Care sunt ultimele prevederi privind sanctiunile pentru folosirea telefonului la volan si alte incalcari ale Codului rutier conform Proiectului de modificare a OUG nr. 195/2002

Care sunt ultimele prevederi privind sanctiunile pentru folosirea telefonului la volan si alte incalcari ale Codului rutier conform Proiectului de modificare a OUG nr. 195/2002

Ca noutate,dupa cum se poate constata din cele de mai jos actul normativ prevede:interzicerea, in timpul conducerii pe drumurile publice a unui vehicul aflat in miscare, tinerii in mana sau folosirii cu mainile in orice mod nu numai a telefonului mobil, ci si a oricarui dispozitiv mobil prevazut cu functia de inregistrare ori redare text, foto sau video.

De asemenea, se preved sanctiunea cu amenda prevazuta in clasa a III-a de sanctiuni,precum si alte masuri,cum ar fi cele privind testul obligatoriu de verificare a cunostintelor in cazul savarsirii unor anumite abateri de la normele Codului rutier.

I. – Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. Alineatul (3) al articolului 36 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
,,(3) In timpul conducerii pe drumurile publice a unui vehicul aflat in miscare, conducatorului acestuia ii este interzisa tinerea in mana sau folosirea cu mainile in orice mod a telefonului mobil sau a oricarui dispozitiv mobil prevazut cu functia de inregistrare ori redare text, foto sau video.”

2. La articolul 100 alineatul (3), dupa litera g) se introduce o noua litera, lit.h), cu urmatorul cuprins:
,,h) tinerea in mana sau folosirea cu mainile in orice mod, in timpul conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai aflate in miscare, a telefonului mobil sau a oricarui dispozitiv mobil prevazut cu functia de inregistrare ori redare text, foto sau video, concomitent cu incalcarea unei reguli pentru circulatia vehiculelor.”

3. La articolul 101 alineatul (1), dupa punctul 18 se introduce un nou punct, pct.19, cu urmatorul cuprins:
,,19. tinerea in mana sau folosirea cu mainile in orice mod, in timpul conducerii pe drumurile publice a unui vehicul pentru care nu este prevazuta obligativitatea detinerii permisului de conducere, aflat in miscare, a telefonului mobil sau a oricarui dispozitiv mobil prevazut cu functia de inregistrare ori redare text, foto sau video, de catre conducatorul acestuia.”

4.Articolul 106 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art.106 – (1) Titularul unui permis de conducere eliberat de catre o autoritate romana sau straina, sustine, la cerere, testul de verificare a cunoasterii regulilor de circulatie prevazut la art.104 alin.(2) lit.a) pana in a 30-a zi, inclusiv, sau pana in a 45-a zi, inclusiv, a perioadei de suspendare a exercitarii dreptului de a conduce pentru care poate solicita reducerea
potrivit art. 104 alin.(3) sau art. 104 alin.(4), dupa caz.

(2) Dispozitiile alin.(1) se aplica in mod corespunzator in situatia in care se solicita reducerea perioadei de suspendare a exercitarii dreptului de a conduce potrivit art.104 alin.(5).

5. Dupa articolul 106 se introduc doua noi articole, art.1061 si 1062, cu urmatorul cuprins:
„Art.1061 – (1) Titularul unui permis de conducere eliberat de catre o autoritate romana sau straina sustine, in mod obligatoriu, pana la expirarea perioadei de suspendare a exercitarii dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie stabilita prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, un test de verificare a cunoasterii regulilor de circulatie, atunci cand suspendarea a fost aplicata pentru:
a) conducerea sub influenta bauturilor alcoolice;
b) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depasirea sau trecerea la culoarea rosie a semaforului, daca prin aceasta s-a produs un accident de circulatie din care a rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.

(2) Testul de verificare a cunoasterii regulilor de circulatie se sustine, in mod obligatoriu, si in cazurile in care s-a dispus suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie pentru o perioada de 90 de zile, potrivit art.103 alin.(1) lit.c), pana la expirarea acesteia.

(3) Perioadele de suspendare a exercitarii dreptului de a conduce prevazute la alin.(1) si (2) se prelungesc, de drept, fara vreo alta formalitate, cu 30 de zile, daca titularul permisului de conducere nu promoveaza testul de cunoastere a regulilor de circulatie sau nu se prezinta pentru sustinerea acestuia pana la expirarea perioadei de suspendare.

