca legiuitorul a atribuit judecatorului de camera preliminara competenta de a solutiona plangerile impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata.

• Care este procedura si termenele stabilite de legiuitor

In art. 339 Cod procedura penala,cu denumirea “Plangerea impotriva actelor procurorului” se arata:
Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al parchetului.

În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului şef de secţie al parchetului ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.

Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător atunci când ierarhia funcţiilor într-o structură a parchetului e stabilită prin lege specială.
În cazul soluţiilor de clasare ori de renunţare la urmărire, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia.
Ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva soluţiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior şi se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.

Din examinarea dispozitiilor art.340 din Codul de procedura penala,rezulta ca obiectul plangerii il constituie solutia de clasare sau de renuntare la urmarire penala,dispusa prin ordonanta sau rechizitoriu,numai insa dupa ce anterior a fost parcursa etapa de contestare in fata prim-procurorului parchetului sau persoanelor prevazute in art.339 Cod procedura penala.

• Cine are dreptul de a face plangere
Conform dispozitiilor art.336 Cod procedura penala orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
Plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală şi se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală.
Introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângerii.

Art.337 Cod procedura penala se refera la obligaţia de înaintare a plângerii.
Astfel,când plângerea a fost depusă la organul de cercetare penală, acesta este obligat ca în termen de 48 de ore de la primirea ei să o înainteze procurorului împreună cu explicaţiile sale, atunci când acestea sunt necesare.

Odata ajunsa plangerea la procuror,acesta este obligat să o rezolve în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea un exemplar al ordonanţei.

Daca plangerea impotriva solutiei procurorului de clasare sau renuntare la urmarirea penala este respinsa de procurorul ierahic superior,persoana nemultumita poate formula in termen de 20 de zile, calculat de la data comunicarii,plangere la judecatorul de camera preliminara de la instanta careia ii revine competenta sa judece cauza in prima instanta.

Daca plangerea nu a fost solutionata in termen de 20 de zile de la primire de catre procuror,plangerea poate fi adresa judecatorului de camera preliminara oricand dupa implinirea termenului de 20 de zile de la data comunicarii.
• Alte articole de acelasi autor:
-Din ce motive este bine sa se rezerve dreptul de uzufruct sau abitatie la instrainarea unei locuinte si ce greseli trebuie evitate;
Din ce motive nu a fost anulat dreptului de a conduce un vehicul desi a fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto.
-Care este deosebirea dintre masurile de siguranta si pedepse;
-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de societatea comerciala;
– Renuntarea la judecata.
– Ce prevede Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis;
– Avocat dreptul muncii.
–Cum a hotarat instanta despre nerespectarea indicatorului cedeaza trecerea si prioritatea de trecere desi petentul a oprit la acest indicator.
Responsabilitate,profesionalism,confidentialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724260393


In ce conditii nu se pedepseste infractiunea de violarea secretului corespondentei prevazuta de art.302 Cod penal

In ce conditii nu se pedepseste infractiunea de violarea secretului corespondentei prevazuta de art.302 Cod penal

Art.302 Cod penal reglementeaza infractiunea de violarea secretului corespondentei,intentia legiuitorului fiind de a apara relatiile sociale referitoare la libertatea persoanei de a comunica cu alte persoane,prin intermediul corespondentei,telefonului sau al oricarui mijloc electronic de comunicatii.

Infractiunea de violarea secretului corespondentei face parte din categoria infractiunilor de serviciu. Cu toate acestea,din examinarea continului dispozitiilor art.302 Cod penal rezulta ca,violarea secretului corespondentei constituie infractiune chiar daca faptele au fost comise in cadrul unor relatii de serviciu sau in afara lor.

• Cum este reglementata in Codul penal infractiunea de violarea
secretului corespondentei prevazuta de art.3012 Cod penal

Alin.(1) al acestui articol se refera la lai multe alternative ale savarsirii infractiunii. Astfel,constituie infractiune fapta constand in deschiderea,sustragerea, distrugerea sau reținerea, fără drept,aunei corespondențe adresate altuia, precum și divulgarea fără drept a conținutului unei asemenea corespondențe, chiar atunci când aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din greșeală.
De mentionat faptul ca nu prezinta relevanta ca faptuitorul a luat sau nu cunostinta de continut,doar simpla deschidere fiind suficienta pentru ca acesta sa fie acuzat de savarsirea acestei infractiuni.
Sanctiunea pentru astfel de fapte este închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
De mentionat ca art.28 din Constitutia Romaniei se refera,de asemenea, la faptul ca secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

La alin.(2) al acestei articol se prevede ca interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicații se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Prin urmare,faptuitorul savarseste infractiunea in alta modalitate,respectiv,interceptarea fara drept a a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicații.
Se observa si ca,in acest caz si limitele de pedeapsa sunt mai mari.
Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost săvârșite de un funcționar public care are obligația legală de a respecta secretul profesional și confidențialitatea informațiilor la care are acces,
Dupa cum se poate constata,in alin.(3) suntem in prezenta unei agravante a infractiunii,care se refera la relatiile sociale privind asigurarea secretului profesional si a confidentialitatii informatiilor de catre persoanele care au acces la ele in baza atributiilor de serviciu.
In acest caz si limitele pedepsei sunt mai mari, pedeapsa fiind închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea unor drepturi.

In alin.(4) al art.302 Cod penal este reglementata fapta privind divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană sau către public, fără drept, a conținutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoștință de aceasta din greșeală sau din întâmplare, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

• In ce conditii nu constituie infractiune fapta privind violarea
secretului corespondentei

In dispozitiile alin.(5) al art.302 Cod penal legiuitorul a reglementat conditiile in care fapta nu constituie infracțiune,aceste fiind urmatoarele:
-dacă făptuitorul surprinde săvârșirea unei infracțiuni sau contribuie la dovedirea săvârșirii unei infracțiuni;
-dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificație pentru viața comunității și a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.

In ce priveste aceste fapte,in literatura de specialitate s-a aratat ca ele reprezinta cauze justificative care il apara de raspundere penala pe faptuitor. S-a apreciat in acest sens si ca intre apararea secretului corespondentei si interesul public,prioritate are interesul public.

In ultimul alineat al art.3012 Cod penal se arata ca acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
• Alte articole de acelasi autor:
-Din ce motive este bine sa se rezerve dreptul de uzufruct sau abitatie la instrainarea unei locuinte si ce greseli trebuie evitate;
–Din ce motive nu a fost anulat dreptului de a conduce un vehicul desi a fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto.
-Care este deosebirea dintre masurile de siguranta si pedepse;
-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de societatea comerciala;
– Renuntarea la judecata.
– Ce prevede Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis;
– Avocat dreptul muncii.
–Cum a hotarat instanta despre nerespectarea indicatorului cedeaza trecerea si prioritatea de trecere desi petentul a oprit la acest indicator.
Responsabilitate,profesionalism,confidentialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724269383