(4) In cazul formularii, potrivit art.104 alin.(3) sau alin. (5), a cererii de reducere a perioadei de suspendare stabilita intr-una dintre situatiile prevazute la alin.(1) sau (2), testul de verificare se sustine pana in a 30-a zi, inclusiv, a perioadei de suspendare a exercitarii dreptului de a conduce.

Art.1062 – (1) Testul de verificare a cunoasterii regulilor de circulatie se sustine, potrivit art.106 sau 1061, la serviciul politiei rutiere care are in evidenta titularul permisului de conducere sau la serviciul politiei rutiere pe raza caruia a fost constatata contraventia ori au fost constatate prin acelasi proces-verbal contraventiile.

(2) Verificarea cunoasterii regulilor de circulatie se poate efectua, la cerere, intr-una dintre limbile in care se poate sustine, in Romania, examinarea la proba teoretica pentru obtinerea permisului de conducere.
(3) Evidenta permiselor de conducere eliberate de o autoritate straina retinute pe teritoriul Romaniei si a sanctiunilor aplicate titularilor acestora se tine in conditiile stabilite de ordinul ministrului afacerilor interne prevazut la art.28.”
6. La articolul 108 alineatul (1), litera a) punctul 2 se abroga.
7. La articolul 108 alineatul (1) litera c), dupa punctul 5 se introduce un nou punct, pct.6, cu urmatorul cuprins:
,,6. tinerea in mana sau folosirea cu mainile in orice mod, in timpul conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai aflate in miscare, a telefonului mobil sau a oricarui dispozitiv mobil prevazut cu functia de inregistrare ori redare text, foto sau video.”
Art. II – In termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante, Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 1391/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza potrivit prevederilor prezentei ordonante, prin hotarare a Guvernului.
Art. III – In termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante, politia rutiera din cadrul Politiei Romane desfasoara activitati de informare a participantilor la trafic, astfel cum acestia sunt definiti prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cu privire la interdictia, valabila in timpul conducerii pe drumurile publice a unui vehicul aflat in miscare, de a tine in mana sau de a folosi cu mainile in orice mod telefonul mobil sau orice dispozitiv mobil prevazut cu functia de inregistrare ori redare text, foto sau video. Informarea se realizeaza prin intermediul mai multor instrumente si/sau actiuni specifice, cum ar fi, fara a se limita la acestea, comunicate de presa si informare prin mass-media, postarea informatiilor pe site-ul Politiei Romane, organizarea unor actiuni specifice in trafic sau in mod direct, in trafic, prin politistii
rutieri.
Art. IV – Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta ordonanta, se va republica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, dupa aprobarea acesteia prin lege, dandu-se textelor o noua numerotare.
Art. V – (1) Prevederile art. I pct.1-3, 6 si 7 intra in vigoare la 60 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a prezentei ordonante.
(2) Dispozitiile art.1062 alin.(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta ordonanta se aplica dupa 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante.
• Alte articole de acelasi autor:
-Cum invoci si ce neregularitati exista privind citarea si comunicarea actelor intr-un proces;
Ce prevede legea despre independenta sotilor si controlul corespondentei celuilalt sot;
-Intre ce persoane exista obligatia de intretinere conform Codului civil;
-In ce conditii se apreciaza ca divortul este din culpa unuia dintre soti;
-Ce prevede Codul civil despre intinderea acordului sotilor cand acesta are loc pe cale judiciara;
-Din ce motive nu a fost anulat dreptului de a conduce un vehicul desi a fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto.
-Care este deosebirea dintre masurile de siguranta si pedepse;
-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de societatea comerciala;
-Renuntarea la judecata.
-Ce prevede Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis;
–Avocat dreptul muncii.Responsabilitate,profesionalism,confidentialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724260393
avocat_tudorion@yahoo.com


Recuzarea judecatorului sau stramutarea dosarului ce poate sa aleaga partea nemultumita de proces

Recuzarea judecatorului sau stramutarea dosarului ce poate sa aleaga partea nemultumita de proces

Ca avocat in Bucuresti am fost intrebat de unele parti nemultumite de modul cum se desfasoara procesul civil cum este mai bine sa procedeze intr-o astfel de situatie,sa ceara recuzarea judecatorului sau stramutarea dosarului la alta instanta.
Intrebarea este oarecum justificata pentru ca in ambele ipoteze partea interesata este nemultumita de modul in care se solutioneaza cauza.

Codul de procedura civila reglementeaza insa in mod distinct, recuzarea si,respectiv,stramutarea,astfel ca, prin cunoasterea acestor dispozitii, partea interesata poate concluziona care dintre cele doua cereri este oportuna. Tinand insa cont de specificul dosarului si de stadiul procesual in care se afla.

• In ce priveste recuzarea
Atunci cand un judecator este oprit de lege sa procedeze la judecarea pricinii,devine incompatibil,adica este obligat sa se abtina.
Cazurile de incompatibilitate absoluta sunt reglementate de dispozitiile art.41Cod procedura civila si anume:
-judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare.
-nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeaşi cauză.

Intr-o astfel de situatie,partea din proces interesata are posibilitatea sa ceara recuzarea judecatorului,astfel cum rezulta din dispozitiile art. art.44 din Codul de procedura civila:
–judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părţi înainte de începerea oricărei dezbateri.
-când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.

Alte cazuri de incompatibilitate absolută rezulta din dispozitiile art.42 Cod de procedura civila civil,acestea fiind urmatoarele:
(1) Judecătorul este,de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii:
1. când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil;
2. când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă;
3. când este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora soţului uneia dintre aceste persoane;
4. când soţul sau fostul său soţ este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre părţi;
5. dacă el, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt părţi într-un proces care se judecă la instanţa la care una dintre părţi este judecător;
6. dacă între el, soţul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, şi una dintre părţi a existat un proces penal cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. În cazul plângerilor penale formulate de părţi în cursul procesului, judecătorul devine incompatibil numai în situaţia punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva sa;
7. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;
8. dacă el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au primit daruri sau promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre părţi;
9. dacă el, soţul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, se află în relaţii de duşmănie cu una dintre părţi, soţul ori rudele acesteia până la gradul al patrulea inclusiv;
10. dacă, atunci când este învestit cu soluţionarea unei căi de atac, soţul sau o rudă a sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi pricini înaintea altei instanţe;
11. dacă este soţ sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt membru al completului de judecată;
12. dacă soţul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau asistat partea în aceeaşi pricină înaintea altei instanţe;
13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.
(2) Dispoziţiile alin. (1) privitoare la soţ se aplică şi în cazul concubinilor.

Din experienta ca avocat in Bucuresti am observat ca dintre cazurile de incompatibilitate mai sus aratate,pct.13 alin.(1) al art.42 Cod procedura civila este cel mai des invocat ca motiv de recuzare.
Este si justificat,pentru ca nu sunt dese cazurile in care judecatorul ar avea potentiale relatii cu una din parti,comparativ cu situatiile in care partea considera ca judecatorul il dezavantajeaza prin felul cum se desfasoara procesul

In justificarea acestui motiv de recuzare, in literatura juridica s-a apreciat despre cazurile de incompatibilitate ca nu sunt limitative pentru ca motivul prevazut de art.42 pct.13 Cod procedura civila”când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa” deschide posibilitatea invocarii art.6 parag.1 din Conventia europeana in materie de impartialitate,instanta investita cu judecare cererii de recuzare putand sa aprecieze ea insasi temeinicia indoielilor cu privire la impartialitatea subiectiva a judecatorului.
Nu este suficient ca un judecator sa fie liber de orice relatii,partinire ori influenta neadecvata,ci trebuie sa para astfel in fata unui observator rezonabil.
Dreptul la un proces echitabil,cum este definit in art.6 din Conventia europeana,asigura si judecarea cauzei de catre o instanta independenta si impartiala.

• Stramutarea

Atunci cand din anumite circumstante partea interesata considera ca exista indoiala cu privire la independenta si impartialitatea instantei poate formula o cerere de stamutare.
In literatura juridica s-a aratat ca stramutarea este un incident procedural,cand judecarea in bune conditii a unei pricini,din cauza unor temeiuri expres si limitative prevazute de lege,este pusa sub semnul indoielii,recunoscandu-se astfel partilor posibilitatea de a solicita stramutarea pricinii de la instanta care,in mod normal ar fi competenta sa o judece.

• Care sunt motivele expres prevazute de lege pentru formularea unei
cereri de stramutare

Conform art.140 Cod procedura civila,strămutarea procesului poate fi cerută pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică. Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cauza circumstanţelor procesului, calităţii părţilor ori unor relaţii conflictuale locale.
Constituie motiv de siguranţă publică împrejurările excepţionale care presupun că judecata procesului la instanţa competentă ar putea conduce la tulburarea ordinii publice.

Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă sau de siguranţă publică se poate cere în orice fază a procesului.
Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă poate fi cerută de către partea interesată, iar cea întemeiată pe motiv de siguranţă publică, numai de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

• In ce conditii se poate dispune suspendarea procesului

La solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei. Pentru motive temeinice, suspendarea poate fi dispusă în aceleaşi condiţii,fără citarea părţilor, chiar înainte de primul termen de judecată.
Încheierea asupra suspendării nu se motivează şi nu este supusă niciunei căi de atac.
Măsura suspendării judecării procesului va fi comunicată de urgenţă instanţei de la care s-a cerut strămutarea.

Din cele de mai sus se constata ca motivul de stramutare cel mai des invocat este de motivul de banuiala legitima.
In jurisprudenta si literatura de specialitate s-a aratat ca banuiala legitima in privinta judecatorilor cauzei ar exista cand se poate presupune ca lipsa de impartialitate ar rezulta din motive precum:
-circumstantele concrete ale cauzei;
-una din parti este magistrat la instanta respectiva,ruda apropiata cu unul din magistratii cu functie de conducere la instanta respectiva;
-partea adversa se bucura de un inalt prestigiu in localitatea in care functioneaza instanta.
• Alte articole de acelasi autor:
-Care sunt conditiile atragerii raspunderii persoanelor juridice care au savarsit infractiuni;
-Ce masuri trebuiesc intreprinse daca ti-a fost avariata masina
-Fapta de evaziune fiscala prevazuta de Legea 241/2005 art.9 lit.b constituie infractiune numai daca s-a produs un prejudiciu;
–A fost condamnat pentru conducerea sub influenta bauturilor alcoolice dar nu s-a anulat si dreptul de a conduce autovehicule;
–In ce cazuri se acorda exercitarea autoritatii parintesti unui singur parinte in caz de divort.
-Ce avantaje si dezavantaje aduce asiguratilor noua lege RCA;
–In ce situatii in cazul raspunderii solidare pentru repararea prejudiciului fiecare inculpat raspunde doar pentru responsabilitatea sa;
–In ce situatii conflictul de interese este apreciat ca fiind infractiune;
-Ce masuri trebuiesc intreprinse daca ti-a fost avariata masina;
–Fapta de evaziune fiscala prevazuta de Legea 241/2005 art.9 lit.b constituie infractiune numai daca s-a produs un prejudiciu;
www.avocat-tudor.ro
0724260393
avocat_tudorion@yahoo.com


Ce se poate face intr-un caz de malpraxis soldat cu decesul pacientului daca spitalul refuza accesul familiei la dosarul medical

Ce se poate face intr-un caz de malpraxis soldat cu decesul pacientului daca spitalul refuza accesul familiei la dosarul medical

Ca avocat malpraxis in Bucuresti,am constatat ca in unele cazuri cand exista o suspiciune de malpraxis privind pacientul decedat,familia sa intampina greutati in obtinerea actelor medicale.
Daca familiei pacientului decedat nu i se va permite accesul la actele medicale,fisa de observatii sau dovezile privind tratamentul aplicat este deosebit dificil de dovedit un act de malpraxis.

Temeiul de drept pe care unitatile medicale au refuzat cererea familiei pacientului decedat de acces la actele medicale s-au intemeiat in cele mai multe cazuri pe dispozitiile art.21 si 22 din Legea nr.46/2003 privind drepturile pacientului. Acestea dispun ca toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar și după decesul acestuia.
Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își da consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.

• In raport de refuzul accesului la dosarul medical,familia pacientului
decedat a fost nevoita sa se adreseze instantei de judecata cu o actiune de obligare a spitalului sa elibereze catre familie actele medicale ale pacientului decedat.

In mai multe cazuri, cererea a fost insa respinsa,in temeiul art.21-25 din Legea nr.46/2003 privind drepturile pacientului,precum si in temeiul altor articole din aceeasi lege.

Astfel,s-a motivat ca pacientul are acces la datele medicale personale.
Orice amestec in viata privata, familiala a pacientului este interzis, cu exceptia cazurilor in care aceasta imixtiune influenteaza pozitiv diagnosticul, tratamentul ori ingrijirile acordate si numai cu consimtamantul pacientului.
Sunt considerate exceptii cazurile in care pacientul reprezinta pericol pentru sine sau pentru sanatatea publica.

S-a mai motivat si ca prin dispozitiile art.18 din Codul deontologiei profesionale,care se refera la “Obligaţia medicului de a păstra secretul profesional este opozabilă inclusiv faţă de membrii familiei persoanei respective.
Obligaţia medicului să păstreze secretul profesional persistă şi după ce persoana respectivă a încetat să îi fie pacient sau a decedat.

De asemenea,s-a mai motivat si ca in lipsa unui acord explicit al pacientului catre rudele sale de acces la dosarul medical cererea nu poate fi admisa.

De mentionat ca, in sensul celor de mai sus este si Decizia nr.162/2008,Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a art.21 si 22 din Legea 46/2003 precizand ca informatiile privind sanatatea persoanelor la care se refera articolele criticate intra in notiunea de viata privata,fiind prin urmare un mod de a realiza protectia drepturilor pevazute de art.26 din Constitutia Romaniei,consecrate in egala masura si de art.8 din Conventia europeana
Pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

In acelasi sens, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului a facut referire la art.8 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,pe respectul caracterului confidential al informatiilor referitoare la sanatatea persoanei.

• introducerea unei actiuni de obligare a unitatii medicale sa
elibereze catre familie actele medicale ale pacientului decedat a fost admisa de unele instante

Alte instante au admis insa cererile familiei pacientului decedat,sens in care dam cateva exemple din motivarea instantelor in astfel de cazuri:

-art.26 din Constitutie,care se referala viata intima,familial si privata si careprevede ca,autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

-art.8 din Conventia europeana a drepturilor omului,care prevede ca orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie,a domiciliului sau si a corespondentei sale.

-interesul mostenitorilor primeaza,ceea ce inseamna ca instanta are posibilitatea sa oblige unitatea sanitara,in temeiul dreptului la informare sa,sa puna la dispozitie datele solicitate.

-in literatura de specialitate s-a dat ca exemplu decizia Curtii de Apel Bucuresti care a motivat ca:reclamantii fac parte din familia defunctului,iar legatura biologica peste care se suprapune o relatie personala reala,efectiva,ce este dovedita prin eforturile permanente ale acestora de a afal toate imprejurarie incetarii din viata,pe fondul unei reale suspiciuni privitoare la acestea,ii exclude din categoria “tertilor”.

-art.3 din Declaratia promovarii drepturilor pacientilor in Europa,care se refera la consimtamant.
Se arata ca,acordul informat al pacientului este un imperativ pentru orice interventie medicala.
Un pacient are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala. Implicatiile refuzului sau opririi unei astfel de interventii trebuie explicate cu grija pacientului.
Atunci cand un pacient nu este capabil sa-si exprime vointa si cand este necesara o interventie medicala urgenta, acordul pacientului se poate deduce, doar daca nu este evident, dintr-o exprimare anterioara a vointei, ca Intr-o astfel de situatie, consimtamantul ar fi refuzat.
Atunci cand este necesar consimtamantul unui reprezentant legal si cand interventia este absolut urgenta, aceasta se poate face, daca nu este posibil sa se obtina la timp consimtamantul reprezentantului.
Atunci cand se cere consimtamantul reprezentantului legal, pacientii (fie ei minori sau adulti), trebuie oricum sa fie implicati In procesul de luare a deciziei, atat cat permite capacitatea lor de Intelegere.
Daca un reprezentant legal refuza sa-si dea consimtamantul, iar daca doctorul sau alt furnizor este de parere ca interventia este In interesul pacientului, atunci hotararea trebuie transferata unui tribunal sau unei alte forme de arbitraj.
In toate celelalte situatii In care pacientul nu este capabil sa-si dea consimtamantul si In care nu exista un reprezentant legal sau unul desemnat de catre pacient In acest scop, trebuiesc luate decizii adecvate pentru a substitui procesul de luare a deciziilor, luand In considerare ceea ce se stie si, pe cat posibil, ce se poate presupune despre dorintele pacientului.
Consimtamantul pacientului este cerut pentru pastrarea si folosirea tuturor substantelor corpului omenesc. Consimtamantul se poate presupune atunci cand acestea trebuiesc folosite In cursul diagnosticului, tratamentului si Ingrijirilor pacientului respectiv.
Consimtamantul informat al pacientului este necesar pentru participarea la procesul de Invatamant medical clinic.
Consimtamantul informat al pacientului este imperativ pentru participarea sa la cercetarea stiintifica. Toate protocoalele trebuiesc supuse unor proceduri de revizuire etica, adecvata. O astfel de cercetare nu trebuie facuta asupra celor care nu sunt capabili sa-si exprime vointa, cu exceptia obtinerii consimtamantului unui reprezentant legal si daca cercetarea poate fi In interesul pacientului. Ca o exceptie de la cerinta ca implicarea sa fie In interesul pacientului, o persoana handicapata poate fi implicata Intr-o cercetare de observatie care nu reprezinta un beneficiu direct asupra sanatatii sale, daca acea persoana nu face obiectiuni, riscul si/sau afectarea sunt minime, iar cercetarea are o valoare semnificativa si nu sunt disponibile alte metode alternative sau alti subiecti pentru cercetare.
Unele date din articol sunt preluate din articolul”Ipoteze practice in legatura cu imposibilitatea accesarii dosarului medical al pacientului decedat” revista “Dreptul” nr. 5/2019

• Alte articole de acelasi autor:
-In ce cazuri evaziunea fiscala este considerata legala si cand este sanctionata de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Cum trebuie procedat pentru limitarea puterilor unui sot care prin actele sale afecteaza grav interesele familiei;
Din ce motive este bine sa se rezerve dreptul de uzufruct sau abitatie la instrainarea unei locuinte si ce greseli trebuie evitate;
-Ce solutii poate da instanta daca mandatarul depaseste limitele mandatului incredintat;
–Ce este promisiunea de a contracta si care sunt conditiile de validitate ale acesteia;
–In ce conditii o persoana raspunde pentru o fapta ilicita sau este sanctionata pentru o raspundere contractuala;
–In ce situatii casatoria se desface din culpa sotilor si ce trebuie dovedit;
–Cum se stabilesc despagubirele in cazurile de accidente produse de vehicule si modalitatea in care trebuie sa procedati in relatiile cu societatea de asigurare;
–In ce consta infractiunea de frauda informatica;
– Ce se poate invoca pentru anularea deciziei de sanctionare disciplinara cu referire la procedura cercetării disciplinare;
–Cum interpreteaza notiunea de accident de circulatie din definirea infractiunii de parasirea locului accidentului Curtea Constitutionala;
-Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de
favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca autori de lucrări științifice.
Responsabilitate,profesionalism,loialitate fata de client.
www.avocat-tudor.ro
0724260393
avocat_tudorion@yahoo


De ce raspund pentru malpraxis medical unitatile sanitare si pentru fapta personalului medical

De ce raspund pentru malpraxis medical unitatile sanitare si pentru fapta personalului medical

Raspunderea unitatilor sanitare pentru malpraxis medical este angajata nu numai pentru fapta proprie ci, si pentru fapta personalului medical angajat. Acest aspect rezulta din dispozitiile art.644 alin.(2) al Legii nr.95/2006,conform caruia unităţile sanitare răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta.

De fapt,este vorba de o raspundere a unitatilor sanitare pentru faptele culpabile ale personalului medical angajat,care este de natura sa provoace prejudicii pacientilor.
In ce priveste raspunderea civila pentru fapta proprie a unitatilor sanitare,respectiv,in cazul spitalelor,art.168 din Legea nr.95/2006 dispune ca spitalul asigură condiţii de investigaţii medicale, tratament, cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice.
Totodata,spitalul răspunde, în condiţiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condiţiilor de cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nozocomiale, precum şi pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienţilor.

• Raspunderea civila a medicilor si a unitatii sanitare

In literatura de specialitate au existat diverse opinii in ce priveste aceasta raspundere,dat fiind independenta medicului din punct de vedere al actului medical pe care-l exercita precum si faptului ca unitatea sanitara nu poate interveni in actul medical.

Exista insa opinii in literatura de specialitate,precum si hotarari ale instantelor de judecata conform carora,in astfel de cazuri raspunderea unitatii sanitare se va angaja in temeiul dispozitiilor art.1373 din Codul civil,dat fiind ca medicul este un prepus,un angajat al unitatii sanitare.
In acest sens,art.1373 Cod civil dispune urmatoarele:
Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia.
Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

Asadar,in baza textului de lege mentionat mai sus,se apreciaza ca in cazul medicului exista un raport de subordonare fata de unitatea sanitara la care acesta este angajat precum si un raport juridic de munca,ca urmare a incheierii unui contract de munca. Am aratat insa ca,raportul de munca are particularitatea ca,medicul are independenta in exercitarea actului medical iar unitatea sanitara nu poate sa intervina.

Tot in acelasi sens,in literatura de specialitate si practica instantelor s-a apreciat ca atat timp ca a fost comisa o fapta ilicita,unitatea sanitara este raspunzatoare pentru fapta medicului, daca actul medical,malpraxis medical, a fost exercitat din insarcinarea si in interesul unitatii sanitare.
• Alte articole de acelasi autor:
-Pentru ce fapte pot fi sanctionati politistii si care este procedura de
cercetare a abaterii disciplinare;
DREPTURILE SI OBLIGATIILE PARTILOR IN ASIGURAREA DE RASPUNDERE CIVILA AUTO;
–Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca autori de lucrări științifice;
–Cum este aparat dreptul la propria imagine prin mijloace juridice;
–Ce criterii a avut in vedere instanta la admiterea cererii de stabilirea paternitatii din afara casatoriei formulata de reclamanta in conditiile in tatal biologic intervine in solutionarea cererii.
– Avocat civil Bucuresti;
-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;
-Cum se stabilesc despagubirele in cazurile de accidente produse de vehicule si modalitatea in care trebuie sa procedati in relatiile cu societatea de asigurare;
–Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
–In ce poate consta consilierea de cate un avocat specializat in dreptul muncii;
www.avocat-tudor.ro
0724260393
Avocat-tudorion@yahoo.com


In ce cazuri raspund pentru malpraxis medical unitatile sanitare

In ce cazuri raspund pentru malpraxis medical unitatile sanitare

Intr-un caz de malpraxis medical poate fi angajata atat raspunderea personalului medical pentru fapta proprie cat si raspunderea medicala a furnizorilor de servicii medicale.
Acest fel de raspundere pentru malpraxis medical poatefi invocata de pacient indiferent daca furnizorul de servicii medicale este o unitate sanitara de stat sau unitate sanitara privata.

In acest sens,in art.644 ali.(1) din Legea nr.95/2006 se precizeaza ca unităţile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa:
• infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o
cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie.
Astfel,in Ordinul nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare se arata ca depistarea/identificarea,înregistrarea şi declararea/raportarea infecţiilor nosocomiale de către orice unitate sanitară sunt obligatorii. Fiecare unitate sanitară elaborează anual un program propriu de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale.
În toate unităţile sanitare activitatea de supraveghere şi prevenire a infecţiilor nosocomiale face parte din obligaţiile profesionale ale personalului şi va fi înscrisă în fişa postului fiecărui salariat.

Orice daună adusă pacienţilor prin nerespectarea prevederilor prezentului ordin sau a normativelor profesionale privind asigurarea calităţii îngrijirilor medicale acordate pacienţilor în scopul prevenirii infecţiilor nosocomiale atrage responsabilitatea individuală sau, după caz, instituţională, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.

• defectelor cunoscute ale dispozitivelor şi aparaturii medicale
folosite în mod abuziv, fără a fi reparate;
Se constata din cele de mai sus care sunt conditiile necesare pentru ca unitatea sanitara sa raspunda civil pentru defectele cunoscute ale dispozitivelor şi aparaturii medicale folosite în mod abuziv, fără a fi reparate,acestea fiind urmatoarele:
1. defectele sa fi fost cunoscute de catre unitatea sanitara;
2. aparatura medicala si dispozitivele sa fi fost folosite in mod abuziv,
fara sa fie reparate.
De mentionat insa ca este necesar ca dispozitivele si aparatura medicala trebuie sa fie folosite si intretinute in mod corect si in conformitate cu scopul propus si periodic verificate.
In acest sens,in Ordinul 1662/2007 privind controlul prin verificare periodica a dispozitivelor medicale se arata ca fiecare unitate sanitara are obligatia sa asigure controlul prin verificare periodica a dispozitivelor medicale puse in functiune si aflate in utilizare, de tipul celor prevazute in anexa nr. 1, indiferent daca are sau nu are incheiat contract cu casa de asigurari de sanatate judeteana sau a municipiului Bucuresti, dupa caz.

O forma speciala de raspundere pentru produsele defectuoase este raspunderea pentru prejudiciile cauzate de medicamente.
In Legea nr.95/2006 se defineste termenul de medicament ca fiind orice substanţă sau combinaţie de substanţe prezentată ca având proprietăţi pentru tratarea sau prevenirea bolilor la om; sau orice substanţă sau combinaţie de substanţe care poate fi folosită sau administrată la om, fie pentru restabilirea, corectarea sau modificarea funcţiilor fiziologice prin exercitarea unei acţiuni farmacologice, imunologice sau metabolice, fie pentru stabilirea unui diagnostic medical;

O alta forma de raspundere a unitatilor sanitare este raspunderea pentru prejudiciile cauzate de transfuziile de sange.
Aceasta activitate este reglementata prin Legea nr.282/2005 privind organizarea activitatii de transfuzie sanguine,donarea de sange si componente sanguine de origine umana,precum si asigurarea calitatii si securitatii sanitare,in vederea utilizarii lor terapeutice.

• folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale,
substanţelor medicamentoase şi sanitare, după expirarea perioadei de garanţie sau a termenului de valabilitate a acestora, după caz;

• acceptării de echipamente şi dispozitive medicale, materiale
sanitare, substanţe medicamentoase şi sanitare de la furnizori, fără asigurarea prevăzută de lege, precum şi subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fara asigurare de răspundere civilă în domeniul medical.

Tot in ce priveste raspunderea civila pentru fapta proprie unitatilor sanitare,respectiv,raspunderea medicala a unitatilor sanitare mai este de mentionat ca, art.168 din Legea nr.95/2006 dispune ca spitalul asigură condiţii de investigaţii medicale, tratament, cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice.
Spitalul răspunde, în condiţiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condiţiilor de cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nozocomiale, precum şi pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienţilor.

De asemenea,in alineatul doi al acestui articol se arata ca unităţile prevăzute mai sus răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta.
Raspunderea pentru malpraxis medical a unitatilor medicale mai rezulta si din alte acte normative,despre care se va arata in alt articol.
• Alte articole de acelasi autor:

-In ce cazuri este exonerat de raspundere transportatorul in transportul de bunuri;
-In ce situatii Jandarmeria are dreptul sa foloseasca armamentul din dotare si mijloacele de imobilizare in contextul implinirii unui an de la protestele din 10 august;
Cum vor fi sanctionate contraventiile constatate prin radar conform ultimelor modificari ale Codului rutier;
-Ce neregularitate a procesului verbal de contraventie rutiera se poate invoca in instanta conform ultimei hotarari a instantei supreme publicate recent in Monitorul Oficial;
–Ce masuri trebuiesc intreprinse daca ti-a fost avariata masina;
–Ce avantaje prezinta solicitarea de despagubiri accidente in cadrul procesului penal;
–Actiunea in despagubire dintr-un contract de asigurare nu poate fi respinsa doar pentru motivul ca asiguratul nu a reclamat evenimentul in termenul prevazut in contract;
–Ce prevede Ordinul nr.1343/2006 din 06/11/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis.
-In ce situatii autoritatea parinteasca este exercitata dupa divort doar de catre un parinte.
-Preeminenta conventiei europene a drepturilor omului in dreptul intern roman;
-Infractiuni informatice;
-Ce nu trebuie sa omiteti in cererea de chemare in judecata prin care contestati un act administrativ fiscal;
-Cum solicitati audierea ca martori a rudelor in cazul contraventiilor la regimul circulatiei rutiere;
-Din ce motive DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la infractiunea de
favorizarea faptuitorului in cazul persoanelor condamnate care apar ca autori de lucrări științifice;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident;
-Ce inseamna un avocat in Uniunea Europeana;
-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de
Societatea Comerciala;
–Criterile pe baza carora daunele morale sunt apreciate de Inalta Curte de
Casatie si Justitie acordarea daunelor morale in cazul unui prejudiciu de imagine;
Cabinet avocat Tudor Ion
Responsabilitate,profesionalism,loialitate fata de client;
www.avocat-tudor.ro
0724260393
avocat_tudorion@yahoo.com